Capela Gheorghieff din cimitirul Bellu, capodopera arhitectonică spartă de hoţi. Cele opt făclii au ajuns la fier vechi
0
Capela Gheorghieff din Cimitirul Bellu reprezintă o adevărată bijuterie arhitectonică, semnată de Ion Mincu. Statuile prezente pe monumentul funerar, realizate de Frederic Storck, sunt considerate primele creaţii ale artei neobizantine.
Sculptorul Frederic Storck a primit, la începutul veacului al XX-lea, o comandă neobişnuită din partea renumitului arhitect român Ion Mincu: realizarea a două statui înfăţişând pe evangheliştii Luca şi Matei. Acestea urmau să fie montate pe monumentul funerar Gheorghieff, construit de arhitectul Ion Mincu.
„În anul 1902, Frederic Storck primeşte din partea arhitectului Ion Mincu comanda de a executa, pentru monumentul funerar Gheorghieff, construit de el, două statui înfăţişând pe evangheliştii Luca şi Matei, imaginile celorlalţi doi evanghelişti, Ioan şi Marcu, urmând a fi încredinţate altor sculptori. Era începutul unei colaborări foarte strânse între cei doi artişti, asemenea celei ce legase odinioară, pe părintele său Karl Storck, de arhitectul părţii centrale a Universităţii din Bucureşti, Alexandru Orăscu.
Primind această comandă din partea principalului reprezentant al stilului românesc din arhitectura de la noi din ultimii ani ai veacului trecut şi din primii ani ai veacului actual, Fritz Storck a înţeles de îndată că trebuie să înceapă prin a-şi însuşi cât mai temeinic cu putinţă, anumite cunoştinţe în legătură cu coordonatele stilistice ale artei postbizantine, în formele sub care s-a manifestat aceasta în ţările române.
Despre această nouă provocare artistul face următoarea mărturisire: «Pentru a executa aceste statui am umblat în tot Bucureştiul, căutând în biserici, să mă familiarizez cu stilul bizantin pe care l-am studiat în cărţi şi gravure, cu tot ceea ce putea fi în legătură cu concepţia în picture a figurii omeneşti. Cele două statui în ghips realizate de Fritz Storck pentru figurile evangheliştilor Luca şi Matei au fost atât de mult în spiritual în care Ion Mincu gândise edificiul proiectat de el, încât acesta a renunţat să recurgă la colaborarea cu alţi sculptori, încredinţând executarea celorlalte două figuri aceluiaşi Storck.
Ca urmare, Fritz Storck s-a apucat temeinic de lucru, conştientizând faptul că se angajase într-o opera ce-i punea în joc viitorul său ca artist, aflat la începutul carierei, opera ce reprezenta o premieră în sculptura românească de până la el“, arată doctorul Camelia Maria Ene, în lucrarea „Transpunerea stilului neoromânesc în arta funerară - arhitectul Ion Mincu“.
Prima manifestare a stilului neobizantin
Statuile realizate de sculptorul Fritz Storck, după un îndelung studiu, pentru monumentul funerar din Cimitirul Bellu vor reprezenta primele manifestări ale stilului neobizantin.
„Prima serie de astfel de figuri este cea a Evangheliştilor (1903-1905), aşezaţi la cele patru colţuri ale unei capele funerare de la Bellu (Capela Gheorghieff, cu arhitectura concepută de Ion Mincu), statui în care el caută să facă o sinteză între legile artei bizantine, proprii bisericii ortodoxe, şi cele ale artei clasice. Şi, într-adevăr, în rigiditatea cutelor veştmintelor, în umbrele adânci dintre acele cute, contrazicând supleţea stofei, în atitudinea severă, gesturile măsurate şi reţinute ale braţelor şi mâinilor, a rămas ceva din spiritul vechilor noastre fresce. Capetele au însă o expresie naturală, veridică, deşi în fiecare se vede o concentrare de simţire, ca în orice fiinţe umane purtătoare de înalte misiuni.
Era prima manifestare a stilului neobizantin, aşa cum a fost definit de acesta de către Cecilia Cuţescu-Sorck în studiul consacrat soţului său, modalitate artistică bazată nu numai pe folosirea unor elemente stilistice preluate de-a gata din repertoriul de forme al artei post bizantine, ci mai mult o încercare a sculptorului de a se elibera de amintirea Renaşterii, în favoarea uneia austere, hieratice, stilizări formale în spiritualul vechii arte autohtone“, arată Camelia Maria Ene.
Capela a fost spartă de hoţşi
Realizarea monumentului funerar de o mare valoare artistică a durat cinci ani. „Din punct de vedere stilistic, lucrarea de la Bellu, începută în 1902 şi terminată în 1907 - pentru care artistul a folosit un foarte mare număr de studii în desen şi ghips, până a ajuns la transpunerea ei definitivă în marmură - reprezintă o reuşită artistică, anevoios obţinută, de a pune de acord două modalităţi de exprimare de sens contrar, altfel spus, de-a face o sinteză în care datele native ale sculptorului pentru o redare veridică a realităţii, să nu intre în conflict cu dorinţa sa de a atinge monumentalul printr-o subliniată simplificare a formelor, printr-o sobră stilizare a acestora. Această capelă reprezintă alegerea făcută de Mincu, de a evidenţia filonul bizantin al stilului neoromânesc. Decoraţia dantelată în marmură albă, motivele vegetale abundente se împletesc pe fiecare faţadă amintesc vrejurile ce se profilează pe stofele de mătase numite camha“, se menţionează în lucrarea „Transpunerea stilului neoromânesc în arta funerară - arhitectul Ion Mincu“.
Capela a fost spartă de hoţi în anii '90. Au fost furate atunci opt făclii, pentru a fi vândute la fier vechi.
„Din păcate, spune Paul Filip «În anii '90, mausoleul acesta a fost spart şi s-au căutat dinţi de aur şi bijuterii. S-au furat cele 8 făclii care erau înalte de 1 metru şi jumătate şi groase cam de 40 de cm, pentru a fi vândute la fier vechi». Această unică capelă este un monument istoric şi rămâne peste veacuri o bijuterie arhitecturală semnată Ion Mincu“, arată dr. Camelia Maria Ene.
Se încarcă comentariile...
