Misterul figurilor de la Nazca. Cum au încercat analiştii să explice desenele uriaşe descoperite în deşertul peruvian
0
O reţea de linii gravate în deşert care reprezintă portretele unor animale şi păsări uriaşe continuă să fie un mister pentru cercetători.
Parte a Patrimoniului Mondial UNESCO din 1994, Liniile Nazca sunt tipare de dimensiuni fabuloase, alcătuite din forme geometrice, linii drepte şi reprezentări de păsări şi animale, decapate, în deşertul peruvian.
De la nivelul solului, ele par o reţea de drumuri galbene ce întretaie pietrişul roşiatic al deşertului. De la înălţime, însă, toate aceste linii devin descifrabile. Scrijelite parcă în pământ, ele reprezintă sute de creaturi, de la cele existente în mediul natural, la figuri fantastice cu forme ciudate. Pe o suprafaţă de 450 de kilometri pătraţi pot fi întâlnite de la linii simple ori ondulate şi figuri geometrice, la colibri stilizaţi, paianjeni, maimuţe, şopârle, rechini, totul la o scară de-a dreptul gigantică. Spre exemplu, un păianjen de 50 de metri, un condor gigantic cu aripile întinse măsurând 120 de metri, o şopârlă cu o lungime de 180 de metri sau o maimuţă de 100 de metri.
În total, există peste 800 de linii drepte, 300 de figuri geometrice şi 70 de animale şi plante, un conglomerat de desene făurit prin îndepărtarea stratului de piatră de la suprafaţă, pentru a scoate la iveală stratul alb-gălbui de dedesubt. Structurile par să dateze de acum mai bine de 2.000 de ani, însă modul în care ele au fost realizate îi uimeşte pe cercetători. Aceştia le atribuie civilizaţiei Nazca. Cât despre scopul acestor linii, el continuă să fie un mister, deşi în din anii `20, când au fost descoperite, au circulat numeroase teorii cu privire la funcţionalitatea lor.
Arheologul peruvian Toribio Mejia Xesspe, cel care a semnalat existenţa Liniilor Nazca, a crezut că ar fi vorba despre canale de irigaţie, ulterior el avansând ideea că ar semăna cărărilor sacre incaşe. Geoglifele au devenit cunoscute pe scară largă în 1930, după ce au fost observate dintr-o aeronavă.
În 1940, în urma vizitei sale în Nazca, exploratorul american Paul Kosok a sugerta că liniile sunt importante din punct de vedere astronomic şi că zona acţiona precum un observator gigant. El a numit-o "cea mai mare carte de astronomie din lume". 30 de ani mai târziu, arheologul şi matematicianul german Maria Reiche avea să elaboreze o teorie asemănătoare. În interpretarea sa, liniile drepte şi spiralele reprezintă mişcarea stelelor, iar animalele sunt simboluri ale constelaţiilor.
Alţi cercetători au susţinut că ar fi vorba despre un aerodrom al extratereştrilor, alţii că nu au fost concepute să fie privite, ci pentru a fi parcurse pe jos, în cadrul unui ritual iniţiatic, iar alţii, că ar fi nişte "sperietori" pentru posibilii intruşi aerieni.
În ciuda tuturor acestor teorii, unele de-a dreptul fantastice, formaţiunile din Nazca ridică în continuarea semne de întrebare în ceea ce priveşte scopul lor exact.
Mai puteţi citi:
Se încarcă comentariile...
