Îngerul copiilor din suburbia celui mai sărac oraş din ţară. Cum a reuşit un preot din Vaslui să pună bazele unui centru care schimbă viaţa copiilor

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Preotul Paraschiv
Preotul Paraschiv

Vasilică Mihai Paraschiv (36 de ani) este preot într-una dintre cele mai sărace comunităţi din România, o suburbie a oraşului vasluian Negreşti, şi de şapte ani încearcă să-i salveze pe copiii din zonă de la analfabetism şi de la abandon şcolar.

În parohia Parpaniţa, localitate aflată la o aruncătură de băţ de oraşul vasluian Negreşti, considerat cel mai sărac din ţară, preotul Vasilică Mihai Paraschiv se luptă din 2008 să-i convingă pe copiii din sat să nu renunţe la şcoală, chiar dacă sunt nevoiţi să facă zilnic naveta, iar familiile o duc greu din punct de vedere financiar. 

De mai bine de şapte ani, zeci de copii din satul Parpaniţa sunt nevoiţi să facă naveta în oraşul Negreşti – aproximativ zece kilometri dus-întors –, în timp ce în satul lor o şcoală nou construită stă cu lacătul pe poartă, pentru că autorităţile care au ridicat-o sunt acuzate că au fraudat fondurile, fiind cercetate de procurorii DNA.

Mulţi dintre copiii din sat au renunţat la şcoală, după ce au terminat clasele primare, tocmai din cauza navetei sau pentru că familiile sunt prea sărace pentru a-i susţine. Din 2010, în curtea bisericii din satul Paparniţa funcţionează un centru social unde copiii din sat vin să-şi facă lecţiile şi preotul încearcă să le insufle o educaţie sănătoasă. Însă, pentru a ajunge aici, Vasilică Paraschiv a avut multe greutăţi de înfruntat.

Primul pas, cu cizmele din Spania 

Preotul Vasilică Paraschiv a fost repartizat la parohia Parpaniţa la sfârşitul anului 2007. Când a aflat că în centrul satului o scoală nouă stă nefolosită, iar copiii sunt nevoiţi să facă naveta într-o altă localitate, părintele Paraschiv şi-a propus să facă tot ce-i stă în putinţă pentru a reda copiilor din sat dreptul la o educaţie normală.
„Am intrat şi eu în şcoală de curiozitate. Lucrarea este terminată, mai trebuie finalizate câteva lucruri în interior.Le-am cerut autorităţilor să-mi dea mie şcoala s-o termin, s-o predau la cheie copiilor. Dar nu s-a putut, pentru că este în lucru o anchetă penală, iar fără un cadru legal nu putem face nimic. Din păcate, în tot acest timp, copiii fac naveta“, povesteşte preotul Paraschiv.

Şcoala nouă de la Parpaniţa zace nefolosită, în timp ce elevii fac naveta 

scoala nefolosita parpanita

Preotul de la Parpaniţa şi soţia lui, de profesie educatoare, nu s-au dat bătuţi, dar şi-au schimbat strategia, căutând alte soluţii pentru a-i încuraja pe copii să nu renunţe la şcoală.
Proiectul părintelui Paraschiv a început să prindă contur la începutul anului 2008, când a fost sunat de fratele său din Spania, care i-a spus că patroana la care lucra avea o grămadă mare de încălţăminte şi voia să-i dea foc. L-a întrebat dacă nu vrea să-i trimită încălţările pentru a le da oamenilor nevoiaşi din sat.

7.000 lei din cizme

„La telefon, nu mi-a spus ce fel de încălţăminte este. A trimis coletul prin curier, n-am plătit niciun leu, dar mă trezesc cu vreo 600 de perechi de cizme înalte, cu toc. Şi atunci mi-am pus întrebarea: «Ce fac eu cu ele?». Ştiam că în parohia pe care o păstoresc sunt oameni trecuţi de 50 de ani, nu puteam să le ofer aşa ceva“, povesteşte părintele Paraschiv.

