FOTO S-a întors acasă, după 23 de ani, pentru a-şi cunoaşte mama
0
Michaela Bourquin (24 de ani) este o franţuzoaică născută în localitatea Strâmba Jiu, adoptată la vârsta de un an de o familie din Franţa. Tânăra a revenit zilele trecute în România pentru a-şi întâlni rudele.
Michaela Bourquin avea doar un an şi două luni când a fost lăsată de părinţi la orfelinatul din Târgu Cărbuneşti. Subnutrită şi luptându-se să supravieţuiască, micuţa a atras atenţia unor francezi care veniseră în România cu ajutoare şi care s-au hotărât pe loc să o adopte pe fetiţă. A fost înfiată cu ajutorul Constanţei Marcu Francois, o gorjeancă stabilită de 37 de ani în Franţa, preşedinta unei asociaţii de prietenie româno-franceză. Această întâmplare a avut loc în anul 1990.
„Era foarte slabă atunci când a fost adusă la orfelinat. Medicii ne-au spus că era subnutrită. S-a agăţat cu mânuţele de gâtul prietenei mele, care s-a hotărât pe loc s-o înfieze. I-am ajutat cu actele şi au reuşit, până la urmă. Mă bucur foarte mult că s-a întâmplat asta, pentru că Michaela a avut şansa să aibă o nouă viaţă“, povesteşte Constanţa Marcu Francois, cea care a înlesnit adopţia.
În prezent, părinţii adoptivi sunt pensionari. Mama, Bernadette, a lucrat ca asistent social, iar tatăl, Gilles Bourquin, a activat ca cercetător în domeniul chimiei. „A fost o minune atunci când am întâlnit-o pe Michaela. S-a agăţat cu mânuţele de gâtul meu şi nu mi-a mai dat drumul. Era normal să ştie că este adoptată şi de mică i-am spus acest lucru. Este un copil minunat şi ne-a făcut viaţa fericită“, spune Bernadette.
A CÂNTAT ÎNTR-O ORCHESTRĂ
Michaela a venit zilele trecute pentru prima dată în România, de când a fost adoptată, pentru a-şi vedea familia. Nu mai ştie deloc limba română. Tânăra a terminat o şcoală postliceală în domeniul financiar-contabil. Are şi înclinaţii artistice: a urmat un curs de muzică şi ştie să cânte la flaut. A cântat mai mult timp într-o orchestră, dar a renunţat pentru că a dat prioritate învăţăturii. Îşi doreşte să se angajeze, după care vrea să-şi dedice timpul liber cântatului.
Cu toate că are o viaţă împlinită în Franţa, Michaela şi-a dorit foarte mult să vină în România şi să-şi cunoscă familia, care este numeroasă. Sunt, cu toţii, şapte fraţi şi surori, dintre care patru sunt cu acelaşi tată, iar trei cu un alt soţ. Tatăl, Mihai Pestrea, locuieşte la Strâmba Jiu, iar mama, Elena Ţogoe, în localitatea Borăscu. Michaela a avut iniţiativa şi i-a trimis o scrisoare mamei sale. Imediat cum a reuşit să intre în contact cu familia din România, le-a spus părinţilor adoptivi că vrea să vină în Gorj şi să-şi cunoască părinţii, fraţii şi surorile. „A insistat mult ca să vină cât mai repede în România pentru a-şi cunoaşte familia“, mai spune Bernadette.
ÎNTÂLNIRE EMOŢIONANTĂ
În urmă cu câteva zile, Michaela a reuşit să-şi cunoască mama şi sora, Crina, care avea grijă de ea atunci când era mică.
Acum mă simt mult mai împlinită şi pot să îmi continui viaţa
Întâlnirea, la care au participat şi părinţii adoptivi, a avut loc la casa pe care Constanţa o deţine în localitatea Pojogeni, şi a fost extrem de emoţionantă. Michaela spune că vrea să urmeze cursuri de limba română, pentru a comunica mai uşor cu familia ei.
„Mă bucur foarte mult că i-am cunoscut, pentru că mi-am dorit foarte mult acest lucru. A fost ca o etapă din viaţa mea pe care trebuia s-o ating. Acum mă simt mult mai împlinită şi pot să îmi continui viaţa. O să încerc să-i ajut pentru a avea o existenţă mai bună, dar nici eu nu sunt bogată. O să păstrez legătura cu familia din România. Mama este aşa cum mi-am imaginat-o. Aveam o fotografia cu ea din tinereţe, deşi s-a schimbat mult“, a mărturisit Michaela.
Şi părinţii adoptivi au fost mereu cu ochii în lacrimi. Bernadette Bourquin i-a mulţumit mamei biologice că a fost de acord să-şi cunoască fiica, pentru că, în acest fel, a făcut-o fericită: „Îi mulţumesc Elenei. Sunt foarte emoţionată pentru că am reuşit să-i împlinesc o mare dorinţă fiicei mele. Plâng de bucurie pentru fata mea. Nu mă deranjează că Michaela vrea să păstreze legătura cu părinţii biologici. Este normal să se întâmple aşa ceva“.
VIAŢA GREA DIN ROMÂNIA
Traiul Elenei Ţogoe, mama biologică, nu s-a schimbat prea mult faţă de acum două decenii. Merge şi acum să muncească pe la oamenii din sat şi trăieşte de azi pe mâine. S-a despărţit şi de cel de-al doilea soţ şi trăieşte singură.
„Mă bucur pentru Michaela, pentru că are o viaţă împlinită şi este bine acolo, în Franţa. Eu nu am vrut s-o duc la orfelinat. Soţul a insistat. Aici nu aş fi avut prea multe să-i ofer. Nu credeam că o s-o mai văd. Dumnezeu a vrut s-o întâlnesc. Tot timpul am avut în suflet un gol imens. Când am primit scrisoarea de la ea, nu mi-a venit să cred. Am plâns şi înainte de-a o vedea. Vreau să păstrez legătura cu ea, să ştiu ce mai face“, a declarat Elena.
Nici sora Michaelei, Crina, nu are o viaţă uşoară. Este căsătorită şi are doi copii. Nu are un loc de muncă şi trăieşte destul de greu. „Mă bucur pentru Michaela. Mi-aş fi dorit şi eu să am o viaţă ca a ei. Îmi doream de mult timp s-o cunosc, pentru că mă gândeam mereu la ea. Este foarte frumoasă. Sunt fericită că am văzut-o. Este ca un vis care a devenit realitate“, a mărturisit Crina.
Michaela nu ştia prea multe despre România înainte a ajunge în ţinuturile natale. Părinţii i-au povestit, atunci când era mică, despre sărăcia din ţară, dar Michaela spune că a descoperit acum că lucrurile s-au mişcat. Tânăra admite că nu îşi poate imagina ce s-ar fi întâmplat cu ea dacă ar fi rămas în România.
„Văd că aici totul este în schimbare şi asta mă bucură. Peisajele sunt extraordinare în România, iar oamenii nu sunt foarte săraci. Încerc să-mi descopăr ţara natală“, a încheiat Michaela.
Se încarcă comentariile...
