Disponibilizaţii de la UPET Târgovişte cer să li se facă dreptate

Rodica Dobre îşi caută dreptatea la Curtea de Apel Ploieşti

Peste 160 de persoane disponibilizate în 2009 de la UPET SA Târgovişte se luptă prin tribunale pentru a obţine drepturile băneşti conferite prin lege.

Foştii angajaţi ai societăţii unde sunt produse utilaje petroliere se plâng că nu şi-au primit cele 12 salarii compensatorii prevăzute prin lege, în contractul colectiv de muncă, ci numai jumătate din ele. La sfârşitul lunii octombrie a anului trecut, Tribunalul Dâmboviţa a respins acţiunea formulată de salariaţi, cauza aflându-se în prezent pentru pronunţare la Curtea de Apel Ploieşti, instituţie care a apreciat că trebuia introdus în proces şi sindicatul UPET.

Muncitorii disponibilizaţi au vârste între 50 şi 55 de ani, iar calificările acestora nu mai sunt recunoscute pe piaţa muncii din România şi nici programele de reconversie profesională nu le mai oferă o persepectivă de angajare, mai ales în actualul context economic. Speranţele acestora sunt îndreptate către justiţie, de la care aşteaptă doar să le fie recunoscute drepturile conferite prin lege.

 “Vreau să nu fim păcăliţi”

Rodica Dobre a lucrat din 1982, ca macaragiu, la UPET SA Târgovişte. Are 55 de ani şi o vechime de 32 de ani, în cartea de muncă. Anul trecut, femeia a fost disponibilizată, la fel ca alte peste 400 de persoane care au lucrat la aceeaşi societate. Ştia că are de primit 10.000 de lei, echivalentul a 12 salarii compensatorii, fiind vorba de o concediere colectivă. A încasat doar 5000 de lei din această sumă, după ce firma de utilaj petrolier şi sindicatul le-a diminuat la jumătate drepturile reglementate prin lege.

“Vreau să nu mai fim păcăliţi. Alţi 115 colegi de-ai mei au reuşit să-şi facă dreptate, nu înţeleg de ce în cazul nostru nu se poate, deşi avem aceeaşi vechime la UPET. Eram o copilă când m-am angajat la societatea din Târgovişte, am continuat tradiţia familiei. Tatăl meu şi două surori au lucrat în UPET. Sunt unic întreţinător al familiei mele, am o mamă bolnavă, un fiu şi noră care nu-şi găsesc de lucru, sunt şomeri, şi un nepot în grijă. Este imposibil să ne descurcăm cu ajutorul meu de şomaj pe care-l voi lua până în iunie. Avem rate de plătit la bancă şi utilităţi. Eu nu-mi pot găsi nimic de lucru, nimeni nu mă mai angajează”, a spus, cu ochii în lacrimi, Rodica Dobre.