Un turc refugiat politic şi-a făcut un bistro în Satu Mare: „Aici nu e România, aici e centrul Uniunii Europene“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
La un singur obicei nu a renunţat Nuri, acela de a nu mânca porc - foto: Adrian Caraba
La un singur obicei nu a renunţat Nuri, acela de a nu mânca porc - foto: Adrian Caraba

Nuri Guney este refugiat politic în România, dar şi-a lăsat trecutul în urmă şi se consideră acum maramureşean, locul în care a ajuns prima dată în România.

Nuri Guney este managerul unui bistro din centrul oraşului Satu Mare, îndeplinind în acelaşi timp şi celelalte funcţii din afacerea sa, de bucătar şi ospătar, interacţionând cu zâmbetul pe buze cu clienţii săi. Dincolo de bucuria cu care îşi întâmpină fiecare client, Nuri are o poveste de viaţă ieşită din comun: e departe de familie, nevoit să fugă din ţara sa natală, Turcia, şi să lase în urmă două afaceri prospere, prieteni, vise şi dorinţa de libertate trăită în locul în care s-a născut.

„M-am născut într-un oraş mic din Turcia, dar când am avut şase luni părinţii mei împreună cu sora mea s-au mutat în Instanbul. Mai târziu s-a născut şi al treilea copil al familiei. Am primit tot ce se putea mai bun pentru a creşte şi a ne dezvolta, astfel că toţi trei am urmat universitatea. Sora mea în prezent este profesor universitar şi militant pentru drepturile femeilor, iar fratele meu mai mic, după ce a terminat facultatea în Bulgaria, lucrează în IT. Eu am terminat facultatea de electronică şi pe urmă am început să lucrez în diverse domenii, în special în ce ţine de dreptul european. Am fost consultant la Ambasada Americii, a Germaniei, pentru acordarea de vize, mai apoi pentru Comisia Europeană pe partea de respectare a drepturilor omului”, îşi începe Nuri Guney povestea de viaţă.

Şi-a început propriile businessuri, unul în domeniul IT şi unul în resurse umane. Cel de-al doilea a reprezentat şcolirea a mii de tineri pentru a obţine un loc de muncă în Turcia. „Aveam o şcoală de meserii unde pregăteam tineri  în diverse domenii pentru diverse companii cu care colaboram. Ei ne anunţau că au nevoie în cursul anului de 200-300 de angajaţi şi noi la şcoala noastră îi pregăteam pentru postul respectiv. În decursul a câţiva ani am pregătit peste 10.000 de tineri pentru a-şi găsi un loc de muncă. Şi totul fără bani, pentru că accesam fonduri guvernamentale şi europene, şi nu doar că aceste cursuri erau gratuite, ci le mai dădeam şi bani de transport şi diurnă cursanţilor”, mai povesteşte Nuri.

În paralel Nuri ţinea discursuri despre drepturile omului şi Uniunea Europeană în universităţile din Turcia, spunând că era nemulţumit că ţara lui tindea să se închidă şi să aibă caracterul ţărilor din Asia, şi nu pe cel al ţărilor din Europa. La fel făcea şi sora lui mai mare, care milita pentru drepturile femeilor şi ecologie.

nuri

Problemele au venit din cauza poziţiei lor, spune Nuri. „Mă aflam în România pentru un an în cadrul Serviciului de Voluntariat European. Aveam 28 de ani atunci. Am aflat ce s-a întâmplat cu sora mea (n.r. - faptul că ar fi fost persecutată politic) şi am decis să nu mă mai întorc în Turcia pentru că urma să am aceeaşi soartă. Am mers la ambasadă şi am cerut azil politic, explicându-le şi lor ce făceam acolo, ce s-a întâmplat cu sora mea. Au înţeles situaţia mea şi mi-au oferit azil politic repede”, mai afirmă turcul. 