A vorbit cu preoteasa şi s-au gândit să le valorifice într-un fel. „Ea era la facultate pe vremea aceea. S-a încălţat cu o pereche de cizme, mergea cam greu, că nu este învăţată cu tocuri, dar aşa a început să facă reclamă cizmelor, printre colege. Şi, rând pe rând, au început să vină curioşi, ne întrebau cât costă cizmele, le spuneam că nu sunt producător, sunt preot şi să dea cât vor pe ele, că donează bisericii“, povesteşte părintele Paraschiv, care spune că le dădea oamenilor chitanţă pentru donaţie. Şi aşa s-au adunat aproximativ 7.000 de lei. „Unii au dat mai mult, alţii mai puţin, dar nu mă interesa asta“, îşi aminteşte tânărul părinte.


Preotul Paraschiv a implicat toţi sătenii la construirea centrului

preot parpanita

Banii aveau să fie începutul unui proiect îndrăzneţ despre care nici localnicii nu ar fi crezut că ar putea fi realizat. Preotul Paraschiv a pus bazele unui centru social care să se adreseze persoanelor aflate în dificultate şi, mai ales, copiilor. A început cu documentaţia, proiectul şi cu obţinerea avizelor. Centrul urma să se ridice chiar în curtea bisericii. După obţinerea tuturor autorizaţiilor pentru construcţie, preotul, cot la cot cu oamenii din sat, s-a apucat de săpat fundaţia.

„După ce am terminat cu actele şi o parte din fundaţie, mi-au mai rămas cinci milioane de lei (n.r. – 500 de lei). Restul s-a dus pe aprobări, avize. Mai aveam puţin de săpat la fundaţie când a venit o doamnă la biserică şi m-a întrebat ce fac. Când i-am spus ce vreau să fac, m-a întrebat dacă am bani şi am zis că am cinci milioane, ea credea că am cinci milioane de lei noi. Dar apoi s-a întâmplat o minune şi am reuşit să ridicăm cu ce am mai adunat de la oameni, de la biserică“, spune preotul de la Parpaniţa.

Ajutor de 50.000 de lei de la Ministerul Culturii  

Centrul social a fost ridicat, pe durata a doi ani, fără a se plăti un leu manoperă. Fiecare sătean a ajutat acolo unde se pricepea. Ulterior, preotul a primit şi un ajutor de 50.000 de lei de la Ministerul Culturii. Construcţia a fost gata în 2010, iar de atunci până în prezent a fost amenajată şi utilată. În cadrul centrului au fost amenajate o bucătărie cu sală de mese, o sală de conferinţe, un muzeu şi o bibliotecă.
Acest centru încearcă să sprijine nevoile sociale ale celor aflaţi în dificultate, dar un sector important îl reprezintă activităţile culturale si educative pe care le fac voluntarii care vin la centru.


Copiii care vin la centrul social sunt implicaţi în activităţi educative

centru copii parpanita

„În sat sunt în jur de 100 de copii. Toţi trec pe la centru când vin de la şcoală, pentru că ştiu că le mai dau câte o bomboană. Îi mai pun şi la mici treburi, le mai dau câte o sarcină, să măture, lucruri pentru vârsta lor, pentru care primesc câte un bănuţ. Copiii trebuie învăţaţi că orice ban este muncit. Din păcate, cu tinerii din ziua de astăzi este o mare problemă: încearcă să câştige bani mulţi şi uşor. Aleargă pe toate căile şi intră în tot felul de medii, unele nocive“, afirmă preotul Vasilică Mihai Paraschiv. În plus, preoteasa face lecţii cu cei mici sau organizează activităţi creative alături de voluntari. 

“Copiii trebuie învăţaţi că orice ban este muncit. Din păcate, cu tinerii din ziua de astăzi este o mare problemă: încearcă să câştige bani mulţi şi uşor. Aleargă pe toate căile şi intră în tot felul de medii, unele nocive.” Vasilică Paraschiv, preot.

”Biserica din noi”

Lăcaşul de cult la care slujeşte părintele Vasilică Paraschiv, din satul Parpaniţa, este unul modest. Aşa l-a moştenit, povesteşte părintele, şi vrea să păstreze tradiţia. Biserica de la Parpaniţa nu este pictată, are pereţii simpli iar pe ei sunt aşezate câteva icoane.

