Ion Mihai Pacepa, spaima bagajelor lui Guban: „Au trimis un bandit pe capul nostru în Germania”
0
Tiberiu Guban (93 de ani), fiul lui Blaziu Guban – întemeietorul celebrei fabrici de încălţăminte, genţi şi mase plastice din Timişoara –, povesteşte cum, în timpul unei vizite în Germania pe care a făcut-o cu tatăl său, în 1958, celebrul spion Ion Mihai Pacepa, viitor şef al Securităţii, le-a furat de mai multe ori valizele
Întemeietorul celebrei fabrici de încălţăminte Guban, Blaziu Guban, şi fiul acestuia, Tiberiu, au plecat în 1958 să viziteze mai multe întreprinderi similare din Germania. Cei doi plecau des în Occident pentru a se inspira şi pentru a realiza schimburi de experienţă cu marile uzine. Fabrica Guban din Timişoara era mereu aliniată ultimelor cerinţe ale acelor vremuri, în materie de pielărie şi pantofi.
Tiberiu Guban îşi aminteşte cum în acea călătorie avea să-l întâlnească pe controversatul spion Ion Mihai Pacepa. „Am plecat de la Timişoara cu tatăl meu, care era directorul general al fabricii, alături de Dumitru Popa, un specialist în cauciucuri. Eu eram specialist în mase plastice. Şi tot eu am fost şoferul. Prima dată, ne-am oprit în oraşul german Krefeld“, îşi începe povestea Tiberiu Guban, urmaşul celui care a creat celebrul brand. De asemenea, acesta menţionează că fabrica de încălţăminte de la Timişoara a fost singura din ţară care, după naţionalizarea din 1948, şi-a păstrat directorul, astfel încât Blaziu Guban a fost menţinut la conducere.
Cei trei au plecat cu un autoturism Volga, proprietatea lui Guban senior. Când au ajuns la hotelul din Krefeld, Germania, unde erau cazaţi, au avut parte de o surpriză: „Dintr-o dată, apare un cetăţean care se prezintă: «Domnule Guban, mă numesc Ion Mihai Pacepa şi sunt trimis de Ministerul Industriei să vă însoţesc. Ştiu că aveţi loc în maşină. Eu sunt specialist în industria de cauciuc, la fel ca tovarăşul Popa». După ce am urcat în cameră, i-am spus tatălui meu că nu-mi place şi n-am încredere în acest individ. Tata mi-a spus că nu-l interesează părerea mea, omul este trimis de minister şi vine cu noi!“.
Ion Mihai Pacepa era absolvent al Facultăţii de Chimie, iar între 1956 şi 1960 a fost adjunct al Misiunii Române în Republica Federală Germania şi şef al rezidenţei de spionaj la Bonn. De-abia în 1966 avea să fie numit adjunctul şefului Direcţiei de Informaţii Externe (DIE).
Bagajele la control
Suspiciunile lui Tiberiu Guban aveau să se dovedească întemeiate în timpul călătoriei lor în Germania. În holul hotelului din Krefeld, avea să înceapă o poveste demnă de romanele poliţiste.
„A doua zi, am decis să plecăm în oraşul Marl, unde se aflau uzinele Hüls. Am coborât din cameră cu valizele mele. Le-am pus în faţa recepţiei şi m-am dus după bagajele tatălui meu. Când am revenit, am văzut că lipeşte o valiză. L-am zărit apoi, de la distanţă, pe Pacepa şi m-am dus la el. Părea surprins că l-am văzut. I-am spus că mi-a dispărut o valiză. Zice că el a luat-o ca să nu o fure cineva. Nu ştiu cine putea să o fure din faţa recepţiei, unde erau şi angajaţii hotelului. I-am spus să îmi aducă imediat bagajul, ceea ce a şi făcut. Pacepa şi Popa au dorit să rămână la Krefeld, urmând să ne revedem după vizită“, spune Tiberiu Guban.
Când au ajuns la hotelul din Marl, au început să scoată bagajele din Volgă. Ca în filmele cu Stan şi Bran, Tiberiu Guban remarcă din nou lipsa unui bagaj. Nu i-a venit să creadă.
„Am sunat imediat la recepţia hotelului din Krefeld şi am întrebat dacă nu am lăsat acolo un bagaj. Am aşteptat până au trimis pe cineva să verifice camera în care am stat. După câteva minute îmi spune: «Domnule Guban, aţi uitat geanta în cameră». Ştiam deja că avem un hoţ cu noi“, relatează Guban. Au făcut cale întoarsă la Krefeld, care nu era la distanţă foarte mare de Marl, pentru a recupera bagajul.
„Valiza a fost scormonită bine, dar nu a lipsit nimic“, îşi aduce aminte Guban.
Un „hoţ“ profesionist
După uzinele din oraşul Marl, cei doi Guban au vizitat fabrica Hoechst, de această dată la Frankfurt, de unde au plecat cu multă documentaţie. Aici au fost însoţiţi de Pacepa şi de Popa.
„Seara, ne-am cazat la un motel la Fulda, la circa 30 de minute de Frankfurt. Când să băgăm bagajele, din nou lipsea unul. De data asta a fost valiza lui tata, care era foarte supărat pe mine că nu am legat bine bagajul pe capotă şi probabil că l-am pierdut pe drum. M-am întors cu Popa la Frankfurt să căutăm peste tot valiza. Era important pentru că erau documente pentru fabrică. Nu am găsit nimic“, povesteşte Guban.
În ziua următoare, Blaziu şi Tiberiu Guban s-au dus să reclame la Poliţie dispariţia valizei. „Ne-au întrebat care este scopul vizitei, cine este în grupul nostru şi cam atât. La următoarea vizită, unde eram din nou doar eu cu tata, a venit un poliţist la noi şi ne-a invitat într-un birou. Ne-a spus că nu au găsit bagajul, dar să-i transmitem domnului Pacepa, despre care le-am spus că ne însoţeşte, să se prezinte la Poliţie să-şi prelungească viza de şedere, care era expirată de mult timp. Noi nu ştiam unde e“, rememorează bătrânul Guban.
Înainte de a pleca acasă, în timp ce se plimba cu tatăl său printr-un magazin Neckermann, Tiberiu Guban a observat că Pacepa îi urmărea. „L-am tras pe tata de mânecă şi am ieşit repede pe o uşă de urgenţă. Am urcat în maşină, unde ne aştepta Popa. Am plecat imediat spre România. Ţin minte că era o ceaţă densă. Am făcut o oprire la Regensburg, iar apoi, a doua zi, ne-am continuat drumul“, povesteşte urmaşul lui Blaziu Guban.
Susţinerea lui Dej
La revenirea în Timişoara, Blaziu Guban l-a sunat pe ministrul Industriei de la vremea aceea, Alexandru Sencovici, cu care se afla în relaţii bune.
„Tata i-a reproşat că au trimis un bandit pe capul nostru, un hoţ care mai întâi a furat geamantanul meu, pe care l-am recuperat, iar apoi bagajul lui în care spunea că avea şi două haine noi din stofă englezească, mai multe cămăşi şi două perechi de pantofi noi. Sencovici i-a transmis să nu-şi facă griji, că va fi despăgubit. Tata i-a tot repetat că e dezamăgit că nu au avut încredere în noi şi au pus spioni pe urmele noastre, deşi producem valori imense pentru ţară. A fost supărat foc“, susţine Tiberiu Guban.
Despre misiunea lui Pacepa din Germania nu au aflat niciodată nimic. Însă nici nu au mai avut probleme, pentru că fabrica mergea foarte bine. Cu prilejul unei vizite la fabrica Guban din Timişoara, liderul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej a spus: „Dacă cineva din ţara asta se va atinge de familia Guban, va avea de-a face cu mine!“.
„Ştiţi care a fost mulţumirea după Revoluţie? În 1992, când am vrut să intru în fabrică, directorul de atunci mi-a interzis. Mi-au spus că nu mai am voie...“, încheie cu dezamăgire Tiberiu Guban. ;
„Weekend Adevărul“ a încercat să obţină şi punctul de vedere al generalului Pacepa, dar mesajul trimis a rămas fără răspuns.
Inventatorul pieii artificiale
Urmaşul celui care a creat brandul Guban, Tiberiu, are 93 de ani şi trăieşte într-o casă modestă, undeva în cartierul Elisabetin din centrul Timişoarei. Este înconjurat în casă de amintiri legate de fabrica Guban, înfiinţată în 1935 de tatăl său, unde el a lucrat o viaţă întreagă ca inginer.
Tiberiu Guban a fost şi un mare inventator, având în portofoliu 16 brevete de invenţie în domeniul maselor plastice. Îi mergea mintea teribil, avea idei, iar printre numeroasele brevete de invenţie care îi poartă numele se află şi pielea artificială pentru încălţăminte.
