Târgovişte: Cristian Ungureanu, omul din spatele scenei de teatru

La 25 de ani, Cristian este regizorul tehnic al Teatrului Municipal „Tony Bulandra” din Târgovişte şi iubeşte ciclismul, muntele şi muzica folk-rock.

Fascinat de lumea show bizzului

Cristi mărturiseşte că dintotdeauna a fost pasionat de acest domeniu dinamic, în care nu este loc pentru rutină. A lucrat mai mulţi ani în radio, la Puls FM şi la Radio Târgovişte, ca redactor-realizator de emisiuni pe toate intervalele orare. “Mi-a plăcut foarte mult, dar m-a atras mai mult teatrul”, spune Cristian.

La vârsta adolescenţei a avut primul contact cu teatrul. A fost colaborator în timpul liceului şi în primii ani de facultate la mai multe proiecte: „Crizantema de Aur” sau „Zilele Oraşului”. A fost în echipa de organizatori şi atunci a descoperit cultura într-o altă formă decât o ştia. “Un prieten m-a anunţat, acum doi ani, în decembrie, că se caută un regizor tehnic la Teatrul “Tony Bulandra” şi am văzut imediat oportunitatea de a mă dezvolta în aceasta direcţie, care m-a fascinat dintotdeauna”, spune Cristi. „Începutul a fost unul dificil, mi-era frică să nu fac ceva greşit şi să se oprească totul din cauza mea”, adaugă acesta.

Actorul nevăzut

Regizorul tehnic asigură logistica regizorului artistic: decor, obiecte de recuzită, producţie, montaj, sunet, lumini în timpul repetiţiilor până la premieră. “După ce regizorul artistic pleacă, piesa rămâne să se joace în continuare în stagiunile viitoare ale teatrului. Eu îmi fac un caiet de regie în care notez absolut totul despre spectacol, toate specificaţiile tehnice, astfel încât, dacă piesa se joacă peste doi ani, scena să arate identic cu cea de la premieră”, spune regizorul.

Nu are un rol sau un spectacol favorit, nu le poate compara. „Pentru mine fiecare spectacol este unic, are parfumul lui, nu am cum să spun că un spectacol este deasupra celorlalte, nici măcar jocul actorilor, sunt actori talentaţi pur şi simplu, profeionişti, iar talentul lor se oglindeşte în numărul mare şi constant de spectatori care vin la spectacol”, declară Cristi.

A avut parte şi de incidente dar totul a ieşit cu bine

„Este o muncă în care nu ai cum să stai şi să aştepţi sfârşitul programului” , spune regizorul. „Se mai întâmplă şi incidente care trebuie rezolvate în timpul spectacolul, îţi trebuie multă spontaneitate şi prezenţă de spirit, noi suntem „actorii nevăzuţi” ai teatrului, trebuie să remediem din mers situaţiile create fără ca publicul să observe acest lucru”, afirmă regizorul.

Iubeşte muntele şi ciclismul

Este atras de lumea teatrului dar ca pasiune, tot muntele va rămâne pe primul loc. „Prima oară am fost la munte într-o tabără cu profesorul meu de istorie, Marius Popescu, primul om care mi-a insuflat dragostea pentru munte şi natură”, povesteşte Cristi. Cel mai mult îi place masivul Retezat, de câteva ori a mers chiar şi pe trasee de alpinism, la nivel de începător însă.

O ieşire în Piatra Craiului l-a făcut să se apuce de chitară. „După o seară petrecută la cabana Curmătura alături de alţi munţomani care cântau la chitară, am mers acasă şi imediat mi-am cumpărat şi eu o chitară. M-a învăţat să cânt un prieten, care mi-a desenat acordurile pe o hârtie, după care am continuat singur”, zâmbeşte Cristian.

Bicicleta, o altă pasiune

Vrând nevrând, iubitor de ciclism, foloseşte bicicleta pentru a se deplasa prin oraş. „Trebuia să ajung repede dintr-un loc în altul, o perioadă am folosit taxiul însă era cam costisitor, aşa că mi-am cumpărat o bicicletă pe care o folosesc zilnic, mai puţin în zilele foarte reci”, completează regizorul.

PROFIL:
Născut: 7 martie 1984, Târgovişte
Studii: Facultatea de Jurnalism, la Universitatea “Valahia” Târgovişte
Profesie: regizor tehnic
Familie: necăsătorit

Ce-i place:
„Sunt foarte atras de munte, indiferent de anotimp. Îmi place ciclismul montan, dar şi să cânt la chitară sau la blockflute. Ascult şi cânt muzică folk şi rock, în special.

Ce nu-i place:
„Nu mă interesează oamenii neserioşi, cei care te încurcă. Nu-mi place vara deloc, pentru că este prea cald, nu suport căldura.”

Întrebări şi răspunsuri:

Ai avut parte de incidente la spectacole?
C.U.: „M-am îngrijit chiar să nu fie incidente, mi-era frică la început că din cauza mea s-ar putea opri spectacolul, dacă aş fi făcut ceva greşit. De exemplu, la piesa „Femeile din Trahis”, actriţele care jucau foloseau flexuri pe scenă, eram speriat ca nu cumva să se întâmple vreun accident din cauza asta. Totul a ieşit cu bine de fiecare dată.”

Care a fost cel mai greu spectacol?
C.U.: „Din punct de vedere al volumului de muncă, tot acesta a fost cel mai greu. Spectacolul „Femeile din Trahis” a fost cel mai solicitant. Eu eram la început în teatru, mi-era frică să nu fac ceva greşit, mai erau şi flexurile de care am vorbit. Alexander Hausvater este unul dintre regizorii cu o coregrafie foarte solicitantă aproape la toate spectacolele.”