O tânără din Râmnicu Vâlcea, autoarea primului roman grafic despre "boala uitării"

Lansarea cartii "Oameni de unica folosinta". Foto Epoch Times

Elena Ciolacu (27 de ani) a muncit mai bine de un an la povestea ilustrată care aduce în atenţia publicului problemele psihologige cu care se confruntă bolnavii de Alzheimer şi îngrijitorii acestora.

Absolventă a Universităţii Coventry din Marea Britanie, specializarea ilustraţie şi animaţie, Elena Ciolacu a pus nu doar talent, ci şi suflet în cele 153 de pagini ale romanului grafic publicat de Crăciun. Documentarea cărţii şi-a făcut-o în Marea Britanie, dar primele schiţe ale romanului au prins contur în România. 

"Oameni de unică folosinţă" este de fapt o poveste inspirată de realitatea crudă, de o societate care pune din ce în ce mai mult accentul pe bunăstare şi frumuseţe fizică, dar care-i plasează la colţul singurătăţii pe toţi cei afectaţi de cumplita boală şi care nu mai deţin controlul asupra propriei vieţi.

„Boala asta poate afecta pe absolut oricine, în America, de exemplu, nu doar bătrânii sunt afectaţi, ci şi oameni de 40 de ani. O persoană în stadiu terminal e pur şi simplu o carcasă goală, nu mai comunică, nu mai poate face nimic. Sunt oameni care în decurs de cinci ani trec prin toate etapele bolii şi mor. Sunt cazuri când boala  ajunge în fază terminală  în decursul a 20 de ani. Eu nu zic că voi reuşi să schimb percepţia oamenilor prin cartea mea, dar sper măcar să-i determin să-şi pună nişte întrebări. Eu mi-am pus foarte multe întrebări în timp ce am scris această carte. Iniţial pornisem foarte învrăjbită şi mă gândeam să arăt cum stau de fapt lucrurile, cum s-a ajuns în situaţia ca bolnavii de Alzheimer să fie abandonaţi în azile. Credeam atunci că e vorba doar de egoismul şi răutatea aparţinătorilor. În timp ce lucram la carte am aflat că şi bunicul meu are Alzheimer, şi după ce am avut experienţa propriului caz în familie foarte multe lucruri s-au schimbat, aproape că am întors povestea la 360 de grade”, spune Elena Ciolacu.

Elena Ciolacu. Foto observatorcultural.ro

Suportul emoţional, extrem de important

Autoarea romanului grafic încearcă să atragă atenţia asupra problemelor psihologige cu care se confruntă bolnavii de Alzheimer din întreaga lumea. Acţiunea romanului a fost plasată în Marea Britanie, dar în situaţiile prezentante în paginile romanului se vor regăsi foarte mulţi oameni care s-au aflat la un moment dat în imposibilitatea de a-şi susţine prietenii sau rudele care suferă de Alzheimer.  Intenţia tinerei din Râmnicu Vâlcea e să-i facă pe toţi cei care au pe cineva bolnav să-şi reconsidere priorităţile în viaţă, astfel încât să-şi facă mai mult timp pentru cei peste care boala a aşternut uitarea.

Elena a optat să folosească pentru coperta cărţii chipul bunicului său, care este bolnav de Alzheimer.

„Oamenii bolnavi de Alzheimer au nevoie, în primul rând,  de suport emoţional. L-am văzut pe bunicul meu cât de agitat şi speriat era atunci când rămânea singur; avea impresia că trăieşte singur dintotdeauna, nu doar cateva minute sau de o jumătate de oră. Aşa mi-am dat seama cât de important e să-i asiguri sprijin emoţional unui bolnav de Alzheimer. Tatăl meu şi-a lăsat serviciul şi s-a mutat la ţară pentru a-l putea îngriji. Mi-am pus atunci întrebarea dacă eu aş fi în stare să fac treaba asta, pentru că boala e extrem de dificilă şi pentru îngrijitori, atât de mult se schimbă bolnavul încât simţi la un moment dat să clachezi”, mai spune artistul grafic. 

S-a întors în ţară pentru a lucra la roman

Elena Ciolacu se numără printre tinerii artişti străluciţi care, deşi ar fi putut face carieră în străinătate, a ales să se întoarcă în ţară. Nu este un artist plastic comercial şi nici nu-şi doreşte să devină si, în ciuda faptului că mulţi ar putea-o considera- o naivă, tânăra e convinsă că trebuie să-şi folosească aptitudinile în folosul semenilor. 

“Pentru mine nu contează atât de mult să am un job bine plătit: dacă pot să-mi plătesc o chirie, să-mi permit materiale şi să-mi cumpăr strictul necesar sunt mulţumită, pentru mine că e suficient. Poate sunt şi idealistă, ca aşa sunt tinerii de vârsta mea, dar vreau să încerc să fac ceva cu darul pe care mi l-a dat Dumnezeu, iar dacă nu voi reuşi o să-mi caut un job undeva. Mi-aş dori ca mesajul meu să fie unul pozitiv, să transmit o luminiţă în sufletul cuiva. Să poţi să creezi ceva e un dar de la Dumnezeu şi nu poţi să-l foloseşti oricum, pentru că artiştii detin -nu ştiu câţi îşi dau seama de lucrul acesta- o poziţie cheie, sunt formatori. E o mare răspundere să fii artist, scriitor sau muzician, pentru că poţi ori să infectezi cu ceva urât, ori să inspiri lumea cu ceva frumos. E o mare răspundere să fii artist vizual căci, dintre toate formele de artă, imaginea e cea care are cel mai mare impact asupra psihicului”, conchide Elena Ciolacu.  

Romanul grafic al Elena Ciolacu va fi lansat şi în Râmnicu Vâlcea la începutul anului 2016. Cartea ilustrată reprezintă în prezent portdrapelul campaniei „Oameni. Pentru totdeauna”, o campanie iniţiată de reprezentanţii Editurii "Rost" şi de tânăra artistă. Campania se doreşte a fi una de conştientizare a faptului că bătrânii bolnavi nu sunt oameni de unică folosinţă, ci fiinţele dragi care au nevoie de sprijin mai mult ca oricând.