Stadionul pe care Iolanda Balaş a început atletismul, dărâmat. Ruină şi bălării, tot ce-a mai rămas dintr-o arenă legendară
0
Timişoreanca Iolanda Balaş, legendara campioană la săritura în înălţime, a început atletismul la “Electrica”, un stadion faimos în Timişoara care a fost dărâmat recent.
Se întâmpla în anul 1946, când Iolanda avea doar 10 ani. Ea a fost dusă pe arenă de o vecină, cunscuta sportivă Luiza Ernst. Era campioana României la pentatlon.
Stadionul “Electrica” este legat de primele succese ale marii atlete. “Iolanda nu văzuse până atunci ceea ce se cheamă un stadion. Adică o construcţie complexă în cuprinsul căreia se aflau, pe lângă o pistă de alergări, sectoare de sărituri şi aruncări, acest inventor obligatoriu al atletismului, diverse terenuri: pentru fotbal şi handbal, pentru baschet şi volei. La Electrica era amenajată de asemenea o faimoasă arenă de popice, sportul cu aruncarea bilei de lemn având şi pe atunci şi acum aproape tot atâţia pasionaţi ca şi sportul-rege”, scrie Tiberiu Stama, în cartea "Iolanda Balaş, fascinaţia unei legende...”.
Iolanda Balaş a fost fascinată! Se simţea fantastic în furnicarul de sportive, pentru care fiecare secundă, fiecare clipă era de mare preţ. Alergau, aruncau, săreau, cu dorinţa de a ajunge campioni. Acolo a cunoscut-o pe Irina Pusch-Tacorian, campioana ţării la aruncarea greutăţii, pe fraţii Aureş şi Mihai Raica, primii aruncători de disc, dar şi pe Ioan Soter, un săritor la înălţime fără egal.
Pe “Electrica” s-a întâlnit cu unul dintre cei mai reputaţi antrenori-pedagogi din atletismul românesc, profesorul Ioan Arnăutu.
Se putea considera că a intrat în familia celor de la “Electrica”. Era mezina secţiei. Era încadrată într-o grupă de fete mai mari, de 14 ani, aceea a “sutiştelor”. Deşi era cu câţiva ani mai mică, nu avea adversare, câştiga mereu. A fost primul pas spre probele de pentatlon. A rămas apoi să se specializeze pe proba ei favorită, săriturile în înălţime.
Pe arena “Electrica” a ieşit Iolanda Balaş din anonimat. Acolo a început uriaşa ei carieră….La vârsta de 15 ani, Iolanda avea să ia calea Bucureştiului, după ce a primit invitaţia să devină sportiva clubului Steaua.
Atletismul de pe “Electrica” începea să dispară, locul ei fiind luat doar de fotbal. Pe acest teren a activat celebra echipă Ripensia Timişoara.
Stadionul UMT Foto: Druckeria
Complexul sportiv în care se pregătea Iolanda Balaş avea să se tranforme într-o bază de agrement a Uzinei Mecanice Timişoara (UMT). S-au construit ştranduri. La câţiva metri, s-a construit un nou teren de fotbal, devenit cunoscut în oraş ca stadion “Electrica”, pe care avea să îşi dispute meciurile echipa de fotbal Progresul sau Electrica.
Vechea arenă primea numele UMT. Aici avea să îşi dispute meciurile UMT-ul, echipă fondată în anul 1960, care a evoluat în cea mai mare parte a istoriei la nivelul Diviziei B. A avut şi un an în Liga I, în sezonul 2001-2002, când a terminat sezonul pe ultimul loc şi a retrogradat înapoi în Liga a-II-a.
Clubul s-a desfiinţat în 2008, odată cu dispariţia stadionului de la Pădurea Verde
Mai întâi a fost demolată pitoreasca tribună din lemn. Astăzi, doar o schelă ridicată pentru camerete TV mai aminteşte de vremurile de altă dată.
Sportul de performanţă a dispărut complet, iar în locul pe care a evoluat cândva marea campioană Ripensia, acolo unde Iolanda Balaş şi-a început uriaşa carieră sportivă – urmează să se ridice, conform planurilor, un hotel. Asta dacă proprietarul va avea şi banii necesari.
Doar poarta fostului stadion aminteşte că acolo a jucat echipa de fotbal UMT
Citeşte şi:
Se încarcă comentariile...
