Clisura Dunării, “raiul” viperelor din România

Turiştii care ajung în Clisura Dunării trebuie să ştie că aici este pot da “ochi în ochi” cu vipera cu corn. Vara e plin aici de vipere care ies să se încălzeasca pe stânci. Viperele se deosebesc de ceilalţi şerpi prin corpul scurt şi gros, cu o coadă care se termină brusc. Reptilele prezintă pe spate un desen în zig-zag, iar pe cap un semn în forma literei V întoarsă.

Vipera cu corn nu atacă omul, ci reacţionează doar la agresiune sau atunci când este călcată din greşeală, de aceea rangerii Parcului Natural Porţile de Fier spun că turiştii să nu se abată de traseele montane marcate şi semnalizate ori să se aventureze desculţi în apropierea cursurilor de apă dacă vegetaţia este abundentă.

În general, Parcul Natural Porţile de Fier este recunoscut ca fiind una dintre cele mai populate zone cu vipere obişnuite şi vipere cu corn, dar pe Ciucaru Mare sunt la ele acasă. Din acest motiv orice turist care vrea să urce aici trebuie să ceară asistenţa unui ranger. Turiştii care ajung în această zonă sunt sfătuiţi să fie atenţi pe unde calcă.

Sunt situaţii când viperele coboară până pe drumul naţional ce leagă Orşova de Moldova Nouă.
În caz de muşcătură, persoana trebuie transportată la cel mai apropiat punct sanitar. Puii sunt la fel de veninoşi ca şi exemplarele adulte. De anul acesta, rangerii Parcului Natural Porţile de Fier I au în dotare doar truse antişarpe, cu care pot acorda primul ajutor, numai unităţile de primiri urgenţe având permisiunea Ministerului Sănătăţii să achiziţioneze ser antiviperin.

Vipera cu corn

Vipera ammodytes este declarată specie strict protejată datorită scăderii dramatice a numărului de exemplare în ultimul secol şi a distrugerii habitatelor. În România, principalul areal al subspeciei Vipera ammodytes ammodytes este reprezentat de partea sud - vestică a ţării (Banatul). Habitatele preferate de vipera cu corn sunt de obicei locuri uscate, accidentate, cu rocă la zi şi cu vegetaţie de tufărişuri. Vipera cu corn este un animal timid, lent în mişcări, fără tendinţă de agresivitate. În prezenţa omului sau a altor animale rămâne nemişcată sau încearcă să se ascundă sub pietre şi vegetaţie. Dacă este încolţită, şuieră scurt şi puternic şi se strânge colac încercând să intimideze agresorul. Când se simte în pericol are un comportament defensiv, dar dacă nu are unde să se ascundă devine agresivă, atacând potenţialul duşman.
 

Citeşte şi:

Clisura Dunării, punct de atracţie pentru regizorii români şi televiziunile internaţionale

Invitaţie la drumeţie în Parcul Natural Porţile de Fier. De pe neckul vulcanic Trescovăţ vedem cum Dunărea şi-a creat un curs spectaculos printre munţi