Are 124 de stupi de albine şi a obţinut o finanţare de la Uniunea Europeană în valoare de 10.000 de euro pentru dezvoltarea afacerii de familie. Pentru Daniel Cojocaru, din comuna Licurici, apicultura este o pasiune din care reuşeşte să-şi asigure veniturile necesare existenţei pentru toată familia. Este bucuros pentru că a reuşit să păstreze o tradiţie de familie, cu toate că a avut un moment de cumpănă, când a fost înţepat de mai multe ori, şi timp de mai mulţi ani nu s-a mai apropiat de albine. „Bunicul şi tata au avut stupi si am preluat eu această activitate, care se transmite din generaţie în generaţie. Am avut de mic stupi. Pe la 18 ani am plecat în pastorală şi am fost înţepat în zona gâtului. Am făcut şoc anafilactic şi am căpătat o sensibilitate. Timp de patru-cinci ani nu m-am putut apropia de albine, dar a trebuit să mă ocup de albine pentru că tata renunţase şi  nu mai avea cine. Anul trecut am obţinut o finanţare de la Uniunea Europeană prin programul «Instalarea tânărului fermier». Există o plantă, Facelia, pe care o cultiv pe terenuri arendate. Calitatea mierii produsă din facelia este considerată de calitate superioară. Am primit 60% din sumă în vara trecută şi diferenţa o primesc la sfârşitul proiectului, când trebuie să ajung la 135 de stupi“, ne povesteşte Daniel Cojocaru.


Stupii sunt chiar în spatele casei

Apicultura înseamnă sănătate şi este mulţumit că poate să le ofere produse naturale şi binefăcătoare familiei sale: „Producem miere, propolis şi ceară. Nu producem lăptişor de matcă şi venin, pentru că mergem mai mult pe clasic şi natural. Înmulţesc familiile prin roi natural, care se face atunci când stupin a este sănătoasă“. Apicultura nu prespune o muncă foarte grea, mai ales dacă e făcută din pasiune. Stupii pe care-i are sunt pe un deal, chiar în spatele casei. „E o muncă frumoasă şi curată, care îţi permite să-ţi organizezi mai bine timpul. Albinele nu sunt periculoase, numai să nu le deranjezi. Producţia o livrăm la combinatul apicol. Preţul depinde de sezon“, ne explică apicultorul din comuna Licurici.

A terminat liceul de avioane, dar s-a dedicat apiculturii

Daniel a absolvit o şcoală tehnică. Acesta a urmat cursurile Liceului de avioane din Craiova, dar nu a profesat niciodată în domeniu. „Am vrut să fac şcoala militară de aviaţie, dar nu reuşit să intru, aşa că m-am orientat către liceul civil, specializarea tehnici de precizie. Nu am putut să mă angajez în domeniu, pentru că fabrica de avioane era la pământ“, ne spune Daniel Cojocaru. 

Profil

Născut. 23 septembrie 1979, la Târgu-Cărbuneşti
Studii. Liceul de avioane din Craiova.
Experienţă. Se ocupă de stupi de când era copil.
Familie. Căsători, doi copii.

Ce-i place
„Ador să pescuiesc. Cea mai mare captură a fost un crap de trei kilograme, pe lacul din localitatea Moi. Îmi place să călătoresc. În ţară am fost peste tot, în afară de Iaşi. Aş vrea să văd Germania, ţară pe care nu am avut ocazia să o vizitez“.

Ce nu-i place
„România  actuală şi oamenii. Nu prea mai găseşti oameni cinstiţi, care să-şi respecte cuvântul. Eu am fost crescut într-un alt mod şi nu am făcut niciodată rău la nimeni.

Întrebări şi răspunsuri
Ce poate să înveţe omul de la albine?
Putem să învăţăm foarte multe. În primul rând, modul de organizare este unul perefect, iar felul în care respectă natura este de admirat. Dacă 10% dintre oameni ar fi ca albinele, am fi găsit demult o planetă locuibilă.

Care a fost cea mai dificilă perioadă?
Perioada de început, când timp de zece ani nu am putut să înfiinţez mai mult de zece stupi. A fost o invazie de omizi şi s-a aruncat din avion cu insecticid. Albinele se îmbolnăveau şi mureau. Zece ani a durat efectul  Am schimbat tot materialul apicol şi a început să meargă mai bine“.