„Încerc să îmbunătăţesc ce se poate, dar în niciun caz în defavoarea celor săraci. Este foarte importantă acţiunea socială a bisericii. Şi mie îmi plac bisericile pictate, însă biserica este frumoasă oricum, sunt frumoase şi cele pictate, şi cele simple. Fiecare biserică are frumuseţea ei. Cea mai importantă biserică pe care trebuie să o restaurăm şi să o facem frumoasă este biserica din sufletul nostru. Aceea, dacă este frumoasă, este cea mai mare mulţumire a preotului“, mărturiseşte părintele filantrop.

Mâncare pentru nevoiaşi, după fiecare slujbă
 
Biserica are cinci sectoare şi unul dintre acestea, spune preotul Paraschiv, este cel social. Pentru persoanele aflate în dificultate, în fiecare duminică, după slujbă, şi nu numai, la centrul social se pregăteşte câte o masă caldă. Mâncarea este pregătită de gospodinele din sat, ajutate de elevele de gimnaziu sau de liceu. De mici sunt obişnuite cu treburile gospodăreşti. „Sunt fete care acasă nu găteau, iar la centrul social au ajuns să prepare câte 20 de kilograme de ciorbă“, spune preotul.
Mâncarea se acordă familiilor nevoiaşe, numărul lor diferă, uneori sunt câte zece, alteori 20. „Numărul lor se schimbă, noi încercăm să îi ajutăm pe o perioadă determinată, nu vrem să-i învăţăm cu starea asta de ajutor. Sprijinim oamenii aflaţi în situaţii de criză, se întâmplă un divorţ într-o familie, se întâmplă situaţii nedorite şi să nu facă faţă. Biserica trebuie să intervină atunci când este nevoie“, mărturiseşte preotul Paraschiv.

Panoul solar dă independenţă energetică centrului social şi bisericii

preot parpanita

Spirit întreprinzător, preotul de la Parpaniţa a pus la punct şi un sistem propriu de energie, cu panouri solare, pentru biserică şi centrul social. Întreaga investiţie a costat 13.000 de lei, însă costurile se vor amortiza în câţiva ani. În timpul zilei e atât de mult curent că nu poate fi folosit, oricâte electronice ar funcţiona. De aceea, preotul a pus la cale un nou plan: să cumpere un cuptor pentru pâine, iar în timpul săptămânii să pregătească câteva sute de pâini pentru oamenii nevoiaşi din parohie.

„Nu trebuie să pui jugul pe om“

„Este uşor să te duci la poarta omului şi să ceri donaţii: «Ştiţi, vă rog, donaţi că trebuie pentru biserică, pentru cutare lucru». Eu ştiu că el donează din pensia lui mică, cum să-i cer? De aceea, trebuie să găsesc soluţii pentru a mă autogospodări. Omul care doreşte singur să sprijine biserica, pentru că are posibilităţi, e cu totul altă problemă“, crede preotul Paraschiv.
Oamenii din Parpaniţa îl iubesc pe părintele Paraschiv, spunând că de când este satul nu au avut un aşa preot gospodar şi săritor pentru cei aflaţi în nevoie. De asemenea, preotul a renunţat şi la casa parohială pe care a oferit-o unei familii tinere care nu avea locuinţă. Preotul Paraschiv, împreună cu soţia şi cele trei fetiţe, locuiesc într-un apartament ANL din Negreşti. Cu toate acestea, cel mai mare vis al părintelui este să redeschidă şcoala din Parpaniţa, astfel încât copiii să nu mai fie nevoiţi să facă naveta. 
 

