Piteşti: Bucur Antone, a cinstit memoria eroilor într-o carte
0
A vrut să se facă aviator, dar nu l-au lăsat să zboare. Aşa că s-a gândit să facă ceva special pentru comuna unde s-a născut: împreună cu Aurel Amzică a scris o carte despre eroii din Berevoieşti care s-au remarcat pe front.
Profil:
Data şi locul naşterii:
4 octombrie 1934,
Berevoieşti, Argeş
Studii:
Şcoala Militară de Ofiţeri de Aviaţie Buzău, liceţiat în studii politico-economice
Experienţă:
încadrat la Unitatea Militară 0363 Turda până în 1955, maistru miner şi tehnician la Întreprinderea Mineră Câmpulung, preşedinte al Consiliului Comunal şi primar al comunei Berevoieşti.
Ce-i place:
„Când eram elev mă implicam în actvitităţi artistice de grup, cor, teatru, grupe satirice. Deci, apreciez arta şi bunul-simţ. Desigur, şi scriitura, fiind unul dintre domeniile pe care le-a abordat. Tinerii care ştiu să-şi cinstească trecutul“, explică Bucur Antone.
Ce nu-i place:
„Dispreţuiesc lipsa de organizare, necinstea şi minciuna. Nu-mi place să las un lucru neterminat şi nici să fac ceva fără străşnicie. Nu-mi place că unii îşi uită prea repede trecutul ca şi cum acesta nu ar face parte din fiecare neam. Nu apreciez când cineva refuză să înveţe din trecut“, explică scriitorul.
Două întrebări:
De ce aţi contribuit la realizarea lucrării despre veteranii din Berevoieşti?
B.A.: Dr. ing. Aurel D. Amzică avea nevoie de ajutor în culegerea datelor despre cei care au luptat în războaie şi au vărsat sânge. Este vorba de oameni din Berevoieşti, unii dintre ei uitaţi. Este necesar ca lumea să afle cine au fost cei care au murit pentru ţară. Este, cumva, un scop didactic în această lucrare pe care am scris-o împreună.
Care este valoarea trecutului?
B.A.: Dacă ştii să înveţi din el, cu siguranţă vei şti să construieşti un viitor mult mai bun. Am vrut să-mi aduc contribuţia în spiritul acestei idei şi am făcut-o, pe cât posibil. Voi continua şi sper să se găsească din ce în ce mai mulţi tineri care să vrea să ştie despre trecutul acestui neam. O naţiune care nu-şi cunoaşte şi nu-şi cinsteşte veteranii, nu este o naţiune.
Bucur Antone este ultimul născut din cei şapte copiii ai familiei Maria şi Gheorghe Antone. A venit pe lume la Berevoieşti, pe vremea când satele de munte erau locuite şi acolo unde trăiau cei mai bogaţi şi vrednici oameni. Deşi s-a pregătit să devină pilot, după cei doi ani de învăţat de la Şcoala Militară de Ofiţeri de Aviaţie din Buzău, nu a mai putut continua studiile. „Din motive medicale, am fost clasat inapt ca personal navigant şi oprit de la zbor“, îşi aminteşte Bucur Antone.
Nici când şi-a luat licenţa în ştiinţe politico-economice (cu media 10), în 1982, nu a putut fi încadrat pe măsura pregătirii. „Din motive personale, am refuzat sarcina şi m-am întors la meseria pe care o practicasem până atunci, cea de tehnician la mină“, povesteşte Antone.
A dorit să-şi aducă o contribuţie la dezvoltarea zonei natale şi s-a implicat pe cât de mult posibil. A început prin a avea un rol activ în administraţia comunei Berevoieşti. Din 1972, a fost preşedinte al Consiliului Local, iar după Revoluţie, în 1996, a devenit primar, până în 2000 când a renunţat la funcţiile administrative.
„Am încercat să fac cât mai multe pentru comună cât am fost primar şi sper că am reuşit. Mai apoi însă, am preferat să mă dedic mai mult unei activităţi spirituale, legată de scriitură, care presupune strângerea de informaţii despre eroii comunei“, spune Bucur Antone.
Berevoieştiul, izvor de eroism
Aurel Amzică l-a provocat să scrie împreună o carte, „Omagiu eroilor şi veteranilor de război din Berevoieşti, Argeş“, menită să-i consemneze pe toţi eroii din comună care au luptat pe front. A acceptat provocarea pentru că „localitatea noastră are 290 de luptători care au mers pe front, iar 20% dintre aceştia au fost decoraţi pentru fapte de vitejie“, dezvăluie Bucur Antone.
În familia sa chiar au existat mai mulţi eroi de război, unii dintre ei decoraţi pentru fapte de vitejie pe front. „Am făcut tot ceea ce am putut pentru a le păstra vie memoria. Este cea mai bună recunoaştere pe care o pot oferi comunităţii, dincolo de tot ce am încercat să fac în plan material“, explică Antone de ce a scris cartea.
Mulţi dintre cei care au trecut prin război au îmbătrânit sau au trecut în nefiinţă, iar poveştile lor de eroism se pierd.
„Dacă nu făceam această muncă de adunare a tuturor informaţiilor despre eroii de aici, multe dintre ele ar fi fost definitv pierdute“, explică coautorul.
Multe dintre documentele din lucrare, scrisori, cărţi poştale, jurnale, au fost strânse şi păstrate de Bucur Antone, şi provin fie de la fraţii lui care au plecat pe fron, fie de la alţi oameni din sat, veterani sau urmaşi ai acestora. „Nu am fost plecat pe front niciodată, dar fraţii mei da şi a fost normal să încerc să le onoreza faptele“, încheie Antone.
Se încarcă comentariile...
