Cum demonta Corneliu Coposu în 1940 „pofta“ Ungariei pentru Ardeal: „Noi încă n-avem stepe şi nu le cerem de la ei“
0În august 1940, cu câteva zile înainte de Dictatul de la Viena, prin care Ardealul de Nord a fost cedat Ungariei, Corneliu Coposu explica, într-o broşură publicată la Editura Luceafărul din Zalău, cum îşi justifică Ungaria solicitarea de a anexa jumătate din suprafaţa Transilvaniei şi care este, de fapt, adevărul istoric.
Potrivit lui Marin Pop, cercetător istoric la Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, Corneliu Coposu era, la acea vreme, secretarul personal şi politic al lui Iuliu Maniu, deci nu vorbea doar din perspectiva unui jurnalist, ci şi din cea a unui fin cunoscător al intereselor şi jocurilor politice naţionale şi internaţionale.
”Datele prezentate aci cetitorilor sunt, în parte. Le-am reprodus pentru a arăta temeinicia drepturilor noastre istorice şi etnice asupra Ardealului şi pentru a servi la îndemâna celor care, în discuţiile ce acum sunt la ordinea zilei, vor căuta cifre şi nume, pentru a dovedi că Trianonul ne-a recunoscut un drept al nostru, la care nu vom renunţa niciodată!”, îşi justifica Seniorul demersul.
Corneliu Coposu ia, apoi, pe rând, toate argumentele invocate de Ungaria în cererea de anexare a Ardealului de Nord şi le demontează, cu date şi cifre, pe fiecare. ”Ce vor ungurii? Vor «dreptate»! - Şi ce înţeleg ei prin dreptate? «Refacerea Ungariei Milenare!» - Pe scurt, vor să ne ia ţara. «E dreptul nostru!» - zic ei. Se bat cu pumnul în piept, către noi, pentru el. Şi îl cerşesc de la alţii”, scria Coposu, enumerând argumentele ungurilor: situaţia geografică, integritatea economică anterioară, starea culturală superioară, voinţa populaţiei de a se întoarce în Ungaria, supremaţia etnică şi tradiţia istorică.
Argumentul geografic: „N-au aur şi cărbune! (...) Noi încă n-avem stepe şi nu le cerem de la ei!”
Corneliu Coposu începe cu argumentul geografic pe care am putea crede că îl tratează cu umor dacă nu am şti câtă disperare era, în acele vremuri, în sufletele românilor din Ardeal, printre care se număra şi Corneliu Coposu.
”Se spune, mai întâi de toate, că Ungaria veche a fost o închegare bine alcătuită, cu hotare mai potrivite şi cu regiuni de tot felul. Noi nu contestăm. Dar, poate fi aceasta un motiv de revizuire? Ori, hotarele României noastre nu sunt bine rotunjite, de caută ei a le îndrepta? - N-au păduri de brazi şi munţi, n-au grădini şi cariere de piatră, n-au aur şi cărbune! Dar, noi purtăm vina? Aceasta nu este un motiv să le ia pe ale noastre. Noi încă n-avem stepe şi nu le cerem de la ei! N-au destul pământ? Dar grofii lor stăpânesc sute de mii de hectare! Noi credem că Ardealul a fost grădina Ungariei, dar ”grădinarii” nu-l mai arendează, nici de dragul geografiei...”, punctează el.
Argumentul economic: nu poate fi soluţionată criza unei ţări prin împingerea altei ţări în criză
La argumentul potrivit căruia Ardealul ar fi fost spaţiul comercial al Ungariei, fără de care economia Ungariei s-ar prăbuşi, Corneliu Coposu punctează că ”soluţia economică a stărilor din Ungaria nu este revizuirea frontierelor, ci revizuirea stărilor lăuntrice: reforma agrară şi reforma financiară, iar pe plan extern, încadrarea Ungariei într-un sistem economic internaţional”, spune Corneliu Coposu, anticipând înaintea ”părinţilor” UE necesitatea unui spaţiu economic comun: ”este o necesitate inexplorabilă înfăptuirea unei confederaţii economice internaţionale. (...) Ar crea un teritoriu economic unitar (...)”, spunea, în 1940, Corneliu Coposu, subliniind că ”nu poate fi soluţionată criza unei ţări prin împingerea altei ţări în criză”.
Argumentul cultural: ”Am lăsa ungurii în urmă cu sute de ani”
La argumentul că populaţia maghiară ar reprezenta ”un element de stat mult mai avansat”, Corneliu Coposu răspunde cu date despre prigoana la care au fost supuşi românii din Transilvania din punct de vedere cultural în contrapondere cu sprijinul masiv de care au avut parte etnicii maghiari. ”O bună mărturie despre cultura ungurească pot duce sutele de preoţi şi intelectuali români care şi-au irosit sănătatea la Vacz şi Szegedin (închisori - n.a.) (...) martirii neamului schingiuiţi, asasinaţi şi îngropaţi de vii de ”leaderii culturii şi civilizaţiei” maghiare”, explica Seniorul.
În opoziţia cu aceştia - spunea Coposu - maghiarii au beneficiat de o sumedenie de privilegii, începând cu unguri săraci împroprietăriţi de stat, şcoli şi facultăţi finanţate de stat, reprezentanţi liber aleşi în Parlamentul românesc. Chiar şi aşa, ”nici un moment nu ne îndoim că într-o comparaţie a stării culturale de la noi şi de la vecinii noştri revizionişti, făcută astăzi, am lăsa ungurii în urmă cu sute de ani”.
Voinţa populaţiei de a se întoarce în Ungaria: ”o manifestă numai domnii de la Budapesta”
Corneliu Coposu spunea că presupusa voinţă a populaţiei din Ardeal de a se ”transfera” la Ungaria o manifestă, de fapt, ”numai domnii de la Budapesta” şi redă câteva pasaje din articole şi discursuri publicate, anterior, de lideri ai maghiarimii din Ardeal care vorbesc despre dorinţa acestora de a rămâne în România. ”Dreptatea revizionistă nu este dreptatea noastră” (fragment din apelul Uniunii Muncitorilor şi Ţăranilor Maghiari din România).
Supremaţia numerică: ”un milion şi trei sute de mii de unguri şi secui au drept să stăpânească Ardealul de cinci milioane şi jumătate de locuitori”
Pentru a demonstra că românii sunt majoritari în Transilvania, Corneliu Coposu face apel la studii şi cifre demografice, începând cu ”legenda celor 4 milioane de robi”, încorporaţi în statele succesorale ale Monarhiei dualiste, şi continuând cu istoria prezenţei secuilor şi a ungurilor în Ardeal. Corneliu Coposu prezintă şi rezultatele recensămintelor efectuate în Ardeal începând cu secolul XIX şi concluzionează: ”Dacă ”dreptatea” pe care o aşteaptă Ungaria înseamnă că un milion şi trei sute de mii de unguri şi secui au drept să stăpânească Ardealul de cinci milioane şi jumătate de locuitori, drept pe care nu l-au avut nicicând; dacă, în sfârşit acelaşi drept este contestat celor peste trei milioane de români autohtoni; şi dacă şi Dumnezeu - care trebuie să ocrotească destinele neamului nostru, vrednic de îndurarea lui...
E de-al lor
Nu-l mai vrem ocrotitor
Ne-nfrăţim cu Iadul! (Coşbuc)”
Ungaria Milenară: ”Ungaria propriu-zisă a stat sub tătari, sub turci şi sub germani”
Corneliu Coposu combate şi argumentul tradiţiei istorice a Ungariei în Ardeal, apreciind că ”însăşi afirmarea ”Ungariei Milenare este falsă, în ce priveşte raportarea de drepturi asupra Ardealului, din această afirmare. În afară de perioada anilor 1867 - 1918, Ungaria nu a deţinut Ardealul”.
”În legătură cu suveranitatea ungurească, nu este de prisos a pomeni, când se vorbeşte de stăpânire milenară”, de împrejurarea binecunoscută că Ungaria propriu-zisă a stat sub tătari, sub turci şi sub germani. Austria şi Polonia încă au ocupat părţi ale Ungariei de Nord”, spune Seniorul.
Contraargumentele lui Corneliu Coposu nu au ajutat, însă, la păstrarea Ardealului, pentru că la 30 august 1940 era semnat Dictatul de la Viena, urmat, la câteva zile, de cunoscutele atrocităţi săvârşite în teritoriile anexate Ungariei de către trupele horthyste.
Vă mai recomandăm:
DOCUMENTAR EXCLUSIV Lucrările lui Corneliu Coposu despre secui şi despre revizionismul maghiar
Se încarcă comentariile...
