Sâmbrele, o tradiţie pe cale de dispariţie. „Oile le creşti ca şi cum creşti un copil, trebuie să umbli toată ziua după ele“

E nevoie de o jumătate de zi pentru a multe toate oile - foto: A.C

Din 30 de sâmbre, câte erau organizate doar în comuna Certeze în urmă cu 15 ani, acum mai sunt doar trei. „Măsurişul“ laptelui şi trimiterea oilor la munte sunt obiceiuri care tind să dispară.

În Ţara Oaşului există o tradiţie de zeci de ani, ca prima duminică din luna mai să fie momentul de întâlnire al oşenilor din toate comunele din zonă pe dealul de la Huta Certeze, pentru a sărbători plecarea oilor la munte, respectiv Sâmbra Oilor. Sărbătoarea s-a denaturat în timp şi a ajuns să aibă în centrul atenţiei micii, distracţia, seminţele şi chinezăriile vândute la tarabe, astfel că cine vrea să trăiască experienţa unei sâmbre adevărate trebuie să caute prin familiile de gospodari din zonă. 

Familia Mihoc este una cu stare din Certeze, care au decis să organizeze propria sâmbră a oilor, alături de mai mulţi vecini, aşa cum o spune tradiţia - de la adunatul oilor, măsuratul lor, până la trimiterea lor la munte. 450 de oi s-au adunat pentru a fi „măsurate”

Oile sunt „măsurate”, pentru ca fiecare proprietar să îşi primească în mod corect profitul de pe urma lor

„De tineri ne-am învăţat cu meseria asta. Mulgem oile de trei ori pe zi când le ducem la munte, dar acum le mulgem ca să vedem fiecare turmă cât dă, cât caş şi câtă urdă se face, ca mai apoi, peste vară, să ştim cât să trimitem la fiecare proprietar de turmă din cât am realizat la munte”, afirmă unul dintre mulgătorii oilor. 

„Pe mine m-au făcut şi m-au născut la oi. Oile le creşti aşa ca şi cum creşti un copil, trebuie să umbli toată ziua după ele, ba cu apă, ba cu mâncare, una se îmbolnăveşte, alta fată. Sâmbra înseamnă o distracţie acum, dar pe timpuri era că toată lumea multea. Era şi un fel de concurs, să vadă care cât poate să mulgă”, afirmă şi domnul Grigore, un participant la Sâmbră.

La fiecare sâmbră se strâng crescătorii de oi care sunt prieteni şi care îşi invită mai apoi şi famiile, pentru că mulgerea a sute de oi şi mai apoi realizarea produselor din laptele acestora este muncă serioadă, dar şi pentru a se distra împreună. De la an la an însă sâmbrele sunt tot mai puţine şi tot mai sărace în oameni, pentru că sunt tot mai puţini cei care se ocupă de creşterea oilor.

După muncă, toată lumea se distrează

„Laptele se măsoară ca să se ştie cât se dă la fiecare crescător. După fiecare oaie se dă 10 kilograme de brânză, iar după capre se dă 17 kilograme. Nu se mai măsoară ca altădată, acuma se dă pe cap de animal”, explică un alt participant la sâmbră.

„Astăzi facem măsuratul oilor şi facem caş şi urdă şi apoi ne şi distrăm, jucăm, ne simţim bine. Am invitat familia, prietenii şi alţi crescători de oi. Eu am 300 de oi aici, cu care am tot timpul de lucru. E greu să găseşti cioban, să te înţelegi cu el, şi trebuie să fii şi tu acolo cu ei tot timpul. Şi banii sunt puţini, miei i-am dat acum cu 9,5 lei kilogramul, am patru oameni la oi, pe care trebuie să îi plătesc şi dacă nu are preţ mielul sau caşul anul acesta. Nu e uşor, dar e frumos, eu o fac pentru că îmi place”, afirmă şi gazda, Vasile Mihoc. 

Cu cât munca se apropie de sfârşit la Sâmbră, veselia şi distracţia prind tot mai mult contur. În tot timpul măsuratului oilor, un bucătar angajat special pentru acest eveniment le pregăteşte oamenilor bucate alese, pe bază de carne de miel, ca mai apoi ceteraşii să fie în centrul atenţiei.

„Astăzi pregătesc la sâmbra lui Vasile un miel la proţap, apoi un guiaş la ceaun, un ceaun de 200 de litri şi mai apoi o tocăniţă de oaie, care merge bine după un pahar de pălincă. ”, afirmă şi bucătarul. 

Doar trei sâmbre tradiţionale mai sunt organizate în acest an

Oameni credincioşi, proprietarii de oi nu le dau drumul din staul către munte, până ce nu se asigură că un preot a făcut o rugăciune şi o binecuvântare pentru turme, ca acestea să fie ferite de boli, dar mai ales de prădători peste vară, în timp ce stau la munte. 

„În săptămâna luminată se păstrează această frumoasă tradiţie. Preotul este invitat pentru a sfinţi turma de oi, prin această rugăciune şi sfinţire cu apă sfinţită se transmite o tradiţie din bătrâni. Preotul prin rugăciune îi dă un impuls oşanului ca să poată trudi tot anul. Din păcate aceste obiceiuri se pierd şi sunt tot mai puţini ciobani şi tot mai puţini care fac sâmbre. În urmă cu 15 ani în Certeze erau 30 astfel de sâmbre, anul acesta mai sunt doar trei. Nu ştiu dacă peste 10 ani va fi cine să ducă mai departe acest obicei”, povesteşte preotul.

După măsuriş şi sfinţirea oilor, ciobanii de la turme urcă cu oile la munte, urmând să se întoarcă cu ele în luna octombrie. În tot acest timp cei care rămân la câmpie continuă petrecerea, petrecere care poate ajunge la costuri de mii de euro, în funcţie de cât de mândră e fiecare familie şi cât de mult doreşte să îşi arate prosperitatea în faţa invitaţilor şi a prietenilor.