Georgeta Ciocârlan, tulceanca de pe scena Operei Române

Specialist în mecanică auto, Georgeta a urcat pe scenă din liceu. A jucat, mai târziu, în echipa de teatru a orașului, iar acum joacă la Teatrul Mic și la Opera Română.

De când era mică visa să ducă o viață pe scenă. Prima dată a vrut să fie balerină, apoi cântăreață. A crescut și și-a dat seama că actoria îmbină toate ideile ei despre viitoarea carieră. A urcat pe scenă în liceu, de obicei în roluri mici, de figurație. Nu a urmat un liceu de profil, ci Liceul 2 forestier, cu specializatea mecanic de mașini și utilaje.
După liceu nu a reușit să intre la facultate din prima, așa că patru a stat acasă. Atunci a intrat în echipa de teatru a orașului, condusă de regizorul Ion Dore. „Atunci am jucat, nu glumă. Roluri grele, multe. Aveam o activitate intensă, pot să spun că am jucat chiar mai mult decât joc acum, de exemplu“, spune Georgeta.
Regizorul tulcean se mândrește cu talentul pe care l-a dat echipa aleasă de el: „Este o fată extraordinară, care are teatrul în sânge. Acesta este și motivul pe care a ajuns așa departe. Eu i-am urmărit cariera de-a lungul anilor, de când a plecat de la noi și este o onoare să o vedem că se întoarce acasă cu echipa de la București“, spune Dore.

După facultate, timp de doi ani a jucat la teatrul Masca, acolo unde a învățat să facă o serie de acrobații: știe să meargă pe picioroange și să jongleze. „Acum Opera încearcă să vină cu ceva nou, iar eu am câteva numere în trei piese: «Trubadurul», «Boema» și «Simfonia Fantastic㻓.
În trei zile s-a pregătit pentru un rol
Pentru pisa în care joacă alături de Radu Gheorghe, Ludving, Nicole & Jo s-a pregătit doar câteva zile. Radu Gheorghe era pregătit ca piesa să se joace în Germania, acolo unde aveau un acompaniament mai amplu. „Pentru că a fost un real succes acolo, a propus-o și în România, doar că aici erau doar ei doi. Așa că am intrat și eu pe scenă, dar am fost anunțată cu doar trei zile înainte. În acest timp mi-am făcut costumele, am învățat să dansez can-can și am învățat întreg textul de deschidere. Mai mult, inițial scena can-can era câteva secunde, dar apoi au decis să fie un întreg dans, de două minute. Și acum tremur când intru pe scenă, la partea de început“, mai zice Georgeta.
Pasiunea pentru costume și icoane pe sticlă
Și-a făcut singură costumațiile pentru piesa Ludving, Nicole & Jo și pentru toată echipa piesei „Interpretul“ care se joacă acum la Teatrul Mic. Pasiunea pentru costume o are încă din copilărie, de la mama ei, care este croitoreasă. Pentru că nu primea toate hainele pe care și le dorea atunci când era mică, avea obiceiul să „măcelărească“ hainele mamei și să-și facă propriile rochii. Acum lucrează la aceste costume împreună cu mama ei, care de trei ani locuiește la București.
A învățat să facă icoane pe sticlă tot în perioada de după liceu. „Pentru a-mi umple timpul am fost model la Liceul de Artă și mi-a plăcut extrem de mult ce făceau tinerii acolo. De la ei am învățat și să pictez icoane pe sticlă, ba chiar am avut și câteva expoziții“, își amintește Georgeta.