Cum se prepară turte delicioase în tigaie, după o reţetă tradiţională din nordul judeţului Mehedinţi

FOTO viepratique.fr

Vă propunem o reţetă tradiţională de la Prejna (Mehedinţi), o localitate din zona de munte a Mehedinţiului. Reţeta se găseşte într-o culegere semnată de Narcisa-Alexandra Ştiucă, „Ospăţ cu gust de Mehedinţi”.

„Este tot un aluat de pâine mai pufos, mai afânat, dar care se frige, nu se coace. Se prepară din drojdie proaspătă (cât o nucă) sau uscată (jumătate de plic) muiată într-o ceaşcă de apă călduţă. Se amestecă în făină câtă cuprinde, dar să nu fie vârtos (depinde şi de calitatea făinei şi drojdiei, şi de temperatura camerei); se adaugă sare, după gust.

Se frământă iute, pe măsură ce creşte. Se lasă la dospit până când aluatul face băşici. Se scot cu mâna bucăţi de aluat care se lăţesc în mână, repede, ca să ia forma unei turte, fără a da înapoi. Se frig în tigaia unsă cu untdelemn bun, foarte bine încins. Se întorc pe o parte şi pe alta pe măsură ce se rumenesc. Se servesc imediat, fierbinţi, dar sunt la fel de bune şi după ce se răcesc.

Din acelaşi aluat se fac colindeţii care se împart în ajunul Crăciunului la piţărăi (colindătorii mici) şi colacii pentru pomenile morţilor, doar că să mai frământă cu mâna după ce s-a dospit, astfel: se presară făină bine cernută pe o planşetă, se ia o mână de aluat şi s emai frământă până ce înghite toată făina astfel încât să poată fi modelată. Se suceşte până devine o coardă de aluat care se adună ca o cochilie de melc, în spirală, având grijă să fie bine lipit. Mâinile trebuie să fie mereu pline de făină pentru a lucra repede deoarece aluatul este foarte elastic şi moale. Se presarî făină în tavă şi se aşază colacii îndesaţi unul într-altul pentru a creştecât mai înalţi şi a-şi păstra forma. Se mai lasă la dospit în tavă cel mult un sfert de oră. Cuptorul trebuie să fie bine încins. Se coc până se rumenesc fără a deschide larg uşa cuptorului, ca să nu scadă temperatura şi aluatul să dea înapoi. Când sunt gata, se ung cu untdelemn, cu o pensulă sau un şerveţel – ca să „ia faţă” – se mai lasă câteva minute, apoi se scot pe o suprafaţă de lemn, ca să nu se încruzească. Se păstrează la loc uscat şi bine aerisit”.