Ploieşti: Alina Anton, cel mai tânăr vicepreşedinte de tribunal din ţară

A împărţi dreptatea este o provocare căreia îi face faţă cu succes, chiar dacă ritmul de lucru îi impune să intre în sală şi cu câte 100 de dosare pe şedinţă.

Alina Anton este o persoană căreia seriozitatea profesiei nu i-a afectat personalitatea puternică, spontaneitatea şi energia pe care trebuie să o emane un tânăr la 31 de ani. Toate acestea îi sunt atuuri care, coroborate cu o ambiţie de fier, o propulsează spre o carieră de excepţie în magistratură. „În familia mea nu mai există nicio persoană care să aibă tangenţă cu dreptul.

Toţi s-au orientat spre latura de real. Şi eu am absolvit un liceu de informatică şi am avut o mare plăcere pentru matematică, numai că nu am mers în direcţia asta. Am vrut să urmez facultatea de matematică, dar la sfatul părinţilor mei am abandonat ideea, deoarece nu prea aveam ce face cu asta, decât, eventul, să devin profesor. Prin clasa a XI-a m-am gândit ce să fac şi cred că am ales ce era mai greu la momentul respectiv. Mie îmi place să mă pun la încercare”, povesteşte Alina Anton.

A urmat cursurile de drept şi în anul 2001 a ajuns judecător stagiar la Sibiu. Apoi a ajuns la Judecătoria Vălenii de Munte, la Judecătoria Ploieşti şi la Tribunalul Prahova. La 1 septembrie 2007 a fost delegată preşedinte al Secţiei Civile a Tribunalului Prahova, iar la 1 ianuarie 2008 şi-a început mandatul ca vicepreşedinte a acestei instanţe, în urma concursului de promovare în funcţii de conducere. A fost la vremea respectivă şi este, încă, cel mai tânăr vicepreşedinte de tribunal din ţară.

Reţinerea părinţilor
„Părinţii nu au fost de acord să dau la drept, deoarece era foarte mare concurenţa. Ulterior au fost foarte încântaţi. Când am dat la Institutul Naţional al Magistraturii, pentru a deveni judecător, am fost 44 pe loc. Mi-am verificat răspunsurile date şi-mi calculasem o anumită notă. M-am uitat direct la nota respectivă şi nu m-am găsit, m-am uitat la respinşi şi nu eram, abia apoi m-am găsit mai sus. Probabil calculasem eu ceva greşit”, îşi aminteşte Alina Anton.

Acum, după câţiva ani de practică, e sigură că a făcut cea mai bună alegere, deoarece nu crede că ar fi putut face altceva mai bine. „Este o profesie care implică un grad foarte mare de responsabilitate, implică multă dedicaţie, atenţie, dar oferă şi satisfacţii în condiţiile în care îţi place ce faci. Şi mie chiar îmi place ce fac. Sunt un om căruia nu-i place minciuna şi îmi plac lucrurile albe sau negre. Probabil de aici pleacă şi pasiunea pentru profesie”, explică judecătorul.

Fără viaţă personală
După experienţa acumulată spune că pentru un om care vrea să-şi facă munca în mod responsabil, meseria de judecător implică, în mare parte, anularea vieţii personale, implică punerea serviciului pe primul loc. În timpul săptămânii stă constant peste orele de program, media de dosare pe şedinţă fiind de 90-100. În aceste condiţii, în puţinul timp liber care îi mai rămâne merge la sală, la aerobic, şi uneori la teatru.

„Cred că pentru colegii mei vârsta mea nu reprezintă o problemă, mai ales că cei din Secţia Civilă erau învăţaţi cu poziţia mea de conducător. Pe de altă parte, sunt o persoană foarte activă, m-am implicat şi înainte de a avea funcţie de conducere în orice era nevoie de ajutorul meu”, spune Alina Anton.

Întrebări şi răspunsuri
Ce sfat le daţi celor care nu îndrăznesc să spere la o aşa carieră?
Îi sfătuiesc să înveţe şi să facă totul cu pasiune şi cu responsabilitate maximă, că e foarte important. Oricum, fără să înveţi nu poţi să faci nimic indiferent cât ai fi de inteligent. Dacă nu înveţi, nu poţi să ai rezultate, asta este condiţia esenţială să obţii ceva în viaţă. În primul rând să înveţi şi apoi să faci acest lucru cu responsabilitate.

Ce le transmiteţi celor care ajung în faţa instanţei?
Celor care vin la Tribunal să-şi rezolve problemele le spun să aibă răbdare în condiţiile în care şedinţele de judecată sunt extrem de lungi. În ceea ce priveşte încrederea, eu  spun că majoritatea judecătorilor îşi fac treaba cu responsabilitate. Dar în orice litigiu există două părţi, cineva va câştiga şi cineva va pierde. Este o misiune ingrată.

Ce-i place
Îmi place sportul, îmi place foarte mult să merg cu bicicleta, îmi plac culorile, animăluţele, soarele... Şi să conduc şedinţa de judecată este cea mai mare pasiunea a mea.

Ce nu-i place
Nu-mi plac lipsa de responsabilitate şi minciuna, nu-mi place ziua de luni niciodată şi nu-mi plac dulciurile.

Profil
NĂSCUTĂ
22 mai 1978, Ploieşti

STUDII
Facultatea de Drept Bucureşti, Institutul Naţional al Magistraturii

EXPERIENŢĂ
Judecător din anul 2001

FAMILIE
Necăsătorită