Turnu Severin: Lena Sterea practică judo de 23 de ani
0
Participă la competiţiile de judo la categoria veterani, dar este, în acelaşi timp, antrenor şi arbitru. Lena Sterea este hotărâtă să nu renunţe niciodată la competiţii, pentru că vrea să fie model pentru „picii atomici” pe care-i antrenează.
A crescut în Ialomiţa până pe la 10 ani, când a plecat, împreună cu familia, în Gorj, la Tg. Jiu, în locurile natale ale mamei. Primul ei contact cu sportul a fost prin `82, când în urma unei selecţii în şcoală, s-a apucat de atletism. A continuat apoi cu handbalul, pentru ca, în final, să se oprească la judo. „Am avut onoarea şi plăcerea să practic, un an şi jumătate, atletismul, cu antrenorul Ion Bură. A fost primul meu sport. Apoi, am făcut handbal şi în final, m-am apucat de judo”, îşi începe, povestea vieţii, Lena Sterea. Colegă de cartier cu campiona olimpică la atletism, Constantina Tomescu Diţă, Lena îşi aminteşte că alergau de foarte multe ori împreună pe vremea când activa la Tg. Jiu. Peste ani, cele două s-au reîntânit la CSM Tr. Severin.
Părinţii au aflat, din ziare, că practică judo
Deşi a început acest sport destul de târziu, la 16 ani şi jumătate, tânăra a dovedit că performanţa se poate face oricând, dacă depui suficientă muncă. „Am rămas la judo, întrucât, ca o ironie a sorţii, sala era la colţul blocului meu. Mergeam cu colegii de cartier şi ne uitam pe geam la cei care făceau judo şi ne întrebam ce fac ei acolo”, îşi aminteşte sportiva. Peste câţiva ani, Lena a ajuns să practice acelaşi sport, în aceeaşi sală, iar odată intrată în sala de antrenament, n-a mai lipsit. „Din 20 de fete câte eram atunci, eu sunt singura care a rămas pe baricadă”, ne spune Lena. Familia a aflat despre performanţa ei, de-abia după un an şi jumătate. „Pe mama am minţit-o un an şi jumătate că fac judo. Până când, într-o zi, a aflat, dintr-un ziar, că luasem un premiu”, ne spune zâmbind Lena.
„Nu pot renunţa la competiţie, pentru că e un mod de a fi exemplu copiilor pe care-i pregăteşti”
În `93, Lena Sterea a ales să vină la Severin, pentru a face performanţă. Aici, a început practic ascensiunea ei în carieră. „Sunt antrenor, arbitru şi sportiv. Nu mă pot despărţi de niciuna. Nu pot renunţa la competiţie, pentru că e un mod de a fi exemplu copiilor pe care-i pregăteşti. În plus, antrenorii şi arbitrii nu se prea înţeleg între ei, dar se completează”, ne spune, mulţumită de realizările ei, sportiva. Prima medalie pe care Lena Sterea a câştigat-o a fost în 1992, la Bucureşti. Au urmat multe altele, atât în ţară, cât şi în străinătate. Acum, ea se pregăteşte pentru Europenele, de luna viitoare, din Italia.
Eşti antrenor, eşti arbitru, eşti sportiv. Ce-ţi mai doreşti?
„Să fiu sănătoasă, să pot să fac judo până în ultima clipă a vieţii şi să fiu în continuare model pentru „picii atomici” pe care-i antrenez”.
Care este premiul la care ţii cel mai mult?
„Cel mai drag şi cel mai valoros este premiul Uniunii Europene de Judo, obţinut în 2006, la Praga, pentru cel mai frumos ipon pe care l-am făcut la Camionatul European de Veterani. Tot atunci, am avut prilejul să fiu şi arbitru”.
Se încarcă comentariile...
