Lumânărica, planta-minune care te scapă de boli grele. Tuberculoza şi asmul, pe lista bolilor care pot fi tratate
0
Lumânărica, buruiana de la marginea drumului despre care puţină lume ştie cât de multe virtuţi terapeutice are, şi-a demonstrat, de secole, proprietăţile expectorante, antiinflamatoare, antimicrobiene, antivirale şi nu numai. O serie de afecţiuni, de la bronşită şi astm până la gastroenterită ori tuberculoză, pot fi tratate simplu, cu preparate obţinute din această plantă.
“Despre proprietăţile terapeutice ale acestei plante, Verbascum phlomoides, în denumirea ei ştiinţifică, se ştie încă din Antichitate. Hipocrate a menţionat-o ca remediu contra rănilor, însă cel dintâi care i-a descoperit efectele contra tusei cronice a fost Dioscoride. Preoţii daci o foloseau şi o recomandau şi ei pentru puterile sale vindecătoare”, precizează fitoterapeutul Elena Badea.
Bunicii şi, mai ales, străbunicii noştri noştri o culegeu şi ei pentru a o folosi ca leac împotriva durerilor de piept şi afectiunlor la plămâni. Puterile sale tămăduitoare vin din zecile de substanţe active pe care le conţine această plantă.
“Componenţi activi din organele acestei specii sunt, în special mucilagiile neouzuronice şi saponinele. Florile conţin mucilagii, arabinogalactani, lipide, steroli, diterpene, saponozide, acid p-hidroxibenzoic, acid vanilic, acizi fenolici şi derivati şi pigmenţi. în frunze glucide solubile proteine, cumarine, saponine, verbasterol, acid tapsic, vitamine (acid ascorbic, niacina, riboflavină, tiamină) şi pigmenţi, iar în rădăcini avem glucide şi glicozizi piranici”, explică fitoterapeutul.
Toate aceastea îi conferă plantei proprietăţi antitusive expectorante, antiinflamatoare, sudorifice, antiasmatice, antimicrobiene, antihistamice, antispastice şi antivirale.
“Planta este recomandată, pentru uz intern în caz de răguşeală, laringită, angine, bronşită, astm, gastroenterintă, tuberculoză, traheită, fiind recomandată utilizarea sub formă de infuzie, decoct, tincură, macerat la rece. Lumânărica se foloseşte însă şi în uz extern pentru degerături, furuncule, hemoroizi şi plăgi atone, când se aplică sub formă de comprese sau unguent”, mai spune specialistul.
Ceaiul de lumânărică ajută la la calmarea tusei convulsive şi fluidificarea secretiilor bronşice, ameliorează simptomele bronşitei şi măreşte intervalul între crizele de astm bronşic.
“Infuzia se prepară astfel: în 250 ml de apă clocotită se pun la infuzat, timp de 10 minute, două linguriţe de plantă uscată. Se bea ca atare, fără adaos de zahăr. Dacă nu se poate totuşi, se adugă puţină miere”, spune fitoterapeutul.
Sunt indicate câte două căni pe zi, dimineaţa şi seara, pe stomacul gol, timp de trei săptămâni.
Un alt preparat, recomandat mai ales în caz de bronşite, dureri în piept sau de stomac, indigestie şi probleme urinare este decoctul obţinut din această plantă.
“În 250 ml. de apă, se pun la fiert, pentru un sfert de oră, două linguri de plantă mărunţită. Pe măsură ce apa se evaporă, se completează volumul. Se consumă câte trei ceşti, a câte 50 ml. pe zi, pe stomacul gol”, recomandă Elena Badea.
Sub formă de tinctura, spune fitoterapeutul, planta are efecte benefice în cazul durerilor abdominale cronice şi recidivante.
“Tinctura este, de asemenea un bun adjuvant în afecţiunile pulmonare, în gastrită şi diaree şi un analgezic cu efecte demonstrate în caz de infecţii dentare. Modul de preparare este următorul: într-un borcan cu filet se pune o lingură cu vârf de plantă uscată, peste care se toarnă 100 ml de alcool alimentar de 70 grade. Amestecul se lasă la macerat timp de 10 zile, agitându-se zilnic. După macerare, se pune la decantat, în frigider, şi se aşteaptă 6 zile. Se filtrează şi se păstrează în sticluţe închise la culoare”, spune specialistul.
Se consumă câte 20-30 de picături, dizolvate în apă, de două-trei ori pe zi, înainte de fiecare masă. Cura cu tinctură durează două trei săptămâni, putând fi reluată după pauze de câte o săptămână.
Pentru bolile aparatului respirator indicat este şi maceratul la rece
Acest preparat are efecte benefice nu doar în caz de tuse şi bronşite ci şi când vine vorba de răguşeală, infecţii renale, ulcer gastric sau enterită.
“Se pune la macerat, pentru 12 ore, o lingură de lumânărică la 250 ml de apă. Se strecoară şi, pentru a preveni, iritaţiile gastrice se adaugă 5 g de bicarbonat alimentar. Se păstrează în frigider şi se iau câte 2-3 linguri înainte de fiecare masă”, recomandă Elena Badea.
Pentru copiii anemici, în special, dar şi pentru adulţii diagnosticaţi cu bronşită cronică sau astm, fitoterapeutul recomandă sirop din lumânărică şi miere.
“Se amestecă 500 ml decoct cu 500 g de miere şi se încălzeşte până când se obţine un compus omogen. Se răceşte şi se pune in recipiente de sticlă. Se administrează câte 5 ml (o linguriţă), de trei ori pe zi, pentru copii, şi dublu pentru adulţi”, explică Elena Badea
Tratează hemoroizii şi furunculele
Pentru uz extern, în caz de de furuncule, eczeme şi varice se pot folosi cataplasme din această plantă, recunoscute pentru efectele calmante şi cicatrizante.
“În 500 ml se pun la fiert, pentru 10 minute, două linguri de plantă. Se strecoară şi se amestecă cu argilă. Pasta rezultată se aplică pe un tifon cu care se bandajează strâns zona afectată. Totul se înfăşoară în nailon şi se lasă să acţioneze minim 30 minute”, explică specialistul.
Tot pentru furuncule, recomandat este şi unguentul din lumânărică, un preparat care are capacitatea de a trata rănile, arsurile şi hemoroizii.
“Se prepară un extract fluid prin fierberea la aburi a tincturii. Când scade la o cincime din cantitatea iniţială, se amestecă extracul cu unt, grăsime de porc sau de pasăre, ori ulei de palmier. Se ţine la foc mic până când ajunge la punctul de fierbere. Înainte de a se solidifica, preparatul se toarnă în recipient. Unguentul din lumânărică se patreaza în frigider”, precizează Elena Badea.
Se încarcă comentariile...
