Un meşter din Sibiu duce pălăriile tradiţionale româneşti în America şi în Australia: „Munca asta, deşi este titanică, nu este plătită la adevărata ei valoare“
0
Marcel Părău, un cunoscut interpret popular din zona Văii Hârtibaciului, în vârstă de 53 de ani, a transformat într-o adevărată artă decorarea pălăriilor tradiţionale. Bărbatul şi-a descoperit pasiunea după ce şi-a pierdut locul de muncă.
Cunoscut interpret de muzică populară din zona Văii Hârtibaciului şi referent muzical în cadrul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Cindrelul-Junii“ Sibiu, Marcel Părău are o pasiune mai puţin întâlnită, dar care i-a adus, în timp, extrem de multe satisfacţii. El decorează pălăriile din fetru specifice zonei cu mărgele şi alte podoabe, transformându-le în adevărate piese de rezistenţă ale ţinutei tradiţionale.
Povestea începe în anul 1995, când bărbatul, pe atunci administrator al Casei de Cultură din Agnita, judeţul Sibiu, a rămas fără serviciu după ce postul i-a fost restructurat. Din dorinţa de a-şi umple timpul, dar şi de a-şi câştiga existenţa într-un mod plăcut, a început să decoreze altfel pălăriile tradiţionale.
„Umblând prin magaziile de la Casa de Cultură, am văzut acolo o parte din recuzita care mai rămăsese, care nu era într-o stare foarte bună. Mi-am spus: «Hai să vedem ce iese!». În primul rând, nu era lucru de bărbaţi, era strict de femei, dar necazul te duce pe căi nebănuite. Am văzut cum erau decorate pălăriile din acea recuzită. Mărgelele erau aplicate pe o bentiţă neagră, care la rândul ei era aplicată pe pălărie şi, desfăcând acolo, am văzut că doar este un şir de mărgele pe un fir de aţă şi cusute jur împrejur. Nu aveau un stil aparte. Mi-am spus atunci: «Ca să iasă un lucru de calitate, ce-ar fi ca decoraţiunea asta să fie cusută direct pe pălărie?». E un lucru foarte greu să coşi în fetru. Am făcut una de probă, să văd cum este, iar apoi totul a mers de la sine. Iniţial, m-am gândit doar să fac ceva să-mi asigur existenţa. Era prin 1995 o perioadă grea când nu se mai făceau angajări“, povesteşte Marcel Părău.
Sută la sută autentice
A fost de-ajuns să termine prima pălărie ca să-şi descopere, de fapt, o mare pasiune. A început să se gândească la modele din ce în ce mai complexe, i s-a dus vestea printre amatorii de obiecte de artizanat şi comenzile au început să curgă.
„A devenit şi un hobby, imediat cum le-am făcut pe primele începeau să-mi vină în minte fel de fel de modele, de idei, voiam să îmbin utilul cu plăcutul şi, bineînţeles, nu m-am abătut niciodată de la autentic, am încercat permanent să nu ies din acel şablon autentic. Modelele sunt creaţii proprii, inovaţii, deja a devenit o profesie. Creez în funcţie de dispoziţia mea sufletească, aşa aleg culorile sau modelele, după cum e inima, aşa e şi arta. Combinarea mărgelelor din sticlă dă şi o notă de coloratură“, explică meşterul popular. Pălăria este şi un indicator al stării materiale a celui care o poartă. Cu cât e mai bogat decorată, cu atât mai mari sunt posibilităţile financiare ale junelui.
A primit 350 de euro pe o pălărie
Primele pălării le-a făcut pentru copiii care jucau la ansamblurile populare din zonă, însă i s-a dus vestea că face lucru migălos şi de calitate, aşa că au început să-i vină comenzi din comunităţile de români din afara graniţelor ţării. Pălăriile lui au ajuns în Statele Unite, Canada, Australia, Belgia, Franţa şi în Germania.
