Cum să prepari cea mai gustoasă ciorbă de burtă. Reţeta tradiţională din bătrâni transmisă din generaţie în generaţie

Cum să prepari cea mai gustoasă ciorbă de burtă. Reţeta tradiţională din bătrâni transmisă din generaţie în generaţie

Ciorbă de burta FOTO www.bucataria-romaneasca.ro

Bucătăria românească este o adevărată comoară cu minuni gustoase. Vă invităm să descoperiţi trei reţete vechi de mâncăruri româneşti, păstrate şi transmise secole la rând.

Ştiri pe aceeaşi temă

Indiferent de influenţele balcanice, turceşti sau austro-ungare, bucătăria românească se bucură de reţete vechi foarte interesante. Iată câteva reţete tradiţionale româneşti foarte vechi, publicate în Albumul Literar şi Gastronomic (Bucureşti, 1983):

Papricaş

Pentru papricaş se iau două cepe mari, din cele vinete-n cămăşi şi afurisite, se dezbracă şi se toacă mărunt, aşezându-le ca să se rumenească ca ruja într-o cratiţă cu untură de porc încinsă, apoi se presară boia roşie şi ardei iute şi se pun bucăţi de carne de viţel – muşchi bunoară – şi bulionul. Se picură după asta puţină apă, când şi când, până când se moaje carnea şi se pătrunde, atunci abia adăugându-i câteva linguri de smântână, cu care împreună încă o să mai fiarbă clăbucind gras. Nu se aduce la masă carnea singură, ci se tăvălesc în sosul ei iuţit câteva găluşte de făină cu brânză de vaci (sau de oi, de ce nu?!), plămădite cu lapte din untură bătută cu ouă şi cu făină şi cu brânză, frământate cu mărar verde şi fierte în apă sărată.

Ciorbă de burtă

Se curăţă burta şi picioarele, după care se opăresc şi iar se spală cu apă rece şi-o ţâră de oţet. Apoi oasele sparte dedesubt şi burta înfăşurată deasupa se aşază pe un fund de oală şi se dau la fiert, cu cât mai mult cu atât mai bine, câteva ceasuri până putrezeşte carnea pe os, cum se spune. Fierturii i se adaugă ţelină, ceapă şi morcovul fără de care nu se poate şi piper boabe după gustul românului. Când a clocotit cum se cade se scoate carnea deoparte, se taie potrivită burta, fâşii, iar carnea, cum o fi. Zeama se răceşte şi se strecoară adăugându-I gălbenuşul de ouă şi smântână, bătută cu ce e în oală, mai acrind-o dacă e nevoie, mie unuia ajungându-mi peste acestea toate doar vreo doi-trei ardei mici, bulgăreşti, şi gata. Unii o ajută şi cu usturoi, la fiert. Mă rog! Alţii, cu oţet. Când o laşi să scadă o jumătate de zi, usturoiul stă în legea lui, ca şi hreanul ras şi stins, deşi chiar şi-acum ar merge un ardei arnăut, dar murat.

Friptură voinicească

Pulpa se taie în felii late, care încă se mai bat ca să se frăgezească; apoi, după ce se freacă voiniceşte cu sare şi cu piper pe amândouă feţele, se răsucesc prinzând în mijloc umplutura făcută din slănină albă, şunculiţă trasă la fum iute şi fiartă ca să-i treacă gustul de pârjol, sardelele mustind gras, moi de să se rupă singure şi castraveciorii muraţi în oţet, făcuţi mărunţi. Aşa sucite, se leagă cu fire tari de tei şi se aştern într-o tavă cu grăsime încinsă ca să se rumenească, dar să ia şi abur, iar sosul se stinge cu zeamă de oase, cu smântână cât cuprinde şi cu o ţâră de oţet, acru ca un chefliu dimineaţa.

Vă mai recomandăm şi:

Trei reţete simple de creme rapide şi delicioase pentru umplut torturi

Cum se prepară cel mai delicios borş românesc, după reţeta regretatului gastronom Radu Anton Roman

citeste totul despre: