Antonio Mangiru, dedicat voluntariatului, pasionat de arta gătitului

Implicat de şapte ani în proiectele Fundaţiei William Tyrrell, va pleca peste hotare pentru a se forma ca bucătar.

Antonio Mangiru a intrat în Fundaţia William Tyrrell mai întâi ca beneficiar, în vara lui 2004. A învăţat tainele limbii engleze de la cei care urmau să-i fie colegi şi treptat a îndrăgit voluntariatul. În scurt timp avea să lucreze cu micuţii rromi din Slatina, vizaţi de acţiunile fundaţiei. „Aveam 13 ani când am venit în centru. Nu m-am înscris pentru a face voluntariat, nu acesta era scopul meu, dar cu timpul am considerat că trebuie să fac ceva pentru cei din jurul meu, să ajut copiii defavorizaţi din comunitate“, povesteşte Antonio. Vreme de şapte ani, tânărul care a absolvit anul acesta liceul, a participat la numeroase acţiuni de voluntariat. S-a împărţit între misiunea sa şi şcoală. Centrul i-a fost a doua casă. Deşi a vânat independenţa financiară şi a cochetat cu gândul de a-şi căuta un job de data asta plătit, Antonio nu a renunţat la prima sa dragoste. „Am ales să fac voluntariat pentru că mi-a plăcut şi din dorinţa de a-i ajuta pe cei din jurul meu care au nevoie de mine. Chiar dacă nu mi-am luat salariul la sfârşit de lună, am fost recompensat pe alte planuri. De exemplu am cunoscut voluntarii englezi şi am avut astfel ocazia de a cunoaşte alte gândiri. Nu pot spune că nu m-am gândit să mă angajez, am făcut-o dar în cele din urmă tot aici am rămas“, spune Antonio.

Bucătar la şcoala de vară

Acum a venit timpul ca tânărul voluntar să renunţe să se mai gândească la cei din jurul său, ci mai mult la el. Pentru că a absolvit liceul şi de curând a descoperit cât de mult îi place să gătească, Antonio visează deja la o carieră de bucătar-şef la un restaurant cunoscut din Anglia. „Anul trecut, în vară, am realizat că îmi place să gătesc datorită unui băiat, bucătar şef. De fapt, mie dintotdeauna mi-a plăcut să urmăresc emisiuni culinare. Ador bucătăria italiană“, explică Antonio. Înainte de plecarea în Anglia, unde va urma un curs de bucătar, băiatul şi-a demonstrat calităţile culinare la şcoala de vară. El a fost voluntarul desemnat să se ocupe de prânzul micuţilor care merg la şcoală. Plănuieşte ca după finalizarea cursurilor să câştige bani frumoşi lucrând în străinătate, după care să revină în ţară unde să-şi deschidă o mică afacere. Antonio este pasionat de artă şi crede că asta îl va ajuta în carieră, pentru că spune el: „în bucătărie ai nevoie de imaginaţie“. Activitatea sa de voluntar nu se încheie însă aici. Tânărul a promis că ori de câte ori va avea ocazia, le va da o mână de ajutor colegilor de la William Tyrrell.

Profil
NĂSCUT. 3 octombrie 1991, Slatina
STUDII. Absolvent al Colegiului Naţional Economic „Petre S. Aurelian“ din Slatina
FAMILIE. Singur la părinţi

Ce-i place
•• „Iubesc arta. Îmi place să pictez şi să cânt. De curând am descoperit cât de mult îmi place gătitul, arta culinară şi chiar vreau să urmez un curs de bucătar. Apreciez oamenii sociabili, carismatici şi cei care ştiu să se integreze într-un grup. Ador să mă distrez“.

Ce nu-i place
•• „Detest munca grea, în agricultură. Nu îmi doresc ca în viitor să lucrez într-un birou, să stau închis acolo fără să fac ceva incitant, nu e genul de job pe care îl vreau. Nu suport muzica hard rock, în rest ascult orice stil muzical. Nu suport violenţa şi răutatea“.

Întrebări şi răspunsuri
•• De ce ar trebui să facă tinerii voluntariat?
A.M.: Chiar dacă nu este o sursă de venit, cred că voluntariatul este singura cale de a-i ajuta să se descopere, să ajungă adulţi stabili din toate punctele de vedere. Datorită voluntariatului o să aprecize mai mult oamenii din jur şi o să poată oferi o mână de ajutor. Îi sfătuiesc cu toată sinceritatea pe cei care s-au gândit să facă muncă voluntară, să o facă fără să stea pe gânduri. Voluntariatul oferă foarte multe satisfacţii, chiar dacă nu sunt materiale.

•• Cum sunt priviţi voluntarii în Slatina?
A.M.: Cred că slătinenii se împart în două categorii. Aşa cum sunt persoane care fac voluntariat şi altele care nici nu se gândesc la aşa ceva, există oameni care apreciază munca noastră şi ne apreciază pe noi dar şi alţii care nu înşeleg ceea ce facem. Au existat oameni care ne-au fost recunoscători, alţii care ne-au huiduit când ne-au văzut pe stradă, la activităţi, crezând că suntem de la vreun partid politic.