Piteşti: Cutia milei, din ce în ce mai goală

Piteşti: Cutia milei, din ce în ce mai goală

Piteştenii fac economii şi la colivă şi colaci. Icoanele nu se mai vând nici ele ca altădată, iar donaţiile către biserici s-au împuţinat.

Credincioşii care vin în lăcaşurile sfinte găsesc aici liniştea  şi puterea de a depăşi problemele de orice fel. Criza financiară care face să bată vântul prin buzunarele lor se resimte şi în donaţiile de la cutia milei.

Dacă anul trecut credincioşii îşi permiteau să lase câte ceva şi pentru cei mai nevoiaşi, acum puţini sunt cei care îşi mai rup de la gură ca să pună un ban în cutia milei.

„Dacă aş mai avea, cum aveam odată, aş mai lăsa, dar n-am de unde. Am doi copii la liceu. Soţul e în şomaj din aprilie, iar banii sunt tot mai puţini. Se zice că e bine să pui ceva în cutia milei ca să-ţi meargă bine pe lumea de dincolo. Mie mi-e greu însă, pe lumea asta!“,  spune Mioara Păuna, una dintre femeile care se rogă la Biserica Sfântul Ioan.

Nici pentru acatiste nu prea se mai găsesc bani

„Abia am putut să plătesc 15 lei pentru pomenirea morţilor. Nu e obligatoriu să laşi bani, dar aşa ştii că e primit pentru tot anul. Mai dau câte doi-trei lei pentru acatist, dar nu mereu“, spune Filofteea Ungheanu, o piteşteancă în vârstă de 59 de ani.

Dacă numărul celor care îşi mai permit să pună câte ceva în cutia milei este din ce în ce mai mic, numarul amărâţilor care solicită ajutor de la biserică, din aceeaşi cutie, este tot mai mare.

„Sunt oameni care o duc într-adevăr rău, oameni sărmani care doar la noi mai găsesc o mâncare caldă. Din puţinii bănuţi strânşi în cutia milei încercăm să le mai dăm câte o mână de ajutor, dar e greu“, explică preotul Constantin Onu de la Biserica Mavrodolu.

Tot el spune că biserica mai are încă de achitat o parte din  materialele de construcţie folosite pentru lucrările din anii trecuţi. Pentru  că din cutiile milei nu mai rămân suficienţi bani şi pentru aceste plăţi,  preotul Constntin Onu de la Biserica Mavrodolu şi-a pus mari speranţe în sumele ce ar putea veni către acest lăcaş de cult, de la Ministerul Finaţelor prin direcţionarea de către contribuabili a celor două procente din impozitul pe venit.

„Aşteptăm şi anul acesta sprijinul de 2% pentru entităţile non-profit. Anul trecut au fost destul de mulţi care au directionat acest procent către biserica noastră. Anul acesta nu ştim deocamdată cum va fi“, spune părintele.

„Coliva şi colacii înseamnă bani“

Biserica Sfântul Gheorghe din centrul oraşului este una dintre cele mari din Piteşti şi poate cea mai frecventată de credincioşi. Din primăvară, la slujbe vin, însă, din ce în ce mai puţini oameni. În Sâmbăta Morţilor, pentru prima dată preoţii au rămas surprinşi pentru că doar câţiva piteşteni le-au trecut pragul.

„E poate de-nţeles, pentru că la astfel de sărbători se fac nişte cheltuieli. Se cumpără grâu pentru colivă, se fac pachete, şi toate însemnă bani“, spune unul dintre preoţi. 

Din primăvară şi până acum, doar Paştele a mai scos câte ceva din buzunarele enoriaşilor. „Am făcut cheltuieli mai mari acum trei luni, de Înviere, că nu puteai să te duci la biserică doar cu ouă roşii.

Dar acum pun pe colaci ce am, un măr sau o bomboană, că nu-mi mai permit ca altădată să cumpăr şi o bucată de carne sau o felie de cozonac“,  explică Sevastiţa Popa, o bătrână în vârstă de 64 de ani, care, chiar dacă pensia n-o mai ajută să dea şi de pomană, are totuşi puterea să vină la Biserica Sf. Ioan pentru rugăciuni.

Icoanele nu se mai vând ca altădată

Nici vânzările de obiecte cu caracter religios nu merg mai bine. „A trecut o jumătate de an şi n-am vândut nici 50 de icoane. Anul trecut vindeam 3-4 pe zi şi ajungeam la peste 100 pe luna. Singurele care se mai vând sunt lumânările“, mărturiseşte Viorica Nistor, femeia care vinde în  pridvorul Bisericii Sf. Gheorghe.