„Vânătoare” de terorişti în Popasul Priseaca

Tinerii se adună periodic la popas şi se joacă de-a sniperii. Ruinele popasului îi fac pe târgoviştenii de vârsta a treia să suspine după vremurile de odinioară, când petreceau ore bune la Priseaca.

Demult şi nu prea, Popasul Priseaca, amplasat pe DN 72A, Târgovişte-Câmpulung, la 4 km de Târgovişte, era cel mai căutat loc de odihnă şi agrement din zonă. La sfârşit de săptămână şi în zilele de sărbătoare, oamenii se adunau aici şi petreceau ore în şir  la umbra pădurii. Existau terenuri de tenis şi piste pentru popice. Se organizau concursuri de orientare turistică în pădure. Popasul asigura şi cazare. Mulţi turişti prefereau să se odihnească la Priseaca, să fugă de agitaţia oraşului. Unitatea a funcţionat până prin 1998. Apoi, totul s-a dus de râpă. S-a furat tot ce se putea lua. Nu au rămas în picioare decât zidurile. „Îmi aduc aminte ce frumuseţe de loc era popasul. Se adunau oamenii. Chefuiau, discutau, beau bere, mâncau mici sau specialităţile culinare ale casei. Aici se făcea cea mai bună ciorbă de burtă. Nu de puţine ori, antrenul era susţinut de cei mai vestiţi lăutari din judeţ. Din Târgovişte, existau curse speciale care te aduceau la Popasul Priseaca. Un soi de trenuleţ, tras de un tractoraş. Frumos colorat. Circulai în aer liber. Era o adevărată plăcere pentru copii. Am auzit că ar fi fost tăiat şi dus la fier vechi. Aşa e la noi. Distrugem tot ce avem bun şi nu suntem în stare să punem nimic la loc. De câte ori trec pe aici, îmi vine să plâng. Mă leagă multe amintiri de acest loc, dar, ce să facem, astea sunt vremurile”, spune  Ştefan Manole, pe vremuri client fidel al Popasului Priseaca. 

„Ai ce apăra, ai ce asalta...”
O vreme, între ruinele Popasului Priseaca se adunau prostituatele. Stăteau la pândă de dimineaţa până seara. Clienţii îi rezolvau în... salonul central al localului sau în ceea ce mai rămăsese din bucătărie. Paragina le-a gonit până la urmă şi pe vânzătoarele de plăceri. Foarte rar mai apare în zonă vreo prostituată. Locul a devenit în schimb preferatul pasionaţilor de paintball. Unde ar fi putut găsi ei un decor mai adecvat? Clădirea părăsită, având mai multe intrări, li s-a părut terenul de joc ideal, mai ales că se pot ascunde şi prin pădure. „E super pentru sniperi. Au ce face acolo. Fie în ofensivă, fie în defensivă. Sunt o grămadă de ferestre şi de intrări, plus terase, nişe. În fine, ai ce apăra, ai ce asalta. Atacatorii se pot adăposti şi după copaci. Adică nu eşti în câmp deschis să fii ţintă sigură”, spune Blondu, unul dintre participanţii la joc.