Turnu Severin: Şcoală, printre mormane de pământ

Turnu Severin: Şcoală, printre mormane de pământ

Într-o clădire veche de 60 de ani, cu acoperişul distrus, toalete insalubre şi printre mormane de pamânt. Aşa au început astăzi prima zi de şcoală elevii din satul mehedinţean Magheru. Pentru că nu au o şcoală demnă de secolul XXI, mulţi părinţi au preferat să-şi mute copiii în Severin sau în satele învecinate. 

În general, dintre dicţionarele limbii române, lumea nu cunoaşte decât DEX-ul. Despre marele „Dicţionar al Limbii Române“ însă, dicţionarul-tezaur, cum a mai fost numit, care ar fi trebuit să ne arate patrimoniul limbii noastre în întreaga sa existenţă scrisă, nu se mai ştie nimic. Pare „îngropat“ pe vecie pe rafturile câtorva biblioteci. Dumneavoastră aţi avut curiozitatea să îl cunoaşteţi?

acum 2 zile · comentarii (5)

Am traversat o perioadă fastă pentru conflictul nistrean. Pe formatul existent, 5+2, pe abordarea curentă, Berlin plus, pe temele în discuţie – deschiderea podului Gura Bâcului-Bâcioc, telefonia, şcolile în limba română, accesul la terenuri şi apostilarea diplomelor – s-au făcut progrese şi aşteptăm să le vedem şi implementate.

acum 2 zile · comentarii (11)

Chiar dacă aşteptate, deciziile de ieri de la Bruxelles înseamnă foarte mult în economia relaţiilor internaţionale din acest moment, extrem de fragilizate prin continuarea sau apariţia unor noi focare de tensiune. Şi pot fi integrate într-un joc cu mult mai amplu, cel al Marilor Speranţe şi Incertitudini care este iniţiat acum în Orientul Apropiat.

acum 2 zile · comentarii (5)

Cu totul remarcabilă performanţa profesorului Ioan Stanomir care reface în mai puţin de 250 de pagini cât are cartea Rusia, „1917 - Soarele însângerat - Autocraţie, revoluţie, totalitarism“ (Editura Humanitas, Bucureşti, 2017) foaia de parcurs a întruchipărilor ideilor bolşevisto-comuniste în cei 100 de ani câţi s-au împlinit în noiembrie de la ivirea a ceea ce ani de zile am numit, chiar sărbătorit.

acum 2 zile · comentarii (2)

Ofensiva împotriva justiţiei, împotriva anticorupţiei, condusă de cei trei „muşchetari”, Iordache, Nicolicea, Nicolae, care numai jurişti nu pot fi numiţi, riscă să trimită PSD şi ALDE la cimitirul partidelor politice. N-am mai văzut o putere politică care să se încăpăţâneze să legifereze împotriva majorităţii societăţii româneşti. În primul rând împotriva breslei magistraţilor.

acum 2 zile · comentarii (15)

„Parcă avem unde să ne întoarcem.” În lumea de azi, când emoţiile sunt „catodice” sau nu sunt deloc, Televiziunea română a făcut o transmisie impecabilă,  gravând în direct emoţiile acestei poveşti colective despre un monarh în exil, al cărui ultim drum e o întoarcere primitoare în pământul care l-a respins.

acum 53 minute · comentarii (0)

Simte nevoia, cumva pe neaşteptate, însă perfect logic, George Banu în cartea sa intitulată Uşa, o geografie intimă, tradusă excepţional în româneşte de Anca Măniuţiu (Editura Nemira, Bucureşti, 2017), carte dedicată felului în care acest auxiliar al existenţei noastre zilnice se regăseşte în teatru şi pictură, să ne împărtăşească câteva gânduri despre ceea ce înseamnă eseul.

acum 4 ore · comentarii (0)

