Sălaj: Szabo Attila – „Nu puteam fi altceva decât artist”

A crescut în atelierul tatălui său, pictorul şi profesorul Szabo Vilmos, şi recunoaşte că a devenit artist datorită mediului în care a crescut. Astăzi, Szabo Attila conduce secţia de artă a Muzeului Judeţean din Zalău.

Devenirea profesională a lui Szabo Attila este legată "familial" de artele plastice. Fiu al marelui artist Szabo Vilmos, Attila a hotărât să se înscrie la Academia de Arte în primele clase de liceu, deşi desenul îl pasiona încă de mic copil, când îşi ajuta tatăl în atelierul de creaţie. „Mi-am dat seama că nu mă atrage altceva. Aşa că alegerea mea a fost firească. Ştiam deja destul de bine ce înseamnă un atelier de creaţie sau o expoziţie datorită tatălui meu”, explică artistul zălăuan.

Management cultural într-un oraş de proletari

În facultate, Attila şi-a dat seama că, pe lângă actul propriu zis de creaţie, şi-ar dori să devină un intermediar între artişti şi public. A avut ocazia să îşi folosească cunoştinţele vreme de şase ani la Liceul de Artă din Zalău, iar apoi a devenit angajat al Muzeului, iar de un an şi şase luni conduce secţia de artă a Muzeului Judeţean.

„Încerc, în calitate de manager să aduc cât mai mulţi oameni sălile de expoziţii. Îmi este destul de greu, pentru că publicul zălăuan nu rezonează la artă. Zalăul este un oraş de proletari şi de intelectuali cam indolenţi, foarte greu de atras înspre actul de cultură”, spune dezamăgit şeful Galeriei de Artă Ioan Sima.

Felul de a fi şi de a gândi a lui Szabo Attila dărâmă şi prejudecata conform căreia artiştii ar fi nişte boemi libertini, simpatici dar iresponsabili. Pictorul spune că aceste preconcepţii sunt total greşite şi că, din contră, existenţa în jurul valorilor artistice şi culturale te obligă să adopţi un cod etic, care nu are legătură cu viaţa boemă.

Mai rar în atelier

Artistul din Zalău pare un tip împăcat cu sine şi mulţumit de ceea ce face, dar totuşi, calitatea de manager la galeriilor de artă ale Muzeului Judeţean l-a cam îndepărtat de actul de creaţie. Attila spune că ajunge din ce în ce mai rar în atelierul moştenit de la tatăl său, sau în mijlocul naturii pentru peisaje, temele sale preferate. „Ajung din ce în mai rar în atelier pentru că familia şi slujba îmi ocupă cea mai mare parte din timp, iar procesul de creaţie este astăzi pe ultimul loc în agenda mea zilnică. Un artist trebuie să-şi câştige într-un fel existenţa, aşa că nu prea am de ales”, adaugă Szabo Attila.

Ce-i place?

Iubeşte „muzica bună”, adică jazz-ul, muzica clasică şi cea tradiţională. „Toate au fost ca o revelaţie pentru mine când le-am descoperit”, afirmă artistul din Zalău. Studierea istoriei poporului maghiar este o altă pasiune a şefului de galerie de artă, dar recunoaşte că nu prea mai are timp să stea în biblioteci.

Ce nu-i place?

Un conservator declarat, Attila este deranjat de indolenţa socială faţă de valorile morale. În opinia sa, liberalismul cultural şi economic au dus înspre o ideologie bazată exclusiv pe profit, iar în acest context cultura şi devenirea normală a unei societăţi sunt grav afectate.

Întrebări şi răspunsuri

Ai devenit artist datorită tatălui tău?
„100  la sută datorită tatălului meu. Am crescut într-un mediu creativ. Toată vocaţia mea pentru arte mi-a fost dată fără să pot să aleg. M-am regăsit în acest domeniu şi am crescut lângă tatăl meu, în atelier şi prin sălile de expoziţii”.

Se poate trăi în Zalău numai din artă?
„În Zalău nu se poate trăi numai din artă, pentru că arta nu (se) vinde. Arta se vinde bine în Occident, pentru că se supune conformismului pieţei. Artiştii din Estul Europei au rămas încă autentici şi chiar dacă le este greu nu fac artă doar de dragul banului”.

Declaraţie – „Zalăul este un oraş de proletari şi de intelectuali cam indolenţi, foarte greu de atras înspre actul de cultură”. – Szabo Attila