Un leac vechi pe care bunicii îl foloseau ca cicatrizant. Cum poţi obţine acasă un decoct terapeutic simplu

Troscotul, o buruiană care creşte în orice curte cu măcar un colţ cu verdeaţă, căreia mai nimeni nu-i mai dă importanţă în zilele noastre, are virtuţi terapeutice pe nedrept uitate, de care bunicii şi străbunicii noştri ştiau să profite ca să-şi tămăduiască rănile trupeşti.

Proprietăţile antiinflamatoare, astringente, diuretice, cicatrizante (datorită acidului salicilic), hipotensive (datorită flavonoidelor), sedative, hemostatice, remineralizante şi chiar antidiareice ale troscotului, explicabile prin substanţele active ale plantei, au fost dovedite de studii care au certificat ceea ce oamenii, la ţară, încercaseră sute de ani, cu succes, forţaţi de împrejurări.

„Planta conţine cca 1% acid silicic total, respectiv 0,08-0,20% acid silicic solubil prin decocţie; 3-4% taninuri, flavonoide, vitamina C, rezine, ceruri, grăsimi, zaharuri, mucilagii, derivaţi antrachinonici, în cantităţi mici, urme de ulei esenţial şi alte săruri minerale, în afară de silicaţi sau clioxid”, explică specialistul în fitoterapie Elena Badea.

Utilizarea sa în scop cicatrizant se face în mai multe forme: suc, cataplasme din funze, tinctură, infuzie şi decoct. Iată două reţete simple de preparare a decoctului terapeutic.

Prima variantă se obţine din patru linguri de plantă uscată fierte la foc mic, în 500 ml de apă, timp de 30 mi­nu­te

"Când este destinat utilizării externe, se terciueste şi se aplică sub formă de cataplasme pe plăgi deschise, având rol cicatrizant" explică Elena Badea.

Leacul din troscot şi vin alb

Specialistul mai propune o reţetă: "Decoct din 75 g de herba uscată, la un litru de vin alb care se fierbe până scade la jumătate şi se aplică sub formă de comprese sau spălături pe răni proaspete şi sângerânde, având rol hemostatic şi cicatrizant, mai spune Elena Badea, administratorul site-ului infuziedesanatate.ro.