„Cum zona noastră a fost foarte mult populată înainte de saşi, în Germania foarte mulţi le comandă ca suvenire, să-şi aducă aminte de plaiurile natale. Românii din America şi-au constituit mici ansambluri folclorice cu specificul zonei Hârtibaciului. Acolo am trimis zece pălării la o comunitate de români. În plus, am o colaborare permanentă cu Muzeul Satului din Bucureşti, am dat multe şi acolo, la magazinul de desfacere, unde sunt cumpărate de fel de fel de turişti. Până la urmă, am fost introdus în rândul meşteşugarilor, al creatorilor populari. Ce fac este şi un meşteşug, şi o creaţie, crearea este a mărgelelor, împodobitul este meşteşug“, spune Marcel Părău.
Lucrează cel puţin trei săptămâni la o pălărie, iar preţurile variază între 300 şi 650 de lei, în funcţie de complexitatea modelului. A avut însă şi cereri mai deosebite, iar munca i-a fost răsplătită pe măsură. „Am avut o cerere mai specială din America, era de la un domn care obişnuia să meargă la biserică, în America, îmbrăcat în costum naţional. Mi-a spus că nu-l interesează cât costă, că se duce la biserică şi că vrea ca pălăria lui să fie unică. Şi într-adevăr, a ieşit un unicat, o pălărie foarte bogat ornată. Omul a spus că îşi aduce aminte cu plăcere de tinereţe, era din zona noastră şi voia să fie «cel mai». A dat 350 de euro pe pălărie, dar am lucrat mult la ea. Majoritatea pălăriilor care au trecut peste graniţă au fost într-adevăr remunerate la adevărata lor valoare“, spune meşterul.
Marcel Părău a decorat până acum sute de pălării, însă spune categoric că nu este un meşteşug din care să se poată trăi. „În general, marii creatori populari nu pot trăi numai din asta, pentru că munca asta, deşi este titanică, nu este plătită la adevărata ei valoare“, adaugă meşterul. Cel mai mare regret al său este că nu a găsit ucenici care să înveţe de la el meşteşugul şi să-l ducă mai departe.
Colecţie impresionantă de obiecte populare
Marcel Părău nu este pasionat doar de broderia pălăriilor tradiţionale. De mulţi ani, strânge şi recondiţionează costume populare vechi, tot din dorinţa ca autenticul să nu se piardă. Casa lui din Agnita s-a transformat într-un adevărat muzeu, în care a strâns, în total, aproximativ 1.000 de obiecte populare tradiţionale, de la costume populare vechi la vase din 1890, o ladă de zestre din 1867, cu pictura originală pe ea, un cuier cu pictură săsească din 1938, originală, o icoană din 1901, ştergare de la stră-străbunica lui, trecute de 100 de ani, dar şi unele din alte surse, mai noi, feţe de pernă, feţe de masă, ştergare, ornamente de interior, cojoace de iarnă şi haine de postav. Marcel Părău este interpret de muzică populară de la 17 ani. A debutat la Radio în 1982 şi are la activ numeroase turnee în ţară şi în străinătate.
Vă mai recomandăm:
Savantul transilvănean născut la Sibiu a rămas cunoscut în istorie drept părintele navigaţiei spaţiale, cercetările sale în domeniu fiind recunoscute şi apreciate în întreaga lume.
Cârţişoreanul rămas şi azi o legendă a avut o viaţă plină de peripeţii în America. Cu banii strânşi a dezvoltat acasă afaceri bănoase şi a fost primar în satul lui timp de patru mandate.
Ultima nuntă în satul sibian Gherdeal a avut loc în 1987, iar ultimul copil s-a născut aici în 1988. Din comunitatea înfloritoare de altădată, care număra 300 de suflete de români şi de saşi, acum au mai rămas doar 12 locuitori, şi toţi trecuţi de 50 de ani. Amintirile lor au rămas închise în cutii cu fotografii alb-negru.
Se încarcă comentariile...
