EXCLUSIV Cum înnebuneşte cu forţa statul român un copil. Cazul Miki, 13 ani: internat „la nebuni“ pentru că suferă după ce tatăl, sora şi bunica i-au murit
0
Un băieţel orfan trăieşte, de câteva luni, un coşmar, fiind internat într-un centru pentru copii cu boli psihice grave, după ce specialiştii Direcţiei pentru Protecţia Copilului au decis să-l ia de la familia care-l crescuse de la un an.
În timp ce angajaţii Centrului sunt uimiţi că băieţelul normal este îndopat cu pastile, „vina“ micuţului e că suferă prea multă după ce trei oameni dragi i-au murit.
„Mă droghează non-stop.Vreau acasă la mama“. Aşa începe cumplita poveste de viaţă a lui Miki, un copil în vârstă de 13 ani, abandonat de famile şi crescut, de când avea un an, de o familie de intelectuali din Timişoara.
Băieţelul a ajuns, de câteva luni, la un centru medical din Lugoj (Timiş), după ce asistenţii maternali au decis să-l ia din familia care l-a crescut cu dragoste până acum. Tot de câteva luni, băieţelului i se administrează un tratament care-i şochează până şi pe asistenţii medicali care-l au în grijă, toţi acuzând că Miki e normal şi nu are ce căuta printre copiii cu boli psihice grave.
În timp ce femeia care l-a îngrijit se luptă pentru a-şi scăpa micuţul de suferinţa prin care trece la Centru, specialiştii de la Direcţia Copilului Timiş vin cu explicaţii halucinante: băiatul va dezvolta în viitor o boală psihică gravă. Acum, însă, Miki are doar „stări de panică şi tulburări emoţionale“. Singura lui vină e că suferă după ce oamenii cărora 12 ani le-a spus tată, soră şi bunică au murit.
Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Timiş (DGASPC) este acuzată de rele tratamente aplicate minorului, abuz şi neglijenţă în serviciu, dar şi de împiedicarea unui copil de a merge la şcoală.
Plângerea a fost depusă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara, într-un caz halucinant. Fernando M., Miki, aşa cum îl alintă cei apropiaţi, are 13 ani şi este orfan. Până acum trei luni, viaţa părea să fi avut grijă de el: de când avea un an, atunci când a fost găsit abandonat într-o cutie, a fost luat în plasament de o familie de intelectuali din Timişoara, care i-a oferit tot ce avea nevoie pentru a creşte şi a învăţa.
„Când am ieşit la pensie, am decis să fac un bine şi să devin asistent maternal. Am făcut un curs şi m-au atestat. În 25 iulie 2003, l-am primit în plasament pe Fernando M., născut în 3 mai 2002. Mi s-a spus că a fost găsit într-o cutie de carton”, îşi începe povestea Rodica Volkmann, fost profesor universitar, în Timişoara, cea care l-a primit în grijă pe Miki de la DGASPC Timiş.
Rodica Volkmann răsfoieşte albumul cu fotografii. FOTO: Ştefan Both
Până în 2009, femeia a primit de la stat pensia de 900 de lei pentru copil, însă, în ultimii cinci ani, însă, micuţul a trecut în plasament simplu, astfel că banii de la stat n-au mai venit, iar toate cheltuielile erau suportate de soţii Volkmann, ambii foşti profesori la Facultatea de Fizică, în oraşul de pe Bega.
„Păcatele“ lui Miki: trei apropiaţi i-au murit
Viaţa lui Miki a început să se schimbe după ce, într-o perioadă scurtă de timp, singura familie pe care o ştia a trecut prin momente tragice. Mai întâi, a murit mama Rodicăi Volkmann, căreia Miki îi spunea bunică. Apoi, a murit fiica doamnei, căreia minorul îi spune soră. Şi tragediile au continuat, după ce, toamna tercută, a murit şi tatăl adoptiv al lui Miki. După atâtea tragedii, copilul s-a îmbolnăvit de supărare.
„Avea atacuri de panică şi se sufoca. I s-a întâmplat şi la ora de sport. Iniţial l-am internat la Spitalul de Copii, la Cardiologie. Apoi, am apelat la sprijinul specialiştilor de la Clinica de Neuropsihiatrie Infantilă din Timişoara”, a povestit Rodica Volkmann.
Atunci a început necazul. Aflând că Miki este în suferinţă, specialiştii de la DGASPC Timiş l-au luat pe cel mic de lângă mama adoptivă. După o perioadă în care a fost îngrijit la o fundaţie a Direcţiei, apoi dus la un centru de plasament şi, ulteror, internat la Centrul de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihiatrică pentru Copii din Lugoj. Mai exact, aici sunt trataţi „copiii cu polihandicap grav sau mediu şi cei copii cu dizabilităţi”.
„Mamă, de ce m-ai părăsit?”
