Magicianul Lorenzo, singurul român coleg de club cu Dynamo şi David Copperfield: „Nu am puteri supranaturale, sunt doar bine antrenat”
0
Timişoreanul Lorenzo Cristian Stancu a revenit în România după zece ani petrecuţi în Spania şi Anglia, pentru a-şi urma visul.
Lorenzo-Cristian Stancu a intrat în atenţia românilor chiar de la prima ediţie a concursului „Românii au talent”. Talentul timişoreanului este acela de a se juca cu imaginaţia oamenilor. Stăpâneşte arta iluzionismului, pune în practică trucuri de iluzionism şi magie. Toate acestea au fost deprinse de Lorenzo în cei opt ani petrecuţi în Occident – acolo unde a lucrat ca striper şi ca magician. Incă din copilarie, Lorenzo- Cristian a avut un vis... Să realizeze un spectacol mare care să-i poarte numele.
Cum era, Lorenzo, copilăria ta la Timişoara?
De la zece ani am crescut fără tată, care a vrut să îşi refacă viaţa. Eu am rămas cu mama. Nu am avut neamuri în afara oraşului, chiar şi bunicii erau din Timişoara. Nu aveam unde să merg în vacanţele de vară, rămâneam să mă joc în oraş, în Calea Şagului. Aşadar, ţi-ai luat de mic rolul de „bărbat” în casă? De mic copil am avut o situaţie destul de modestă, cel puţin după divorţ, nu am avut niciodată posibilitatea să plătesc diverşi meşteri, să vină să repare câte ceva pe acasă. Aşa încet, încet am început să repar eu, mai improvizam m-am mai curentat, m-am mai opărit şi am trecut printr-o grămadă de încercări. Dar toate astea nu au făcut decât să mă înveţe lucruri folositoare şi să mă transforme în ceea ce sunt azi.
Când ai văzut primele trucuri de magie?
Îmi aduc aminte cu drag că primele trucuri le-am văzut la fratele meu, care este cu zece ani mai mare ca mine. Nu a fost un magician profesionist, în schimb ştia tehnici de manevrare a pachetului de cărţi. Le făcea de câte ori avea ocazia, la petreceri sau evenimente.
L-ai rugat să te înveţe şi pe tine?
Mi-am dorit mult să învăţ şi l-am rugat… însă m-a refuzat mulţi ani. Mi-a promis însă că atunci când voi face 14 ani, când voi obţine buletinul, care, după el urma să mă transforme într-o persoană responsabilă, atunci mă va învăţa toate secretele. Am aşteptat ani de zile, iar la 14 ani fratele meu m-a învăţat aceste trucuri. Eram aşa de pasionat de cărţi încât stăteam toată ziua cu pachetul în mână. Apoi am început să dezvolt alte trucuri şi tehnici cu pachetul de cărţi. După un timp am început eu să-l impresionez chiar pe el.
De ce are nevoie cineva să poată practica acestă îndeletnicire?
Cred că îţi trebuie ceva talent să faci asta la nivel profesional. Amatorii pot învăţa anumite trucuri şi rămân cu ele. Dar îţi trebuie foarte multă perseverenţă sa devii profesionist. Pot spune că este ca un sport de performanţă. Şi în spatele unor rezultate bune ale unui gimnast stau foarte multe ore de antrenament. Dacă vrei să fi amator nu e nevoie să practici zilnic. Pentru performanţă îţi trebuie multă dorinţă şi încredere în rezultatul final, pentru că de multe ori îţi vine să renunţi.
La încept mai scăpai şi tu cărţile din mână?
De multe ori. Începuturile sunt grele. Unele trucuri se pot greşi, îţi mai pică din mână anumite lucruri. Lumea râde de tine, iar atunci eşti descurajat. Şi sunt persoane care îţi încetinesc drumul, dar nu te pot opri...
În timpul şcolii ţi-ai folosit colegii ca şi „cobai”?
Să nu zicem chiar cobai, dar şcoala a fost un fel de laborator pentru mine. Tot ce învăţam nou era testat pe colegi. Vroiam să văd reacţiile lor, cât de bun e numărul, ce ar trebui schimbat, care sunt punctele slabe la acel număr. Aşa am început să fac îmbunătăţiri. A fost o perioadă bună pentru perfecţionare.
