Implantologul care a ales România deşi a fost curtat de specialişti străini: „Dacă ar fi să vină acum cineva nou în branşă, îi spun: «Nu-ţi cumpăra prostii!»“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Alături de Cristina Neagu, cea mai  bună handbalistă a lumii, parteneră în proiecte de voluntariat FOTO: arhiva personală Mihăiţă Secu
Alături de Cristina Neagu, cea mai  bună handbalistă a lumii, parteneră în proiecte de voluntariat FOTO: arhiva personală Mihăiţă Secu

Mihăiţă Secu, medic dentist, implantolog şi specialist în chirurgie, are, la doar 33 de ani, şase ani de antreprenoriat, a urmat zeci de cursuri de perfecţionare peste tot în lume, are colaborări cu medici bine cotaţi din străinătate şi oferte generoase, însă nicăieri nu se simte ca acasă, unde cu aceeaşi plăcere îşi face şi meseria, face şi voluntariat şi cutreieră ţara pe motocicletă, cu gaşca.

Medicul dentist Mihăiţă Secu a refuzat acum câţiva ani o ofertă de a preda la o universitate din SUA, după ce a făcut facultatea la Sibiu, a lucrat alături de profesorii săi la Cluj, şi-a deschis primul cabinet la Vâlcea şi a urmat cursuri de perfecţionare peste tot în Europa. De altfel, de doi ani s-a întors acasă, în judeţul Olt, şi are o clinică de implantologie la Slatina. Deşi toate experienţele în străinătate i-au fost extrem de utile, a concluzionat că nicăieri nu e ca acasă, iar dacă lucrurile, la un moment dat, nu sunt cum trebuie, pui umărul şi le schimbi.

De ce a ales România

Mihăiţă Secu spune că în România se simte mult mai liber să-şi practice meseria. E locul în care nu devii, dacă nu-ţi doreşti asta, robul banilor şi ai ocazia să te bucuri şi de hobby-uri. A avut oferte generoase din alte ţări, merge în continuare în străinătate şi colaborează cu medici de la clinici internaţionale, dar se întoarce cu drag acasă. „În Germania am avut privilegiul de a-l cunoaşte pe medicul care a inventat implanturile şi adiţiile ososase şi de la care am învăţat foarte multe, am şi lucrat ceva cu el. Mi-a spus că oricând pot merge să lucrez în Germania, dar mie îmi place România, o iubesc, ăsta e şi motivul pentru care am rămas în ţară. În plus, în America aş putea să plec oricând. Taică-meu e cetăţean american, fratele meu e şi el cetăţean american, aş putea să beneficiez de treaba asta şi să fac un dosar de reîntregire a familie. A încercat fratele, dar n-a reuşit să mă convingă. Am şi mers în SUA, mi-am dat seama care sunt valorile lor. În primul rând, mi-am dat seama că ai un viitor nesigur. Doar să faci bani nu e totul în viaţa asta. Să pot să mă duc la un curs, mâine, că vreau, şi să-mi spun – stai, că nu pot, că l-am programat pe pacientul X – ăsta e un avantaj care-mi place, mă simt liber în România, acolo mă simţeam destul de încorsetat, ca şi timp, mă refer.“

„În Republica Moldova am văzut cei mai sănătoşi dinţi“

Vorbind despre sănătatea orală precară a românilor, dr. Mihăiţă Seciu subliniază că zahărul este unul dintre cei mai mari inamici ai danturii, mai ales dacă este consumat în exces pe fondul unei igiene precare.
Ne mărturiseşte şi o curiozitate pe care a întâlnit-o în timpul campaniilor de voluntariat la care a participat în Republica Moldova, dar şi în Ucraina, într-o comunitate de valahi: „În orfelinatele din Republica Moldova am găsit cei mai sănătoşi dinţi. Nişte dinţi extraordinar de frumoşi la nişte copii care, clar, n-au văzut în viaţa lor o periuţă de dinţi, care nu ştiau ce e ăla dentist, dar care n-au văzut nici zahăr în viaţa lor. Mâncau hipocaloric, dar şi hipoglicemic. Am mai avut o altă acţiune în Poroşkovo, o comunitate de valahi în Ucraina. Acolo am găsit copii cărora le-am oferit o banană şi au mâncat-o cu tot cu coajă. Nu ştiau cum se mănâncă. Când am văzut că muşcă din ea, până să apuc eu să le zic «Staţi!», deja au luat o gură şi-o mestecau. Le-am arătat cum se desface, şi se uitau după coajă, unde am aruncat-o. Erau săraci, din familii numeroase, cu părinţi plecaţi la muncă şi erau crescuţi de fraţii mai mari“.

„Dacă vrei să faci bani, îţi cumperi instrumente chinezeşti“

O problemă în România şi nu numai, spune medicul Mihăiţă Secu, este că unii medici fac rabat la calitatea instrumentelor, pentru a avea câştiguri materiale mai mari. Dar pe termen lung, nu ai cum să câştigi bine dacă investeşti în aparatură şi instrumentar de slabă calitate care, practic, sunt o piedică în realizarea unui act medical de calitate. Şi în ceea ce-i priveşte pe pacienţi, medicul implantolog spune că a observat că românii şi-au învăţat lecţia şi acum preferă implanturi omologate, de calitate, chiar dacă sunt mai scumpe.


„Nu e vorba de fudulie, e vorba doar de calitate! Una e să ai un sistem înmatriculat cap-coadă, dublu verificat, o dată radiologic, o dată ultrasonic, dublu sterilizat, în două ţări, o dată în Germania, altă dată în Elveţia, şi alta este să-ţi aducă cineva un implant băgat în cutiuţă, care nu are atâtea studii făcute“, atrage atenţia medicul Mihăiţă Secu. La cabinetul său totul începe cu o discuţie deschisă între medic şi pacient, se continuă cu investigaţiile necesare, de imagistică şi de sânge şi, dacă se convine asupra soluţiei, se trece la treabă.

medic secu biodentis

Medicul spune că vrea ca fiecare pacient să fie convins că a ales cea mai bună soluţie, de aceea îi încurajează să ceară mai multe opinii. „Vedem ce buget are alocat pacientul şi ne apucăm de treabă în funcţie de asta. Dacă nu, sunt bucuros şi chiar îi încurajez pe oamenii care îmi trec pragul să ceară mai multe păreri. În momentul când un pacient vine şi-mi spune: «Da, domnule, te-am ales pe tine», ştiu că am un pacient care a venit cu inima deschisă. Dacă am un pacient de care ar trebui să trag eu să-l conving, ei bine, eu asta n-o să fac“, mai spune medicul. Pentru a putea lucra conform standardelor pe care şi le-a impus, dr. Secu spune că a fost nevoit să facă achiziţii costisitoare.

„Am adus radiologie în oraş pentru că nu era tomograf în zonă. Iar ca să poţi să pui un implant, trebuie să măsori cu acurateţe maximă osul. Nu poţi să pui un implant, aşa. Înainte eram nevoit să-mi trimit pacienţii la Vâlcea, pentru că era cel mai apropiat centru în care găseam un computer tomograf pe care şi puteam să văd ceva, pe un volum mare, de 8/8 cm. Îmi mai veneau de pe la Craiova cu volume mici, care nu mă ajută, nu pot să văd o mandibulă din trei imagini, nu am cum, trebuie să o văd pe una singură. Am reuşit să accesez un credit şi am adus un aparat suficient de mare – e cel mai mare din zona Piteşti-Craiova-Slatina, din ce ştiu eu, are 9/15 cm ca şi volum. Pot să prind toată mandibula, tot maxilarul, astfel încât să identific zonele din care pot să colectez os. Vreau să fiu sigur că găsesc cea mai bună soluţie“, a menţionat medicul.

mihăiţă secu

Deşi participă la cele mai mari târguri de aparatură medicală şi investeşte în dotarea clinicii sale, menţionează perfecţionarea continuă drept principalul atu al unui bun specialist. „Eu am 33 de ani şi deja acum pot să spun că pot să-mi pun un salariu frumos deoparte. Dar nu imediat. Marele meu noroc a fost că am avut şi sprijinul familiei. Am un frate care este în America, în momentul în care am deschis eu aici şi-a făcut el un credit acolo, cu alte dobânzi, alte valori. Eu pot să mi-l achit când vreau, să-mi compensez datoria. Dar, dacă ar fi să vină acum cineva nou în branşă, îi spun: «Nu-ţi cumpăra prostii!». Eu am investit în mine şi o fac şi acum. Dacă nu mergi la un curs de calitate, nu poţi să avansezi. Gândiţi-vă că vrei să câştigi un pacient. Vine, te uiţi pe radiografie şi îi spui: «Îmi pare rău, nu vă pot face nimic! Proteza e pentru dumneavoastră!». Omul ăla ştie asta, că de-aia a venit la tine, că a mai fost şi i s-a mai spus. Dar dacă atunci când vine la tine, îi faci ceva bun şi de durată, clar te recomandă cu inima deschisă mai departe. Dar nu poţi să faci asta dacă tu nu te duci la cursuri. Apropos de calitate, am mers în luna mai la un curs de chirurgie pe cadavru în Anglia, la care doar taxa de participare a fost 1.800 de lire, fără drum, fără cazare, fără nimic. Nu poţi să faci performanţă fără investiţii. Nu te îmbogăţeşti peste noapte, şi, mai ales, nu cred că te poţi îmbogăţi dacă faci treaba asta cu pasiune. Da, am un trai decent, pot să-mi permit ceea ce-şi permite în Occident un om de rând, cu o şcoală profesională. Bineînţeles că poţi să creşti. Dacă vrei să faci bani, nu te duci la cursuri, nu-ţi cumperi instrumentar bun, îţi cumperi aparatură chinezească, şi dai înainte, nu contează care e rezultatul.“ 

Cinci ani voluntar la SMURD

Deşi student la Stomatologie, Mihăiţă Secu a făcut şi voluntariat la SMURD. A descoperit serviciul SMURD, care funcţiona în Sibiu cu voluntari, din primul an de facultate. A prins selecţia în anul al II-lea de facultate, când era student la Stomatologie. A rămas până la terminarea facultăţii, în ultimii trei ani făcând în paralel voluntariat şi în secţia de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială, iar succesul de astăzi, spune, îşi are rădăcinile în experienţele de atunci. „Binecuvântările alea pe care ţi le dădeau cei pe care-i adunai din noroi ca voluntar, şi-ţi spuneau: «Să-ţi dea Dumnezeu sănătate!» – toate îşi au rădăcina acolo“, spune medicul care, îndrăgostit de tot ce înseamnă SMURD, a avut chiar gândul să abandoneze Stomatologia, în favoarea Medicinei generale.

mihăiţă secu

„La un moment dat, am vrut să fug de stomatologie, am vrut să merg spre chirurgie generală, să mă fac anestezist sau să fac medicină de urgenţă, după ce am cunoscut SMURD-ul.“ Experienţele ca voluntar şi întâlnirea cu profesorii alături de care, încă din facultate, a făcut şi primii paşi în sala de operaţie s-au îmbinat, în schimb, într-un mod surprinzător. 

