Târgovişte: Constantin Enuţă, maiorul care a albit la Revoluţie
0
Maiorul în rezervă a petrecut revoluţia din 1989 în tanc. A plecat cu părul negru şi s-a întors cu el alb, de frică să nu ucidă vreun om nevinovat. După 20 de ani de la eveniment, a scos o carte în care îşi povesteşte viaţa, dar mai ales momentul din decembrie.
Pasiunea pentru arme şi armată şi-a făcut prima oară apariţia la 9 ani, când a zărit prin satul natal o coloană de tancuri. Puterea şi agilitatea aparatelor de luptă i-au trezit un sentiment nemaiîntâlnit. Mai târziu însă, în liceu, era convins că o să dea la medicină şi o să devină doctor. Apoi un coleg de clasă i-a băgat în cap idea de a da la Şcoala Militară, la specializarea tancuri. „E ciudată extrema, cum de la visul de a salva vieţi, ca doctor, am ajuns să mă pregătesc pentru a lua vieţi, în armată”, spune Constantin Enuţă, acum maior în rezervă.
Carieră fulminantă
Din 1976 când a terminat şcoala militară, a fost şef peste tot. Prima funcţie a fost aceea de comandant de pluton. Au urmat apoi cea de comandant de companie şi, din 1991, şef de stat major de batalion de tancuri. Din 1994 a devenit, la unitatea 02494 din Târgovişte, ofiţerul cu pregătirea psihologică şi cultura, funcţie din care a şi ieşit la pensie în 1998.
Revoluţia l-a prins pe tanc
În decembrie 1989, Constantin Enuţă a fost în Bucureşti, cu compania de tancuri. A condus operaţiunile armatei din teritoriu şi şi-a jucat bine rolul de comandant. Cu toate acestea, maiorul Enuţă speră şi în ziua de azi ca focurile de mitralieră trase de pe tancuri să nu fi ucis pe nimeni. „Am plecat la Revoluţie cu părul negru ca tăciunele şi m-am întors alb în cap. Mi-a fost frică să nu ucid vreun om nevinovat. Sper şi acum să nu fi făcut asta prin vreun ordin de foc pe care l-am dat”, spune maiorul.
Pensia i-a adus singurătate
După ce a părăsit lumea armatei şi a trecut în cea civilă, Constantin Enuţă a încercat să îşi continue lupta cu el însuşi şi a lucrat la câteva firme de pază din oraş. A fost dat afară pentru că a fost prea corect şi a făcut controale dese, ca şef de dispozitiv. Acum, maiorul Enuţă are propria afacere şi merge în târgurile de prin judeţ ca persoană fizică autorizată şi vinde îmbrăcăminte.
A scos o carte-jurnal despre viaţa de tanchist
Deşi nu se consideră un scriitor şi nici talent la proză nu crede că are, la insistenţele prietenilor săi, profesorul George Coandă şi Lt. Col(r) Emil Petrescu, Constantin Enuţă a publicat anul acesta o carte care va face, potrivit lui, destulă vâlvă în lumea armatei. „Cod Magul” este un jurnal al său pe care l-a început în perioada Revoluţiei, în care a descris fiecare secundă a evenimentelor de forţă din decembrie. Enuţă o numeşte „carte-document” şi spune că este scrisă pe înţelesul tuturor, chiar dacă este concepută de un om care a lucrat peste 25 de ani cu tancurile.
Întrebări şi răspunsuri:
Aţi făcut vreodată vreo victimă?
Nu am omorât niciodată pe nimeni. Cel puţin aşa sper. La Revoluţie mi-a fost tare frică să nu mi se întâmple, mai ales că oamenii umblau prinre tancuri şi oricând se putea întâmpla orice. Marea şansă a Bucureştiului a fost că nu am avut muniţie de tun, ci doar de mitralieră.
Ce v-a determinat să scoateţi cartea acum, după atâta vreme?
Cartea am scos-o ca o ambiţie personală. Am tipărit-o abia acum două luni. A fost o dedicaţie pentru soţia mea, care a decedat, şi care m-a susţinut tot timpul vieţii. Acum, când cartea este în mâna mea, sper că ea, de acolo de sus, e mândră de mine şi se bucură.
Ce-i place:
Îmi place să ies în grădină, să fiu în aer liber şi să mă înconjur de prieteni. Mi-ar plăcea mult să îmi pot aduce băiatul înapoi în ţară şi să fac orice treabă împreună cu el. Iubesc foarte mult şi plimbările în aer liber.
Ce nu-i place:
Nu-mi place că viaţa în România s-a degradat mult. Că nu poţi găsi sprijin la nimeni pentru că fiecare îşi caută interesul propriu şi calcă pe cadavre pentru a-l atinge. Nu îmi place nici că pensionarii sunt marginalizaţi, chiar dacă sunt în continuare adevărate valori ale societăţii.
Profil:
Nume: Constantin Enuţă
Data naşterii: 22.08.1954
Locul naşterii: Tomşani, Prahova
Studii: Şc. Militară de la Piteşti, specializarea tancuri
Familie: văduv, un fiu
Se încarcă comentariile...