Funeraliile regelui Mihai, al cărui model de comportament politic va rămâne intangibil, au scos la iveală o altă „calitate” a comunităţii noastre, gândirea retroactivă. După ce zeci de ani regele a fost respins, ignorat şi marginalizat, acum românii şi-au descoperit efuziunea monarhistă. Ceasul al doisprezecelea, la care se trezesc întotdeauna românii este, încă o dată, tardiv.

acum 4 ore · comentarii (56)

Mintea mea a păstrat următoarea imagine: Regele Mihai se ridică uşor de pe fotoliul de muşama, o doamnă îi ţine paltonul, Regele îşi strecoară mâinile in mâneci, zâmbeşte şi pleacă spre avion. Din urmă, vine preşedintele Iohannis şi decolează spre Paris. La aterizare, Iohannis îşi aruncă paltonul pe o maşină, probabil vă mai amintiţi scena. Nu căutaţi nicio metaforă aici, că nu e.

acum 14 ore · comentarii (28)

Timp de 27 de ani ne-am întrebat cum ar fi fost dacă în locul echipei Iliescu am fi avut curajul de a ne readuce regele pe tron, acolo unde îi era locul. Astăzi există un consens general: da, economic ne-ar fi fost mai bine; da, parcursul nostru euro-atlantic ar fi debutat mult mai repede şi mult mai în forţă; da, poate că s-ar fi furat mai puţin; da, poate că spitalele şi şcolile ar fi fost altfel.

acum 24 ore · comentarii (61)

Importantă reuniune azi, la Praga, a liderilor partidelor extremist-naţionaliste din Europa, manifestare la care se anunţă şi o reprezentare românească prin cei de la partidul „Noua Dreaptă“. Este din ce în ce mai limpede că speranţele liderilor partidelor extremiste din Europa se leagă de o eventuală susţinere majoră şi un reviriment al interesului pentru temele sale electorale la nivelul opiniilor publice din zona central şi est-europeană.

acum 24 ore · comentarii (17)

Regele Mihai I s-a născut la Castelul Foişor din Sinaia în ziua de 25 octombrie 1921, ca Principe al României. S-a stins din viaţă la 5 decembrie 2017, la reşedinţa sa din Elveţia – în chiar anul în care se împlinesc nouă decenii de la urcarea sa pe tron. Avea 5 ani şi 9 luni în iulie 1927, atunci când i-a succedat bunicului său, Regele Ferdinand Întregitorul.

Nu ştiu cum vă închipuiţi că a putut fi copilăria trăită în anii `90, într-un orăşel de pe malul Dunării, aşa că vă spun eu: a fost grozavă. Nu aveam calculatoare pe atunci, nici internet, nici pokemoni, nici telefoane mobile, ai mei nu aveau maşină şi, în general, pe strada Adrian din Turnu Severin eram vreo 15 copii şi doar 2 biciclete.

acum 1 an · comentarii (15)

Eu, taică-miu şi Simba ne aflăm în maşină, mergem la vie în a doua zi de Paşte. Simba, labradorul alb, stă pe bancheta din spate, palpitând de fericire că e cu noi. La fiecare curbă, Simba alunecă şi se trânteşte de geam, dar se redresează rapid. Din când în când, încearcă să ajungă la noi printre scaunele din faţă. Taică-miu vorbeşte cu el şi îl linişteşte. Îi zice „Ia spune ce vrei tu, băiatule“ şi lucruri din astea.

acum 3 ani · comentarii (9)

Înainte de toate, trebuie să vă spun nu doar că n-am plâns la moartea lui Robin Williams, dar nu am plâns nici după Michael Jackson, nici după Whitney Houston, Laura Stoica sau Mădălina Manole. Nu am plâns nici după Marquez, nici după Salinger. Poate că m-am întristat, poate că am ridicat din umeri a neputinţă, dar atât. În general, mă loveşte mai degrabă moartea oamenilor pe care i-am cunoscut personal şi pe care i-am mai şi iubit.

acum 3 ani · comentarii (66)
Postari Recente