Slatina: Lucreţia Bărbulescu a pregătit nouă generaţii de elevi

A lucrat ca dascăl aproape 4 decenii, perioadă în care a format 9 generaţii de elevi. A scris 3 cărţi cu poezii, cugetări şi o nuvelă autobiografică. Acum cântă la o biserică din Slatina.

Pasiunea pentru învăţământ este moştenire de familie. Tatăl său care a fost dascăl i-a insuflat dragostea pentru copii şi talentul de a modela generaţii de elevi. „În familia mea au fost 4 generaţii de dascăli. Tatăl meu a lucrat învăţământ, eu, acum lucrează şi băiatul şi nora mea. De mică mi-a plăcut să lucrez cu copiii şi mi-am dorit foarte mult să lucrez în acest domeniu. Am urmat Liceul Pedagogic, şi după terminarea liceului m-am angajat în învăţământ“, povesteşte Lucreţia Bărbulescu. După 37 ani de învăţământ şi 9 generaţii de elevi doamna învăţătoare Lia aşa cum o numesc prietenii şi foştii elevi s-a pensionat. „Am pregătit sute de copii. Nu a fost o muncă uşoară dar eu cred că dacă o faci din plăcere, cu pasiune şi dăruire totul e simplu şi ai şi satisfacţii. Eu nu mi-am plictisit elevii cu învăţatul, ci am organizat şi activităţi distrctive. Sunt o persoană veselă căreia îi place umorul, iar elevilor mei le-a plăcut să stea în preajma mea. Chiar şi când erau bolnavi veneau la şcoală, de dragul meu“, spune Lucreţia.

Scrie pentru sufletul ei

Scrisul este una dintre marile sale pasiuni. Şi-a descoperit talentul la versuri şi proză încă din perioada liceului, atunci când scria „mărunţişuri“, după cum singură spune. „Serios am început să scriu din anul 1955. Am scris 3 cărţi cu poezii, o nuvelă autobiografică şi cugetări, pe care nu le-am publicat însă şi din lipsă de sponsori dar şi pentru că nu mi-a plăcut niciodată să ies în faţă, să mă fac cunoscută. Eu am preferat să scriu pentru sufletul meu, dar şi pentru prietenii mei“, explică Lucreţia. Şi acum îşi aşterne gândurile pe hârtie ori de câte ori are ocazia. „Îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat darul de a-mi expune sufletul şi gândurile. Scriu şi acum când îmi aduc aminte de anumite perioade din viaţa mea, care m-au marcat. Mă relaxează scrisul“, spune Lucreţia.

Cântă din copilărie

Şi muzica ocupă un loc important în viaţa ei. Atunci când era copil a cântat pentru prima dată, iar din perioada liceului a început să cânte în coruri. „Pasiunea pentru muzică e de la tata. Am cântat de când mă ştiu. Când eram în perioada liceului în corul oraşului, apoi în corul sindicatului Învăţământ. Am cântat sub bagheta dirijorală a unor oameni mari, iar cel mai important este maestrul Jean Lupu. Am cântat şi muzică populară“, mărturiseşte Lucreţia. Nu a uitat de pasiunea sa pentru muzică, iar acum cântă la biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Slatina.



Profil
NĂSCUTĂ. 18 februarie 1936, comuna Bobiceşti, Olt
STUDII. Liceul Pedagogic Slatina
FAMILIE. Căsătorită, are un băiat şi 3 nepoţi

Ce-i place
•• „Pasiunea mea a fost învăţământul, mi-a plăcut să formez generaţii. În timpul liber îmi găsesc întotdeauna de lucru. Îi ajut la lecţii pe nişte copii, cânt la biserică, citesc, scriu poezii şi proză. Apreciez oamenii sinceri şi corecţi“.

Ce nu-i place
•• „Urăsc minciuna şi ura care clocoteşte în mulţi dintre noi. Nu-mi place să fac politică, am făcut destulă în perioada comunistă şi nu pentru că am vrut ci am fost nevoită, dar acum este o brambureală în politica din zilele noastre. Nu prea îmi place să calc“.

Întrebări şi răspunsuri
•• Ce sfat le daţi tinerilor care vor să lucreze în învăţământ?
L.B.: Dacă se orientează către această meserie să simtă că se pot apropia de sufleţelul copiilor. De asemenea trebuie să citească multă pedagogie şi psihologie pentru că a fi dascăl nu înseamnă numai să ai un bagaj de cunoştinţe şi să ştii să lucrezi cu copiii. Este foarte important ca unui viitor învăţător să-i placă desenul, muzica, sportul şi lucrul manual.

•• Care este cauza problemelor din învăţământul de astăzi?
L.B.: Profesorii nu ştiu pedagogie şi psihologie, iar elevii din generaţia de astăzi sunt victime ale proastei educaţii pe care o primesc în familie. Cred că părinţii ar trebuie să fie mai aproape de profesori şi de copiii lor, trebuie să facă un front comun şi să nu meargă fiecare pe drumul lui. Numai aşa pot fi evitate problemele din învăţământ.