Făceai şi bani de pe urma lor?
Nu. Foarte târziu am început să fac bani din asta. În România arta iluzionismului nu a fost foarte apreciată, o perioadă lungă de timp. A existat un magician renumit, care a decedat, iar ceilalţi nu s-au mai ridicat la valoarea lui.
Ştiu că în coplărie ai dansat mult. Asta te-a ajutat să ai prezenţă scenică bună?
În copilărie nu am avut înclinaţie pentru sporturile cu mingea, însă mergem la cursuri de dans. De mic am fost atras de scenă, eram pasionat de dans. Unchiul meu, coregraful Jiva Iovanovici, m-a învăţat multe lucruri. Făceam balet cu el. A început să fie la modă rap-dance şi break-dance, iar eu făceam şi aceste dansuri. În adolescenţă am făcut parte din trupa Fly Dance.
La ce şcoală ai învăţat?
Am făcut şcoala profesională la Liceul „Auto”. Am vrut să fac această şcoală pentru că ştiam că la 18 ani voi avea permis, ştiam că pot face gratuit şcoala de şoferi. Am devenit şi electrician auto. Ştiam să repar alternatoare, electromotoare.
Ai şi practicat meseria? Am lucrat diverse meserii. Am fost electrician în construcţii, dar am lucrat şi ca taximetrist o perioadă.
Apoi te-ai gândit să pleci la lucru în Spania?
Pur şi simplu mi-am dorit mai mult. În 2001, am plecat în Spania. Iniţial spălam vase. Pe plajă, la un restaurant. Aveam 3.000 de farfurii pe zi. Cât am stat acolo am avut ambiţia să învăţ limba spaniolă. Când am început să vorbesc limba, am luat agenţiile de impresariat la rând. Ca dansator, am început să lucrez la Barcelona, apoi la Ibiza, în cele mai mari discoteci.
Ai ajuns într-o trupă celebră?
Când am terminat cu vasele am început să dansez, am fost luat pentru că aveam plete. Iniţial m-au trimis la un spectacol, la 300 de kilometri de Barcelona, la Zaragoza. A ieşit bine, ca atare m-au chemat la discuţii, şi mi s-a oferit un show. Am avut norocul să ajung in Merca Show, unde îl imitam pe „Michael Jackson”.
În Spania ai început să practici şi magia?
Acolo am întâlnit un magician profesionist, care m-a impresionat. După ce am terminat eu programul de dans, m- am dus la el şi i-am spus că şi eu ştiu să fac anumite trucuri. I- am şi arătat... El a fost cel care mi-a schimbat macazul, mi-a spus că sunt destul de talentat, şi că ar fi cazul să investesc mai mult timp în asta. Mi s-a aprins din nou scânteia. Am început din nou să mă antrenez intensiv. Am tot “tras” cu ochii la unul şi la altul. Am întrat în contact cu impresari, am început să practic magia în paralel cu dansul. Până când la un
moment dat am rămas pe partea de magie. În Ibiza am lucrat 8 ani de zile. Făceam magie in cluburi si la evenimente private dar şi street-magic. Genul acesta de magie l-am practicat ani de zile în zona de britanici, în oraşul San Antonio. Am lucrat pe terase, baruri şi zonele de discoteci. Am întâlnit multe vedete în Ibiza, persoane influente şi cu bani.
Cum de te-ai decis să te întorci în România?
Când m-am decis să revin în ţară, în 2010. Am avut un vis foarte mare pentru România. Gândul iniţial era să revin să fac cel mai mare spectacol de iluzionism: „Visul Meu”. Pe care l-am şi făcut. În România, nu s-a mai făcut nimic important de pe vremea bătrânului Iosefini, doar spectacole mici, private, la nunţi sau diferite evenimente. Am lucrat doi ani la spectacolul „Visul Meu”, iar premiera a avut loc la Casa Tineretului din Timişoara. E o poveste de viaţă transformată înt-un spectacol de magie – iluzionism. Acesta dovedeşte că visele pot deveni realitate. Am pus în scenă un spectacol unic în România, prin decor, recuzită şi efecte speciale. Personaje magice apar, dispar, levitează şi se transformă. Totul se întâmplă pe durata a două ore. Acum mai am un vis, dar nu vreau să vorbesc încă despre el. La timpul potrivit.