„Eram la un laborator, am început să discutăm despre un caz: «Uite, o să vă arătăm poze, un băiat a suferit un traumatism forte în pădure, a fost surprins de un buştean, i-a fost distrusă o jumătate de maxilar, vrem să vă arătăm ce i-am făcut, cum am reconstruit…». Şi eu, fără să-mi dau seama, am spus: «Păcat că a murit!». «De unde ştii tu că  a murit?» «Eu sunt ăla care l-a luat din pădure!», le-am spus. Au povestit ei tot episodul şi eu am făcut legătura cu acel caz. Şi mi-au spus: «Nu, nu, pacientul respectiv trăieşte!». Auzisem că a murit, dar, de fapt, el fusese transferat la Cluj. Aşa de mică e lumea că acel pacient pe care l-am avut la SMURD, în anul VI de facultate a venit la mine şi i-am făcut proteză totală, după ce îl salvaseră la Cluj. (…) Ne-am întâlnit de două ori“, a povestit emoţionat medicul.

Promul ajutor: Să ştii când să intervii şi când nu

Cu gândul la ce a învăţat în anii de voluntariat SMURD, dar şi la ce se întâmplă zi de zi lângă noi, după întoarcerea acasă, în Oltenia, a susţinut mai multe cursuri de prim ajutor, în special pentru elevi. „Mă duc cu maşina sau mă caţăr pe munţi şi, Doamne-fereşte, am un accident. M-aş bucura să am pe cineva lângă mine care să ştie să-mi acorde primul ajutor. Sau să am pe cineva lângă mine care să mă liniştească“, a explicat medicul, povestind un episod trăit de el vara trecută, în timpul unei ieşiri cu prietenii motociclişti, când chiar unul dintre ei, medic anestezist, a avut nevoie de ajutor. „A avut un accident: cineva l-a împins oarecum în lateral, a derapat, a intrat în şanţ, a căzut, şi-a rupt două coaste, clavicula, şi în stern a fost o fisură, a crezut că are pneumotorax. Fiind şi de profesie, s-a agitat, eram la 60 de kilometri de cel mai apropiat oraş, drumul era execrabil, noi, cu motocicletele, mergeam, dar cu maşinile, mai mult de 20 la oră nu puteai să ai... Şi spunea: «Miţă, mor, să vină elicopter aicea!». Sunam la elicopter, n-aveam semnal foarte bun... După ce  a trecut tot episodul ăsta, mi-a spus că se bucură foarte mult că am fost acolo, pentru că l-am liniştit foarte tare. Asta a fost tot ce am putut să fac, pentru că sunt anumite manevre pe care nu poţi să le faci dacă e vorba de un pneumotorax. Dar a venit SMURD-ul şi apoi totul a decurs bine“, a povestit medicul.

mihăiţă secu

Pentru astfel de situaţii ar trebui să fim pregătiţi, iar dacă nu avem sufieciente cunoştinţe să putem face bine, cel puţin să fim pregătiţi să nu facem rău, mai spune medicul. „Cred că primul ajutor ar trebui implementat de la grădiniţă. Un alt exemplu, un accident cu o maşină: s-au răsturnat maşinile conduse de două doamne. Toţi s-au agitat să le scoată. Una dintre doamne era agitată, voia să se întoarcă să-şi ia telefonul. I-am spus: «Stop, nu mai ai ce căuta acolo!». În primul rând, că tu nu ai airbag-urile explodate. Există inclusiv pericolul să-ţi explodeze airbag-urile, şi dacă te-a prins în afara impactului, dintr-o altă direcţie, îţi pot rupe gâtul. Primul lucru important la un accident nu este să extragi victima, decât dacă arde maşina sau stă să cadă într-o prăpastie, pentru că poate să aibă o leziune de coloană cervicală şi ai nenorocit-o pe viaţă. Aşa, dacă vine o echipă specializată şi o extrage cum trebuie, într-o lună îşi reia activitatea. Ce recomand oricui este martor la un astfel de accident este să scoată borna de la baterie. La airbag-urile neexplodate, în momentul în care nu mai au curent, nu mai are cine să declanşeze capsa“, a detaliat medicul. 

Slatina



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite