Domnitorul Şerban Cantacuzino, cel ce a scăpat Viena din asediul otomanilor
0În anul 1683, domnitorul muntean Şerban Cantacuzino şi cel moldovean, Gheorghe Duca, ca vasali ai Imperiului Otomani, au fost obligaţi să participe la asediul asupra Vienei. Cantacuzino i-a anunţat din timp pe austrieci de intenţiile turcilor, reuşind astfel să salveze Viena din asediul organizat de otomani.
Şerban Cantacuzino (1640 – 1688) a fost domnitorul Ţării Româneşti între 1678 şi 1688. Provenit din familia Cantacuzinilor, acesta a rămas cunoscut în istorie pentru faptul că a ajutat la eliberarea Vienei de sub asediul otomanilor şi ar fi încercat pornirea unei campanii de cucerire a Constantinopolului.
În anul 1682, Imperiul Otoman a declarat război celui Habsburgic. Cum pe atunci, domnitorii Ţării Româneşti şi a Moldovei erau vasali ai turcilor, Şerban Cantacuzino şi Gheorghe Duca, conducătorul molodvenilor, au fost obligaţi să ia parte la asedierea Vienei. Aceştia au trebuit să participe la campanie cu circa 5.000 de soldaţi. Deoarece otomanii nu aveau prea mare încredere în ei, muntenii şi moldovenii nu au luat parte la toate bătăliile purtate, oştenii români fiind puşi să construiască două poduri peste Dunăre.
Pentru a-i ajuta pe austrieci, Şerban Cantacuzino trimitea „spioni” sub zidurile Vienei, prin intermediul cărora le transmitea acestora planurile turcilor şi dificultăţile pe care le întâmpinau. Atunci când soldaţii munteni şi moldoveni erau puşi să bombardeze oraşul vienez, aceştia trăgeau cu gloanţe „oarbe”, umplând tunurile cu paie sau ghiulele de fontă, ce nu produceau mari pagube. În plus, Cantacuzino a zădărnicit şi construirea celor două poduri, pentru ca turcii să nu poată ataca capitala Imperiului Habsburgic din mai multe direcţii.
Pe perioada asediului Vienei, domnitorul muntean a dat ordin ca în tabăra românilor să fie construită o cruce mare din stejar de o înălţime de circa cinci metri. Pe crucea respectivă a fost scrijelit mesajul:
„Înălţarea crucii este mântuirea lumii, crucea este podoaba Bisericii, crucea este în paza regilor, crucea este întărirea credincioşilor, crucea este gloria îngerilor şi vătămarea demonilor. Noi, Şerban Cantacuzino, din mila lui Dumnezeu principe al Valahiei Transalpine, domn şi singur stăpân al ei etc. am ridicat această cruce în locul sfânt la care poporul se poate închina în orice zi, cinstit întru veşnică memorie a sa şi a lor săi, în timpul asediului Vienei din Austria Inferioară de către mahomedanii conduşi de vizirul Kara-Mustafa Paşa, 1 septembrie 1683. Călătorule, adu-ţi aminte de moarte!”.
Prin acţiunile sale, Şerban Cantacuzino a ajutat la eliberarea Vienei, primind ulterior aprecieri din partea conducătorilor austrieci. Înfrângerea suferită de turci a însemnat şi declinul Imperiului Otoman. Anii următori, aceştia au pierdut mai multe bătălii în faţa habsburgilor, motiv pentru care domnitorul muntean Şerban Cantacuzino le propune acestora să atace Constantinopolul.
„Un personaj destul de viclean, abil, diplomat, destul de crud şi însetat de sânge, dar totuşi deschis spre idealuri foarte nobile“, aşa a fost descris Şerban Cantacuzino de marele istoric Constantin Giurescu.
Domnitorul muntean a încercat să se erijeze într-un apărător al creştinismului în Peninsula Balcanică. El a primit din partea austriecilor promisiunea că dacă va elibera Constantinopolul de păgâni va ajunge pe tronul imperial. Cantacuzino nu îşi poate duce planurile la capăt deoarece moare în noaptea de 8 noiembrie 1688, fiind otrăvit după unele voci.
„Şerban vodă avea bună nădejde că va dezbate toată creştinătatea din Ţarigrad încoace de sub mâna turcilor şi se agiunsese Şerban vodă şi cu nemţii şi cu Moscul şi cu leşii. Şi gândul şi gătirea lui Şerban vodă era fiu de împărat la Ţarigrad şi cu acel mijloc silia să facă pe Cantemir domn în Moldova, coborându-se şi leşii, să se împreune să ne facă tot unii asupra turcilor”, arăta cronicarul Ion Neculce.
Dacă Neculce susţine că otrăvirea domnitorului muntean este doar un zvon, istoricul italian Anton Maria del Chiaro şi cronicarul Radu Popescu au arătat că Şerban Cantacuzino ar fi fost asasinat din ordinul lui Constantin Brâncoveanu, cel care l-a urmat la conducerea ţării.
„Eşit-au cuvîntul atuncea şi zicea cei mai mulţi din oameni că l-au otrăvit Costandin stolnicul, frate-său, şi Costandin logofătul Brîncoveanu, nepotu-său. De care vreun adevăr atunci nu să putea găsi, ce ea îndoire sau va fi, sau nu va fi; iar tîrziu, prin multă vreame trecută, s-au dovedit acest lucru că singur Costandin stolnicul au mărturisit că el au omorît pă frate-său Şărban vodă, precum vom scrie mai nainte mai pre largu. Însă după Şerban vodă au pus domn pă Costandin Brîncoveanul”, a scris Radu Popescu în cronica sa.
În timpul domniei lui Şerban Cantacuzino au fost traduse în limba română mai multe cărţi bisericeşti, printre care şi Biblia. Domnitorul muntean a construit mănăstirea Cotroceni, loc unde a fost înmormântat.
Alte ştiri pe această temă:
SERIAL Boieri mari, Episodul 14: Emil Racoviţă, primul bărbat care a făcut lumină în peşteră
Se încarcă comentariile...