Ai participat şi la „Românii au talent”. A fost o experienţă interesantă?
Am fost chiar în prima ediţie de la „Românii au talent”. Am dat viaţă unui tablou. Am scos un porumbel dintr-o pictură. Am mai făcut să apară o motocicletă. Am ajuns până în semifinală şi pot spune că a fost o experienţă interesantă. Mi- aş fi dorit să fi putut merge mai departe şi să arăt mai mult. Nu a fost să fie… probabil în 2010 arta iluzinismului încă nu era foarte apreciată.
Tu ai ajuns să îţi creezi propriile magii?
Există două tipuri mari de magicieni. Cei care achiziţionează nişte trucuri şi doar le prezintă. Şi există acei magicieni care gândesc şi creează. Mie îmi place foarte mult să creez. Eu şi echipa construim efecte speciale atât pentru mine, cât şi pentru alţi magicieni, chiar şi pentru cei din străinătate. Sunt magicieni români care lucrează cu recuzita construită de mine. Construim diverse efecte speciale pentru televiziuni, pentru Loredana Groza am creat efectele la unul dintre spectacolele ei de la Sala Palatului. Am fost implicat în multe proiecte mari.
Pentru realizarea de iluzii magice trebuie să cunoşti geometrie, fizică, chimie?
Trebuie să ştii geometrie, să ştii să calculezi tot felul de unghiuri. Şi fizică trebuie să ştii, în anumite situaţii şi chimie. Trebuie să calculăm tot felul de formule de forţe, sunt multe detalii. Ştim şi detalii despre animalele pe care le folosim, pentru a nu se expune la niciun fel de pericol. Anumite efecte de pe scenă ţin asistentele şi pe coechipierii mei, chiar şi pe mine, în anumitre poziţii incomode şi chiar periculoase. Trebuie să ştim şi cât de mult poate rezista cineva în acele condiţii.
Ce ar însemna un calcul greşit?
Nu vreau să mă gândesc. Pe Internet am tot văzut aşa zise gafe ale magicienilor, unele asistente chiar au fost tăiate în două. Se mai întâmplă să cazi…
Cu cel fel de pormubei lucrezi?
Sunt porumbei din rasa turturele persiene, sau turturele albe. Sunt părsări de captivitate, nu zboară foare mult. Zboară 15 metri apoi se pun jos. Porumbelul alb are un mesaj psihologic foarte puternic. Pentru ca cei din sală au tot timpul tendinţa să-l contrazică pe magician, sau să caute soluţii la numerele de iluzionism, porumbelul alb oferă un mesaj subliminal de pace, linişte, relaxare, ca omul să nu mai fie aşa de tensionat în căutarea răspunsurilor…
Eşti văzut la evenimente corporate. Cum ai intregat magia în marketing?
Noi regizăm şi realizăm spectacole personalizate în funcţie de tema evenimentului, categorie de vârstă etc. Unul dintre serviciile cerute şi de succes este serviciul “Spectacole personalizate pentru evenimentul companiei tale”. Diverse companii vin cu lansari produse sau inaugurări de spaţii. Işi aduc la evenimente colaboratorii, angajaţii, iar noi realizăm un spectacol în jurul obiectului pe care doresc să îl lanseze. La o apariţie recentă, am levitat pentru o campanie de magic marketing la 3 metri înălţime, în mall. Noi am adus conceptul de Magic-Marketing şi chiar conceptul de Magician la Nuntă.
Ştiu că eşti singurul român din The Magic Circle - Londra. Ce înseamnă acest lucru?
Mereu mi-am dorit mai mult, astfel am susţinut examene pentru a intra la profesionişti în 2009. The Magic Circle Londra este cel mai prestigios şi exigent club de magie din Europa, care a fost fondat în 1905. Sunt primul şi singurul român care a depăşit examenele. Colegi cu mine sunt Dynamo, David Coperfield, a fost şi regretatul Houdini, şi alţii. Avantajul este că ai acces la informaţii, ai sprijinul magicienilor mai în vârstă şi atunci când o casă de producţie profesionistă caută un iluzionist ei recunosc acest card de membru fiind o garanţie a calităţii titularului. Ştiu că stau de vorbă de cineva care are experienţă.
Se încarcă comentariile...