„În urma acestor investigaţii, mi s-a spus că problemele de sănătate sunt atât de grave, încât ar fi bine să renunţ la plasament, ca el să fie internat. Am semnat un proces verbal prin care am renunţat la el. Apoi, m-am revoltat, când am văzut în ce stare a ajuns. Mi-au spus că nu mai am voie să îl văd şi să nu mai ţin legătura cu el. Au spus că totul este din cauza morţii soţului meu. Le-am zis că oamenii mor în toate familiile. Cei de la Protecţia Copilului o ţineau că e spre binele micuţului să nu îl mai văd. Eu m-am dus, totuşi, la el să îi duc mâncare, la Lugoj. Miki mă întreba mereu: «Mamă, de ce m-ai abandonat?». Îi spuneam că nu l-am părăsit, dar că pentru sănătatea lui e mai bine să fie acolo”, a mai povestit Rodica Volkmann.
Rodica Volkmann susţine că a fost determinată să renunţe la Miki. FOTO: Ştefan Both
Femeia îşi aminteşte şi de un episod incredibil legat de o asistentă socială de la DGASPC Timiş. „Am sunat-o pe Ramona Mitrescu, cea care se ocupa de dosarul lui Miki, pentru a o întreba ce e cu băiatul. Mi-a spus că oricum copilul va dezvolta în viitor o boală psihică, pentru că a descoperit că are în familie o mătuşă schizofrenică. Au mai spus că Miki a avut manifestări violente, că a răsturnat, cu furie, un pat şi un dulap în centrul unde era internat. Eu cred că oricine ar avea o reacţie de acest fel, dacă e luat din mediul lui normal”, a mai spus Volkmann.
„Are un diagnostic complex”
Despre cazul Miki, Emilia Milutinovici, directorul DGASPC Timiş, a spus: „De la doamna Volkmanm, care renunţat la copil, tocmai pentru că era violent, cel mic a ajuns în plasamnt la una dintre fundaţiile noastre. Acolo a devenit extrem de violent, agresa alţi copii, dar şi pe angajate. Atunci a fost luat şi a fost dus la un centru de plasament din Lugoj. Şi acolo a fost foarte agresiv, efectiv maltrata copiii. Atunci s-a decis să fie mutat la Centrul de Recuperare din Lugoj, pentru siguranţa lui şi al celorlalţi. Exista temerea că el va încerca să se sinucidă”.
„Mă droghează non-stop.Vreau acasă la mama“
Jurnaliştii „Adevărul“ au reuşit să intre în centrul de la Lugoj, acolo unde este Miki. Aşa am aflat, de la asistentele medicale, că băiatului i se administrează tratamente înfiorătoare, care se dau doar pacienţilor cu schizofrenie acută şi cronică, parkinson, epilepsie, demenţă, oligofrenie sau alcoolism. Niciunul dintre angajaţii Centrului nu ştie ce caută Miki, „un copil normal” acolo, dar nici de ce este tratat de boli pe care nu le are.
„Mă droghează non-stop aici cu medicamente. Citesc zilnic, aşa cum făceam şi acasă, dar deja încep să uit. Vreau acasă la mama. De ce nu mă lasă să plec acasă? Aţi văzut cum arată aici şi ce colegi am?”, ne spune Miki, îndurerat, care îşi împarte camera de la Centru cu mai mulţi copii.
„Nu are ce căuta la noi”
Întrebate despre copil, asistentele medicale de la Centrul din Lugoj ridică din umeri. „El nu are ce căuta aici. Asta e clar. Dar a fost trimis de la Timişoara şi noi trebuie să avem grijă de el. Nu are manifestările copiilor de aici. E un copil deştept, care citeşte zilnic. Nu prezintă semnele niciunei boli mintale. Am văzut dosarul medical şi nu are niciun diagnistic care să-l recomande în acest centru”, ne-a spus una dintre asistente.
Miki citeşte din manualul de clasa a V-a. FOTO: Ştefan Both
Aceasta a adăugat că lui Miki i-a fost făcut chiar şi un test de inteligenţă şi că IQ-ul lui era între 75 şi 80, unul normal pentru un copil de 13 ani.
„Este păcat că se distruge un copil sănătos. Este îndopat cu medicamente care îi fac rău şi este ţinut între persoane cu dizabilităţi mintale. În urma evaluării, s-a recomendat integrarea lui într-o comunitate cu copii cu intelect normal”, a mai spus asistenta.
Emilia Milutinovici, directoarea de la DGASPC Timiş, susţine că medicaţia care i se acordă copilului este prescrisă de medici, pentru un diagnostic complex.
„Vă daţi seama că nu se poate administra niciun medicament fără prescipţie medicală. Copilul are un diagnostic complex. Este duminică şi nu am dosarul în faţă să văd dacă cele care mi s-au spus sunt conforme cu realitatea. Dar dacă există ceva în neregulă în traseul instituţional al acestui copil, nu voi ezita să iau măsuri”, a mai spus Milutinovici.
Singurele diagnistice din dosar pe care Milutinovici le-a putut afla sunt: tulburări psihice, tulburări emoţionale de tip anxios, atacuri de panică şi ticuri polimorfe.
Fosta învăţătoare: „E un copil normal”
Până să ajungă la centrul din Lugoj, unde nu mai are parte de şcoală, Miki a încheiat primul semenstru al clasei a V-a cu bine. „L-am avut elev din clasa I, e un copil normal ca toţi copiii. Nu am avut probleme de disciplină cu el. A venit la şcoală mereu curat, îmbrăcat şi cu mâncare. Ţineam legătura cu domna Volkmann, care era cel mai activ părinte de la noi din şcoală. Miki nu a fost un elev de nota 10, ci de 7-8. Citea foarte mult, povestea, avea cunoştiiţe. A învăţat engleză, îi plăcea matematica. Un asemenea copil nu este nici schizofrenic şi nici dement”, a spus Nicoleta Stoian, fosta învăţătoare a lui Miki.
Miki, în curtea Centrului de la Lugoj. FOTO: Ştefan Both
Psiholog: „A fost traumatizat prin ruperea de familie”
Gabriel Crumpei, psiholog din Iaşi, a comentat pentru „Adevărul”: „Copilul are toate simpltomele ce apar la doliu. Şi poate să apară la oricare dintre noi, indiferent de vârstă şi statut social. A fost traumatizat psihic prin destrămarea şi ruperea stabilităţii pe care el o avea în familie. E o pierdere, un doliu. În niciun caz, nu trebuie dus într-un centru ca cel de la Lugoj, ci are nevoie de un psiholog cu experienţă, care să facă o legătură terapeutică într-o situaţie de criză. Copilul este violent pentru că are o reacţie nevrotică pe fondul mutării sale într-un alt mediu. Este o vârstă dificilă şi o problemă delicată. Agresivitatea e un mod de reacţie la situaţia pe care el nu o înţelege, la care nu a fost expus până acum. Anxietatea duce la agresivitate. Are nevoie să stea într-un loc liniştit, nu alături de cei grav bolnavi. În caz contrar lucrurile se pot agrava. Se poate ajunge la sinucidere, ori să facă el rău cuiva”.
Cazaţi la grămadă
În februarie 2014, experţii Centrului de Resurse Juridice au realizat o vizită inopinată de monitorizare a modului în care sunt respectate drepturile celor internaţi la Lugoj, acolo unde e şi Miki. Aşa s-a constatat că din cei 51 de pacienţi, 12 erau mobilizaţi la pat. În plus, minorii cu probleme erau amestecaţi cu adulţii, fără a se ţine cont nici dacă pacienţii sunt femei sau bărbaţi. Angajaţii Centrului le-au explicat specialiştilor că recurg la acestă măsură pe motiv că ei nu-şi dau seama şi nu conştientizează diferenţele.
Centrul de Recuperare şi Reabilitare neuropsihiatrică pentru Copii de la Lugoj
"Beneficiarii din acest Centru au o varietate foarte largă de probleme. Majoritatea sunt beneficiari cu dizabilităţi severe, 12 dintre ei imobilizaţi, fără abilitatea de a se hrăni singuri sau de a primi hrană solidă, care nu au control sfincterian. Beneficiari cu vârste mai mari de 18 ani erau cazaţi împreună cu copii cu vârsta sub 7 ani datorită faptului că aveau aceleaşi probleme de sănătate. Experţii au constatat că beneficiarii erau cazaţi fără a se ţine cont de sex sau vârstă, iar personalul a subliniat că se recurge la acestă măsură pe motiv că ei nu-şi dau seama şi nu conştientizează diferenţele. De asemenea, au fost identificate multe situaţii în care beneficiari adolescenţi şi tineri cu dizabilităţi intelectuale uşoare participau la activităţi alături de beneficiari adolescenţi cu întârziere severă de intelect sau cu copii mici cu intelect liminat. Experţii au constatat că niciunul dintre beneficiari nu îşi cunoştea drepturile, nu exista o procedură internă cu privire la posibile plângeri şi nicio altă posibilitate de sesizare a posibilelor încălcări grave ale drepturilor beneficiarilor", se arată în monitorizarea făcută de Centrul de Resurse Juridice.
Curtea centrului pentru persoane cu probleme psihice grave
Anchetă cerută de la Bucureşti
Gabriela Coman, secretarul de stat de la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, a declarat pentru Adevărul că a cerut direcţiei judeţene să demareze de urgenţă o anchetă administratică pentru a vedea cum a ajuns copilul în centrul din Lugoj, cunoscut ca fiind unul cu probleme, şi care sunt condiţiile în care stă.
„În plus, am solicitat să meargă acolo şi un psiholog, pentru a-l sprijini şi ca să vedem exact care e starea copilului, dincolo de diagnosticul medicilor“, a spus Coman. (Oana Crăciun)
Se încarcă comentariile...