Decăderea unui brand
La tot pasul, în casa lui se găseşte câte o cutie plină cu invenţii, fotografii, documente, grafice, mostre şi cu articole din ziare. În ciuda vârstei sale, Tiberiu Guban are o minte ageră. Se enervează când vine vorba despre soarta fabricii după moartea tatălui său. I se întunecă privirea şi atunci când se gândeşte la ce s-a întâmplat după Revoluţie cu una dintre cele mai profitabile afaceri de pe vremea lui Ceauşescu.
„Tata a lăsat fabrica la un nivel incredibil. După moartea lui, au fost puşi tot felul de directori care nu se pricepeau la nimic. Au fost 16 directori care nu erau interesaţi decât să jefuiască. Au furat tot timpul“, spune cu amărăciune Tiberiu Guban, care a primit în 2012 titlul de Cetăţean de Onoare a Timişoarei.
Tiberiu Guban nu a rămas cu nimic din imperiul ridicat de tatăl său, deşi fabrica există şi astăzi. Este drept că în acte are alt nume, dar duce mai departe marca Guban. Acum, fostul inginer are o pensie de 2.200 de lei. „Nu am primit nimic înapoi. Ne-am judecat, dar nu am avut bani să plătesc avocaţi. Cum e posibil să se folosească şi astăzi cineva de numele tău, numele familiei tale? Pot să spun că toată munca noastră a fost în zadar“, susţine cu revoltă Tiberiu Guban.
Fostul inginer şi inventator de la Guban are putea să povestească zile întregi. Şi are ce. Amintirile sale sunt încă vii. Vorbeşte despre întâlnirile cu Petru Groza, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Elena Ceauşescu, fostul şef al Securităţii Alexandru Drăghici ori cu diverşi
miniştri.
Dezertarea generalului, furia lui Ceauşescu
Ion Mihai Pacepa a fost adjunct al şefului Direcţiei de Informaţii Externe (DIE) până în aprilie 1972. Între 19 aprilie 1972 şi 24 iulie 1978, Pacepa a fost consilierul lui Nicolae Ceauşescu pentru securitate naţională şi dezvoltare tehnologică, iar apoi a devenit secretar de stat la Consiliul Securităţii Statului (în Ministerul de Interne).
În iulie 1978, Ion Mihai Pacepa a fost trimis de Ceauşescu în Republica Federală Germania pentru a transmite un mesaj secret cancelarului german Helmut Schmidt. Ajuns acolo, Pacepa a cerut azil politic în SUA prin intermediul ambasadei americane din Bonn. Cererea sa a fost aprobată de preşedintele Jimmy Carter. La 28 iulie 1978, Pacepa a fost transportat în secret cu un avion militar american la aeroportul prezidenţial de la Andrews Air Force Base de lângă Washington.
Milioane de dolari pe capul lui Pacepa
În septembrie 1978, regimul comunist al lui Nicolae Ceauşescu i-a dat două condamnări la moarte, în contumacie (n.r. – absenţă nejustificată a inculpatului), pentru crimă de înaltă trădare, şi a pus un premiu de două milioane de dolari pe capul său. Yasser Arafat şi Muammar al-Gaddafi au pus şi ei câte un premiu de un milion de dolari pentru asasinarea generalului în SUA.
În anii ’80, Securitatea a oferit teroristului Carlos Ilici Ramirez, zis Şacalul, un milion de dolari pentru a-l ucide pe general în SUA. Şacalul nu l-a putut însă identifica pe Pacepa, dar la 21 februarie 1980, el a aruncat în aer o parte a sediului postului de radio Europa Liberă din München, care transmitea dezvăluirile
generalului.
La 7 iulie 1999, Curtea Supremă a României a anulat condamnările la moarte date lui Pacepa, a ordonat repunerea sa în gradul de general şi restituirea bunurilor care i-au fost confiscate. Guvernul român, care era încă plin cu foşti securişti trădaţi de Pacepa, a refuzat să aplice decizia Curţii Supreme. În decembrie 2004, guvernul român i-a reacordat tacit gradul de general.
Citiţi şi alte poveşti inedite:
Olimpică la 11 ani. Beatrice Huştiu, cea mai tănără patinatoare din istoria Jocurilor Olimpice de iarnă
Agentul SAS care face instrucţie cu IT-şti: „În '87 am venit la Timişoara să văd dacă se poate declanşa o revoluţie”
FOTO Aventurier în Indonezia: Românul care experimentează traiul aproape primitiv al papuaşilor
Fabuloasa poveste a regelui bănăţean din Insula Timor
FOTO Bioenergeticianul român care-i tratează pe călugării budişti din Thailanda
Copiii care cântă muzica Timişoarei de altădată. Cine sunt puştanii-minune din trupa Peregrinii
Se încarcă comentariile...