“Sprijinim oamenii aflaţi în situaţii de criză, se întâmplă un divorţ într-o familie, se întâmplă situaţii nedorite şi să nu facă faţă. Biserica trebuie să intervină atunci când este nevoie” Vasilică Paraschiv, preot  

Tată de împrumut

Două surori din sat, au abandonat şcoala în 2007, după ce le-a murit tatăl, pentru că nu mai aveau bani. Impresionat de drama fetelor, care locuiau cu mama într-o casă bătrânească, în condiţii grele, preotul Vasilică Paraschiv s-a oferit să le fie tată. Le-a pus, însă, două condiţii: să se reapuce de şcoală şi să fie ascultătoare. Amândouă au făcut primul pas: s-au înscris în programul „A doua şansă“ şi au făcut şcoala la seral. Acum, fetele susţin Bacalaureatul. Paraschiva avea 16 ani când preotul Paraschiv le-a întins mâna de ajutor. Fiind cea mai mare, s-a angajat şi a economisit toţi banii. Aflând că fetele şi mama lor vor să-şi ridice o căsuţă nouă în sat, preotul Paraschiv a implicat din nou enoriaşii să ajute familia.

„Oamenii veneau la spovedit, iar canonul nu mai era cu mătănii. Îi rugam să le ajute pe fete câteva ore la construcţia casei. Acum sunt la casa lor, sunt o situaţie fericită. Nu sunt eu la biserică, cât sunt ele. Fac mâncare, spală, sunt mentori pentru copiii mai mici“, spune preotul.

Biblioteca de la centru, singura din sat   

Paraschiva este cea care se ocupă şi de biblioteca de la centrul social, care are peste 600 de volume. Cărţile au fost adunate de la diverşi credincioşi, de la studenţi şi chiar de la fundaţii. Toate cărţile sunt înregistrate într-un program, iar copiii vin şi le împrumută. Unii de voie, alţii de nevoie, pentru că-i trimit profesorii de la şcoală.
„Încercăm să-i aducem aici, să-i momim cu «Hai să te joci puţin pe calculator!». După ce le dau jocul, se întrerupe lumina, iar până vine lumina, îi îndemn să citim ceva. Încercăm tot felul de trucuri, să putem să-i formăm pe copii nişte oameni demni în viaţă, să nu treacă prin şcoală fără rost. Şi ne bucurăm că avem pe cine sprijini. Este singura bibliotecă din sat şi este nevoie de ea. Nu putem trăi fără cultură, cultura face parte din om. Dacă nu citeşti, nu trăieşti!“, este îndemnul pe care preotul îl adresează zilnic copiilor.


Sera construită cu geamuri aruncate la gunoi

La centrul social din Paparniţa vin copii de toate vârstele şi sunt implicaţi în tot felul de proiecte. În prezent, sunt derulate trei proiecte: „Alege şcoala!“, „O floare, o schimbare“ şi „Să învăţăm să fim părinţi“.


Sera construită de geamuri aruncate la gunoi

sera parpanita

„Le-am construit în spatele centrului o miniseră şi, cu ajutorul Fundaţiei World Vision, am reuşit să achiziţionăm seminţe, butaşi de flori şi ghivece. Copiii vin în fiecare zi şi le îngrijesc, udă florile, deschid geamurile. Scopul proiectului este unul social-filantropic. La un moment dat, ajunse la maturitate, florile vor fi vândute şi vom strânge bani pentru două cazuri sociale“, explică preotul. Şi sera a fost construită tot de părintele Paraschiv. A adunat toate geamurile aruncate la gunoi de cei care şi-au schimbat tâmplăria la apartamente. La Parpaniţa, nimic nu se aruncă, totul se recondiţionează. Până şi pavelele din faţa Primăriei Negreşti, schimbate pe motiv că ar fi prea vechi, preotul Paraschiv le-a adunat şi a pavat o alee pe lângă biserică. „La Parpaniţa nimic nu se aruncă,
totul se recondiţionează“ este deviza părintelui Paraschiv.
 

“Oamenii veneau la spovedit, iar canonul nu mai era cu mătănii. Îi rugam să le ajute pe fete câteva ore la construcţia casei. Acum sunt la casa lor, sunt o situaţie fericită. Nu sunt eu la biserică, cât sunt ele. Fac mâncare, spală, sunt mentori pentru copiii mai mici.” Vasilică Paraschiv, preot.  
Vaslui



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite