Povestea fascinantă a Palatului Baroc din Timişoara. Acum 300 de ani, clădirea simboliza puterea imperială absolută
0
Palatul Baroc a fost proiectat de un arhitect necunoscut şi construit în 1754. A devenit palatul administrativ al Banatului de Timiş până în 1778, iar după reanexarea Banatului la Ungaria (6 iunie 1778) este sediul Prefecturii, până în 1848. După suprimarea Revoluţiei Maghiare, din 1849, aici se va afla guvernul Banatului Timişan şi Voivodinei Sârbeşti.
După înfrângerea otomanilor care au domnit 164 de ani la Timişoara, Casa de Habsburg a impus o concepţie urbanistică riguros planificată, cu o reţea stradală rectangulară în care au fost construite pieţele reprezentative ale oraşului. Pe tot parcursul secolului al XVIII-lea, în perimetrul acestora s-au proiectat şi s-au construit imobile. A fost timpul în care Timişoara şi-a definit personalitatea printr-o arhitectură în stilul barocului Europei Centrale.
Între caracteristicile imobilelor oraşului baroc se numără şi ierarhizarea spaţială a clădirilor: parterul ocupat de spaţii administrative sau comerciale; zona de locuit orientată spre stradă; culoare boltite pentru accesul spre anexele din curţile interioare. Imobilele au parter sau parter cu etaj, o siluetă echilibrată, compusă din faţade simetrice, structurate vertical şi orizontal de pilaştri, rezalite sau cornişe.
Acestor rigori arhitecturale li se supune şi Palatul Vechii Prefecturi din Timişoara, cunoscut mai târziu sub denumirea de Palatul Baroc.
"Aidoma celorlalte construcţii de secol al XVIII-lea, Palatul Baroc face parte din programul de modernizare edilitară dezvoltat în regiunile nou încorporate de Casa de Habsburg. El simboliza puterea imperială. De-a lungul vremii, până după Al Doilea Război Mondial, Palatul Baroc a găzduit la parter sediul administrativ, iar la etajele I şi II, locuinţele funcţionarilor administraţiei. În cei aproape 300 de ani de existenţă, Palatul Baroc şi-a schimbat de mai multe ori denumirea în funcţie de politicile dominante şi de reorganizarea administrativă a oraşului. Construcţia s-a realizat în etape, o dată cu Piaţa Principală, Piaţa Domului, astăzi, Piaţa Unirii. Aceasta a dat configuraţia oraşului în secolul al XVIII-lea", aflăm de site-ul muzeuldeartatm.ro.
Palatul Baroc din Piaţa Unirii FOTO: muzeuldeartatm.ro.
Reşedinţa guvernatorului Banatului
Cu toate că abia în anul 1751 a avut loc separarea administraţiei camerale de cea militară şi instituirea funcţiei de preşedinte civil al Banatului, deja în anii 1730-1740 inginerii militari austrieci au propus construirea unei reşedinţe care să aparţină guvernatorului civil, reşedinţă ce trebuia gândită în relaţie cu Piaţa.
În aceeaşi perioadă au fost stabilite amplasamentele Domului Romano-Catolic (construit în anii 1736-1772), a Bisericii Episcopale Ortodoxe (construită în anii 1744-1748), precum şi al monumentului Sfintei Treimi (realizat în anul 1740).
"Pentru Palatul Preşedintelui s-a ales latura sudică a Pieţei, teren pe care în anii 1733-1735 existau clădirea Oficiului Minier şi, învecinată acesteia, Casieria Militară. Din cele două imobile, unite prin supraetajare, s-a pornit construcţia Palatului Baroc. La început, încăperile dinspre Piaţa Domului erau de mai mică importanţă şi aceasta pentru că terenul pe care a fost construită Piaţa a fost unul mlăştinos, purtând urmele ramificaţiilor canalului Bega. Accesul principal se făcea prin portalul cu mascarón, situat pe latura vestică a clădirii şi care astăzi se păstrează sub formă de fereastră. În anul 1752, Casa Camerală Veche, denumită astfel după funcţia pe care a avut-o în timpul administraţiei mixte germano-sârbeşti a oraşului, era o clădire cu parter şi două etaje. În spate, spre curte, avea ca anexe câteva grajduri şi depozite. Parterul fusese al Administraţiei Cancelariei Banatului şi al Serviciului Casieriei Militare", mai putem citi pe muzeuldeartatm.ro.
Casa Preşedintelui
În anul 1754, Casa Camerală Veche a fost amenajată ca reşedinţă a celui dintâi preşedinte al administraţiei civile, contele de Vilana Perlas, cunoscută pentru un timp sub numele de Casa Preşedintelui. Acestuia i s-a aranjat locuinţa în încăperile de la etaje, parterul revenind serviciilor de cancelarie şi de expediţie. Latura clădirii situată înspre Piaţă a fost extinsă, construindu-se portalul ce se păstrează până astăzi.
"Faţada Palatului are o somptuoasă decoraţie barocă, în care alternează două tipuri de împletituri desfăşurate la nivelul pilaştrilor, al parapetelor şi al coronamentelor ferestrelor. În anul 1774, Casa Preşedintelui s-a extins cu reluarea ,,în oglindă” a corpului existent, dobândnd astfel o a doua curte interioară, la care accesul se făcea printr-un culoar boltit. La nivelul faţadei, fastuoasa decoraţie provenind din faza iniţială a construcţiei este simplificată prin folosirea unui singur motiv vegetal, aplicat însă la nivelul pilaştrilor", mai scrie site-ul oficial al Muzeului de Artă din Timişoara.
În contextul în care Viena a decis în 1778 reorganizarea regiunii, punând-o sub coordonarea Consiliului administrativ al Ungariei, vechile districte devenind comitate, Palatul Baroc avea să continue să-şi joace rolul sub denumirea de Casa Comitatului. Aici va fi sediul subprefectului, al funcţionarilor comitatului şi arestul pentru delictele civile, iar în aripa veche, la parter, Contabilitatea Camerală.
Sediul administraţiei regiunii Voivodina Sârbească şi Banatul Timişan
Până în 1848 a fost sediul Comitatului Timiş, însă după Revoluţia Maghiară, administraţia de la Viena a decis să rupă Banatul de Ungaria şi să înfiinţeze regiunea autonomă Voivodina Sârbească şi Banatul Timişan, care a existat până în 1861. Sediul administraţiei acestei regiuni, care a fost direct subordonată Vienei, a fost la Palatul Baroc. Cu excepţia unor lucrări de reparaţii şi zugrăvire în culoarea gri, lucrări executate în anul 1858, nu s-a intervenit în chip major asupra clădirii.
"La sfârşitul secolului al XIX-lea, Palatul Baroc a suferit o transformare, ajungând la forma de astăzi. Modificarea ei a fost realizată în acord cu gustul epocii, unul tributar timpului, ceea ce vrea să spună că orice intervenţie asupra unei clădiri trebuia făcută prin înnoire şi prin găsirea unui stil reprezentativ pentru arhitectura contemporană. De unde şi ignorarea moştenirilor baroc. Stilul secolului al XVIII-lea, denumit ,<banalul stil Zopf>, fusese considerat desuet. Prin urmare, s-a propus o restaurare prin aşa-numita ,,purificare stilistică”. Ea a fost executată în anii 1885-1886 de către Jakob-Jacques Klein (1855-1928), arhitect şi constructor originar din Cernăuţi. În urma intervenţiilor, a fost demolat corpul care separa cele două curţi interioare. Acoperişul dinspre Piaţă a fost mansardat, iar încăperile au fost recompartimentate. Decoraţia barocă a fost eliminată de pe faţadă. Decorul în relief de tencuială a dispărut, ferestrele primind ancadramente rectangulare cu coronamente identice. Având intenţia de a apropia imaginea Palatului Baroc de specificul neorenaşterii franceze, în spiritul căreia arhitectul Jakob Klein a conceput amintita intervenţie, proiectul a inclus o bogată decoraţie de feronerie concretizată prin cele două portdrapele din exterior. Ele au fost realizate sub formă de grifoni şi flanchează colţurile dinspre Piaţă ale clădirii.", scrie muzeuldeartatm.ro.
Au poposit în acest loc personalităţi precum Iosif al II-lea (1767), Franz Iosef (1872) şi Regele Ferdinand (1923).
Lăsată în paragină în perioada comunismului
După cel de-al doilea război mondial, în Palatul Baroc a funcţionat Facultatea de Agronomie din cadrul Politehnicii din Timişoara, devenită ulterior Universitatea de Agronomie şi Medicină Veterinară <Banatul>.
Până în 1944 aici a funcţionat Prefectura judeţului Timiş-Torontal, iar între 1944 - 1958 a găzduit comandamentul trupelor sovietice staţionate în Timişoara.
În perioada comunistă a fost lăsat în paragină, abia la sfârşitul anilor '80 începând restaurarea edificiului. A rezultat o parţială dare în folosinţă în anul 2006, urmând ca lucrările să fie continuate de echipele de proiectanţi şi de constructori, coordonate de Ministerul Culturii.
Sala Barocă a fost ultima refăcută. Recondiţionarea sălii a durat mai bine de trei ani, iar arhitecţii s-au folosit de imagini vechi pentru a păstra originalitatea. În acestă sală, au susţinut concerte renumiţi muzicieni precum Franz Liszt, Johannes Brahms sau George Enescu.
Situat în centrul istoric al oraşului, într-o Piaţă a cărei arhitectură este la rândul ei marcată de stilul baroc, Palatul Baroc adăposteşte astăzi Muzeul de Artă Timişoara.
Citeşte şi:
FOTO Piaţa Libertăţii din Timişoara a căpătat o faţă nouă
FOTO Germanii au readus la Timişoara o tradiţie seculară pe cale de dispariţie în România. Piaţa Libertăţii a fost ocupată de şvabii bănăţeni
Cea mai veche casă din Timişoara a fost demilitarizată pentru prima dată în istorie. Armata a renunţat la Garnizoana din Piaţa Libertăţii
FOTO “Epoca neagră” a Timişoarei, scoasă la suprafaţă. Muzeu în aer liber în Piaţa Libertăţii
FOTO Cultură contra militărie: Armata încă are santinelă într-o piaţă publică din centrul Timişoarei
FOTO Moartea iminentă a stejarului secular sădit de Regele Ferdinand în Piaţa Libertăţii din Timişoara
FOTO Cum vă place mai mult Piaţa Libertăţii: Verde sau cheală? Scepticii cred că la vară vom avea saună, iar la iarnă patinoar natural
FOTO Cum arată cea mai bizară piaţă din centrul istoric al Timişoarei, cu puţin timp înainte de inaugurare
Se încarcă comentariile...