Nevoit să o ia de la zero într-o ţară străină, Nuri a învăţat tainele bucătărie, încurajat şi de faptul că se simţea bine în bucătărie, în Turcia gătind în fiecare vineri pentru angajaţii săi de la şcoala de meserii. A urmat un periplu prin Europa, Franţa, Belgia, Italia, Olanda, dar a decis să se întoarcă în România, pentru că ţările din vest erau mult mai stricte în ce priveşte persoane din afara comunităţii europene. 

A trăit şi la Cluj, Bucureşti şi Baia Mare, dar a ales să se stabilească la Satu Mare, afirmând că preferă oraşele mai mici, unde poate crea mai repede conexiuni. „Puteam să mă duc în Constanţa, unde există o comunitate mare de turci, dar eu voiam să trăiesc în România, printre români, nu între turci. Nici dintre turci nu sunt toţi oameni corecţi, aşa că am decis să ajung în Satu Mare şi să încep o viaţă nouă. Părinţii mei m-au învăţat că oriunde voi ajunge în lume să respect tradiţiile ţării în care mă aflu, aşa că voiam să fiu între cei care trăiesc după tradiţiile ţării, nu tot între turci”, mai afirmă Nuri. 

România o simte o ţară mult mai deschisă şi primitoare, din punct de vedere a oamenilor, fiind uimit de cât de săritori sunt aceştia pentru a ajuta un străin ca el. Totuşi, este dezamăgit de faptul că oamenilor le-a intrat în conştiinţa colectivă o replică pentru a se consola atunci când li se face o nedreptate.

nuri

„Aici e România, tot asta îmi zice lumea când sunt nemulţumit de sistemul din România. Ei nu înţeleg că aici este Europa, este centrul Uniunii Europene, pentru că Uniunea nu are margini, nu are capete, nu are periferie, toţi cei din Uniunea Europeană sunt în centrul ei când e vorba de drepturile lor. De exemplu am un proces cu un fost angajator şi cei de la Poliţie şi Tribunal nu înaintează cu procesul şi nu îmi oferă informaţii din proces, deşi le-am făcut cereri scrise. Cei care mă cunosc îmi spun: Nuri, aici e România, aşa merg lucrurile! Eu le tot spun că aici e Uniunea Europeană şi că dacă am putut să lupt în Turcia pentru drepturile mele, voi lupta şi aici. Nu e corect ca banul să fie centrul lumii aici, şi cine îi are să fie cu un pas înaintea altora”, mai afirmă Nuri. 
 

Îşi vede viitorul aici, în România, pentru început dezvoltând afacerea pe care o are, ca mai apoi, să reuşească să construiască din nou o afacere cu formare  de personal, la fel ca cea pe care o avea în Turcia. „Şi eu caut angajaţi şi nu găsesc. Înţeleg că graniţele sunt deschise şi lumea e liberă să plece, dar Guvernul trebuie să se gândească cu cine vor lucra cei care au afaceri aici. Toţi cei care mai sunt în oraşele astea sunt oameni bătrâni, care nu vor mai putea munci curând şi atunci cei care doresc să stea în România cu cine vor lucra?”, se întreabă bucătarul. 

Cu boneta de bucătar pe cap, Nuri se plimbă printre clienţii lui pentru a le oferi câte o baclava din partea casei, din dorinţa de a-i readuce în localul său. Ignoră lipsurile pe care le are în afacere şi în viaţă în momentul de faţă, concentrându-se pe ce îşi doreşte să realizeze. Nu se vede dându-se bătut, ci excelând în ceea ce face, chiar dacă acest lucru va presupune multe sacrificii. 

Te-ar putea interesa şi:

Algerianul fără casă rătăcit în gerurile României. A fugit de războiul civil şi a ajuns să doarmă pe străzi în Târgovişte

Cum tratează România sutele de refugiaţi care intră în ţară prin Marea Neagră. „Se dau telefoane şi se merge cu miloaga“

Satu Mare



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite