VIDEO Botezul Cailor, sărbătoarea străveche desfăşurată într-un decor de basm: „Veneau şi pe viscol, e obiceiul pe care-l aşteaptă un an întreg“

Comuna Slătioara a înregistrat astăzi din nou momentul de glorie aşteptat un an întreg, sute de proprietari sau simpli iubitori de cai venind să asiste la „Botezul Cailor“, sărbătoarea ştearsă din calendarul satului de comunişti şi reînviată după 1990.

S-a ajuns greu astăzi la locul destinat competiţiei „Botezul Cailor“, care de 24 de ani se desfăşoară neîntrerupt la Slătioara, o comună din vecinătatea municipiului Slatina. Pe o ninsoare ca-n poveşti, gospodarii din aproape 10 comune învecinate şi-au protejat cum au putut animalul, dar n-au renunţat la participarea la evenimentul pe care-l aşteaptă un an întreg, sperând să se numere printre câştigători.

Cai mândri ca-n poveşti, gata pentru parada în urma căreia se va decide cine câştigă proba de frumuseţe, alţi cai poate nu atât de impunători la prima vedere, dar pe care stăpânii se bazează că vor urni căruţa cu o încărcătură de 2 tone din loc şi vor parcurge şi o distanţă apreciabilă în proba de tracţiune, iar în acest an, şi ponei, de departe atracţia celor mici, care n-au întârziat să-şi însoţească părinţii la un eveniment cu o tradiţie de zeci de ani.

Ce este Botezul Cailor

Despre originile acestei sărbători vorbeau, în 1993, la prima ediţie de după Revoluţie, şi la alte câteva după, bătrânii satului, care povesteau că de Botezul Cailor, sau Încuratul Cailor, flăcăii satului îşi scoteau pentru prima dată în noul an animalele din grajd. Dacă în celelalte localităţi ale judeţului, imediat ce au ajuns acasă cu apa sfinţită, gospodarii se grăbesc să-şi „boteze“ animalele din ogradă, la Slătioara stăpânii de cai veneau cu animalele pe uliţa principală, unde după slujba de Bobotează preotul satului îi boteza.  Se întreceau apoi în văzul unui sat întreg, un juriu stabilind cine şi-a îngrijit cel mai bine animalul. Alte două probe ofereau şansa stăpânilor să-şi poată dovedi priceperea: cursa de viteză şi cursa de tracţiune. 

În 1993 sărbătoarea - care în comunism a fost interzisă, poate şi pentru că numărul proprietarilor de animale se micşorase, dar mai ales pentru faptul că era legată de o sărbătoare religioasă – s-a reluat, mai întâi, ca odinioară, pe uliţa principală a satului, ulterior locul de desfăşurare fiind mutat pe izlaz, urmare a creşterii, de la an la an, a numărului participanţilor.

„Caii sunt terapia mea, l-am luat pentru că-mi place să-l ţin în curte“

Şi în acest an au venit noi participanţi. Chiar la marginea locului de desfăşurare, ajuns printre primii, Nicolae Piron, din Curtişoara, şi-a etalat armăsarii. Sunt mici de vârstă, foarte bine îngrijiţi, cu harnaşamente viu colorate. În concursul „adevărat“, cel de tracţiune, va merge doar cel mare, care are 3 ani, partenerul îl acompaniază la paradă.

Cai falnici şi în vecinătate, aduşi şi ei din alte localităţi, dar şi stăpâni nervoşi că ninsoarea care nu mai conteneşte le pune sănătatea în pericol. Au încercat cât au putut să-i protejeze, i-au acoperit cu pături, cu paltoane, dar vremea îşi vede de treaba ei, iar organizatorii n-au amenajat niciun adăpost. „Să înceapă, dom’ne, odată, ce facem?!“, se încing spiritele. „Nu se poate, n-au venit cei cu căciuli negre!“, vine răspunsul, făcând referire la faptul că preoţii nu au încheiat slujba de sfinţire a agheasmei, să poată ajunge. Îşi cam pierd răbdarea şi spectatorii, veniţi, parcă, în număr mai mare decât la ediţiile precedente. „Veneau ei şi e viscol, aşteaptă un an întreg sărbătoarea asta!“, dă cineva din comitetul de organizare asigurări. 

Aproape de începere îşi face apariţia, trăgând o şaretă pe măsură, Arthur, un ponei în vârstă de 4 ani. Imediat copiii se strâng în urma lui, dar nu numai ei.

„L-am adus acum de la Sălişte, de la o pensiune. A plimbat multe vedete, a plimbat-o şi pe Andreea Marin, mi-au arătat proprietarii poze. Am zis să-l iau mai mic, să nu mi-afecteze bugetul. Am dat 1.000 de euro pe el, dar îl iubeşte toată lumea. Pentru copii l-am luat, am o fată în clasa a XII-a, îi place mult. Ce să facem, mai plimbăm copiii mici, mai facem poze, mai facem o ofertă... Până acum n-am făcut niciuna, dar... Caii sunt terapia mea, am avut şi cai mari, am venit cu ei la concurs, îmi place să-i am în curte“, spune stăpânul, Lucian Ioja. Bărbatul mai spune că după ce l-a cumpărat, un prieten al său a făcut acelaşi lucru, iar acum sunt doi ponei în Slătioara.

La scurt timp după ce organizatorul-şef al concursului, Teodor Creţu, ne informează că s-au înscris oficial în concurs şase concurenţi din localitate şi nouă din rândul oaspeţilor, şi că cei mai buni îşi vor împărţi premiile în valoare totală de 1.500 de lei, vin şi preoţii comunei, se desfăşoară ritualul binecunoscut, iar concursul poate să înceapă.

Proba de frumuseţe se derulează pe repede-înainte, spectatorii mai că nu sesizează când trec prin faţa lor concurenţii, însă oricum greutate are cea de-a doua probă (proba de viteză nu se mai organizează). Participanţii şi spectatorii se strâng ciorchine în jurul căruţei încărcată cu nisip, care în acest an va avea nu doar două, ci toate cele patru roţi blocate, iar proba începe. Proprietarii nu mai au voie, prin regulament, încă de acum patru ani, să-şi lovească animalele, aşa că va sarcina este mai grea pentru unii. Primul cal din concurs reuşeşte în cele din urmă să mişte căruţa, iar odată pornit, pare să nu se mai oprească. Organizatorii dau semnalul că este de ajuns, aşa că pentru el cursa s-a încheiat. Încurajările şi aplauzele nu întârzie, proprietarul nu-şi mai încape în piele de bucurie.

Condiţiile sunt mai grele pentru următorii. De nicăieri se porneşte vântul, viscolul stă să înceapă, spectatorii, deşi atâţaţi, parcă şi-ar dori să se încheie cât mai repede. Deja nu mai ninge ca-n poveşti, vântul face ca ninsoarea să biciuiască, iar participanţii au înainte şi drumul către casă. Aproape că nu mai contează cine va câştiga, a fost frumos şi anul ăsta, spun cei care privesc fără miză spectacolul.

Premii pentru aproape toată lumea

La final s-a stabilit şi ierahia, spre bucuria unora şi nemulţumirea altora. S-a concurat pe două secţiuni, localnici şi invitaţi, câştigători fiind următorii:

Secţiunea Gazde:

Tracţiune: premiul I – Marian Fulga, premiul II – Sandu Covaci, premiul III – Cătălin Chitucea, menţiune – Augustin Ciocârlan.

Frumuseţe: premiul I – Marian Fulga, premiul II – Cătălin Chitucea, premiul III – Sandu Covaci, menţiune – Augustin Ciocârlan.

Secţiunea Oaspeţi:

Frumuseţe: premiul I - Nicolae Dumitru (Enoşeşti, Piatra-Olt), premiul II – Valentin Fierescu (Criva, Piatra-Olt), premiul III – Claudiu Moraru (Pleşoiu), menţiune – Florin Doriţă (Enoşeşti).

Tracţiune: premiul I – Nicolae Dumitra, premiul II – Viorel Dumitra, premiul III - Arămiţă Dumitra, cei trei fiind membri ai aceleiaşi familii (tată, fiu şi unchi), menţiune – Cristinel Budiencea (Piatra-Olt). 

Un premiu special a fost acordat pentru calul Arthur, poneiul care a atras atenţia tuturor. Ocupanţii locului I aferent fiecărei secţiuni au plecat acasă cu 150 de lei, pentru locul II s-au acordat 100 lei, locul III- 70 de lei, iar menţiune – 50 lei. Alţi 500 lei au fost împărţiţi câştigătorilor din partea Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Olt.

Botezul Cailor, obiceiul de la Slătioara cu fiecare an mai cunoscut