Medicul care a învins boala Parkinson

Dan Fărcaş (47 de ani) avea aproape 23 de ani şi era student când a avut primele simptome de Parkinson. Între timp, bărbatul a luptat cu boala, şi-a întemeiat o familie şi a devenit un medic cunoscut în Mureş.

Viaţa lui Dan Fărcaş, un medic cardiolog din Mureş, s-a oprit pentru o vreme în loc în urmă cu aproape 25 de ani, pe când era student la Medicină: a aflat că are Parkinson, o tulburare neurologică ce poate cauza în primă fază tremur şi care de multe ori este asociată persoanelor mai în vârstă.

„Îmi plăcea mult să joc fotbal. Am primit o lovitură la genunchi care a persistat zile întregi. Apoi am început să schiopătez. Diagnosticul a venit peste o vreme, ca un trăznet. Parkinsonul, care lovea doar vârstnicii, m-a atins şi pe mine, care voiam să devin un medic bun, un soţ şi un părinte devotat“, îşi aminteşte Dan Fărcaş.

Drumul pe care l-a străbătut medicul pentru a-şi vedea visul cu ochii a fost unul lung, uneori anevoios, presărat cu durere şi revoltă. „A fost un drum foarte lung. În cei 25 de ani am parcus toate etapele de convieţuire cu această boală. Totul a intrat pe un făgaş normal în momentul în care am acceptat boala şi am decis că de fapt acesta este cu adevărat Dan Fărcaş“, spune medicul.

„Nu crezi că aş putea fi bolnav?“

Cardiologul recunoaşte că destinul lui a fost influenţat de provocările care i-au deschis drumul spre cariera de medic. Un adevăr dureros, spus în faţă de un coleg, a fost motorul care l-a determinat să meargă înainte şi să arate lumii că boala Parkinson nu este o dizabilitate şi nici un motiv de a izola pe cineva care suferă de afecţiune. „Eram rezident în anul doi şi un coleg mi-a spus: tu ar trebui să stai în laboratorul tău de explorări funcţionale, să stai acolo pe scaun, să faci explorări, să nu te mai duci în secţii, să nu stai lângă bolnavi. Nu l-am ascultat. Am vrut să demonstrez că un om care are o suferinţă neurologică îşi poate depăşi limitele“, adaugă doctorul.

Dan Fărcaş îşi aminteşte cu umor de alte momente în care s-a lovit de prejudecăţile oamenilor: „Mergeam pe stradă în jur de zece dimineaţa, fiind rigid. O distinsă doamnă, între ghilimele spus, a zis: «Uite, este ora zece dimineaţa şi ăsta e mort de beat». Iar o altă provocare pe care nu o pot uita a fost când, într-un ambuteiaj rutier la Cluj. Era un flitru de poliţie, am coborât să văd despre ce e vorba şi un domn mi-a spus: «Tipule, ai pus-o, eşti mort de beat!» M-am întors senin către el şi l-am întrebat: «Nu crezi că aş putea fi bolnav?»“.

„Suntem un cuplu normal“

„Mă simt împlinit. Am o viaţă de familie pe care mulţi şi-ar dori să o aibă“, mai spune Fărcaş. De 15 ani încoace, medicul nu este singur în luptă: şi-a cunoscut soţia, medic de familie. În ciuda tutur avertismentelor, Luminiţa a decis să îşi petreacă restul vieţii lângă omul de care s-a îndrăgostit şi căruia i-a dăruit şi un copil. „Din prima zi mi-a spus, de când am ieşit prima dată împreună la un suc, despre afecţiunea lui. Felul lui de a fi, determinarea în viaţă şi umorul lui m-au făcut să pornesc la drum lung. Nu ştiam exact cât de lung va fi drumul, dar din fericire de 15 ani este o căsnicie cu bine şi rele, absolut normală, în care ne susţinem unul pe celălalt. Culmea, el mă susţine mai mult pe mine, când îmi cade moralul“, explică Luminiţa Fărcaş.

În cei 15 ani de căsnicie, soţia nu are nimic de reproşat. „Au fost comentarii răutăcioase, chiar din partea prietenelor legate de evoluţia bolii. Eu fiind medic, ca şi prietenele mele, ştiam la ce să mă aştept. Aş lua-o de la capăt, dacă ar fi să o iau. Suntem un cuplu normal, nu mă afectează boala lui. Sunt cupluri în care soţul vine acasă beat sau este violent, lucrurile astea sunt mai cumplite decât orice boală. În căsătoria mea, există anumite limite. De exemplu, nu am pretenţia să muncească în gospodărie, oricum munceşte mult la clinică şi la cabinet“, mai spune soţia.

O zi din viaţa lui

Pentru doctorul Dan Fărcaş, fiecare zi este o nouă provocare. Nici nu are timp de boală. Îl aşteaptă pacienţii de la Clinica Mecicală 3 din Târgu-Mureş, unde este medic primar, dar şi cei de la Spitalul Judeţean Mureş. Mai mult, medicul are şi un cabinet privat, iar la un prim calcul a ajuns la concluzia că într-o singură lună consultă până la 400 de pacienţi. 

Dan Fărcaş este şeful Laboratorului de Explorări Funcţionale Non-Invazive şi şef de lucrări la Universitatea de Medicină din Târgu-Mureş. Deşi pleacă la ora 8 dimineaţa din casă şi ajunge târziu, înspre seară, medicul îşi găseşte timp pentru Clubul Bolnavilor de Parkinson pe care l-a înfiinţat, dar şi pentru Asociaţia Română de Luptă Împotriva Parkinson, al cărui vice-preşedinte este. 

Cei mai mulţi dintre pacienţi nici nu bănuiesc că medicul lor este bolnav. „Eu umblu la domnul doctor de ani de zile. Sufăr de inimă, dar mă simt foarte bine după tratamentele pe care mi le dă. Nu ştiu să fie bolnav. Mie mi se pare ca este sănătos tun“, spune Marius Minodor, un pacient. „Am auzi că ar fi bolnav de ceva, dar nu ştiu exact şi nici nu mă interesează. Pe mine mă tratează bine, eu am avut probleme mari şi acum sunt pe picioare. Îmi place că îmi dă şi sfaturi de viaţă“, declară şi Lenuţa Moldovan, o pacientă din Reghin. 

Izolaţi de societate

„Poţi să ai scuze sau poţi să ai realizări“, acesta este principiul de viaţă după care se ghidează medicul Dan Fărcaş. Asta împărtăşeşte şi bolnavilor de la clubul pe care l-a înfiinţat şi unde se confruntă cu o altă faţă a monedei: bolnavii pe care îi izolează societatea. 

„Am 40 de ani şi am fost diagnosticat anul trecut cu Parkinson. Lucram la o firmă, prestam muncă fizică şi am simţit că nu mai pot face lucruile la fel ca înainte. Am cerut să mă pună în altă parte, la pază, la împachetat, la orice. Locuri erau, dar când am adus certificatul pe care scria Parkinson m-au dat imediat afară. Eu pot munci, pot face faţă la multe, dar oamenii fug când aud“, povesteşte I.M din Târgu-Mureş. 

Medicul Fărcaş spune că, din punctul lui de vedere, toţi oamenii au dizabilităţi: „Unii nu ştiu să cânte la pian. Şi asta este o dizabilitate. Alţii nu pot rezolva probleme de matematică, alţii nu ştiu să cânte la vioară, alţii nu pot urca pe munte. Eu şi clasa bolnavilor de Parkinson avem dizabilitatea motorie şi asta ne stimgmatizează în ochii lumii“.

Parkinson, boala care loveşte sub centură 

Boala Parkinson este o tulburare care afectează creierul şi care cauzeaza pierderea treptată a controlului muscular. Printre simptome se numără rigiditatea, tremur, echilibru precar. Deşi este considerată o afecţiune a vârstei a treia, ultimii ani au dovedit că Parkinson poate apărea şi imediat după adolescenţă. Statisticile oficiale arată peste 72.000 de români care sunt diagnosticaţi, dar medicii sunt siguri că există mult mai multe persoane, în special în zonele rurale, care suferă de această afecţiune. Doar în Târgu-Mureş există peste 2.000 de bolnavi, care s-au şi înscris în Clubul Bolnavilor de Parkinson. 

citeşte şi:

VIDEO Ice Bucket în Deva: Dan Răican, de la Asociaţia Antiparkinson, şi-a turnat gheaţă în cap pentru o cauză nobilă