Neamţ: O plută tradiţională a coborât 40 de kilometri pe Bistriţa (UPDATE FOTO)

Pluta a refăcut o parte din traseul pe care era întâlnită frecvent odinioară

Pluta a fost realizată de profesorul Constantin Cojocaru, pentru ca generaţia tânără să nu uite o îndeletnicire la care s-a renunţat de aproape jumătate de secol.

Locuitorii Văii Muntelui au revăzut, după zeci de ani, o plută coborând pe apa Bistriţei, vineri şi sâmbătă. Ea a fost realizată din iniţiativa profesorului Constantin Cojocaru, autor al cărţii „Plutăritul pe Bistriţa. Incursiune în istorie“.

Citeşte şi:

Neamţ: Hârzobul, cartea de vizită a Neamţului

Asamblată din trunchiuri de răşinoase, pluta a fost prevăzută cu două cârme în faţă şi una în spate, care au fost acţionate de foşti plutaşi din Borca. Acţiunea a fost denumită „Ultima plută cu plutaşi adevăraţi pe Bistriţa“, iar pe tradiţionalul mijloc de transport au urcat şi câţiva invitaţi ai profesorului, unii veniţi chiar din Franţa.

Punctul de pornire a fost în zona Ocolului Silvic Crucea, iar vineri noaptea, după ce a parcurs circa 20 de kilometri, pluta a fost trasă la mal în Lunca. A doua zi şi-a continuat traseul până la primul baraj hidroenergetic, la Poiana Teiului, străbătând în total circa 40 de kilometri. În toate localităţile prin care a trecut, pluta a adunat mulţimi de localnici curioşi la malul Bistriţei şi mai ales pe poduri.

După cum mărturiseşte, Constantin Cojocaru s-a născut în localitatea Lunca din judeţul Suceava, dar a făcut liceul la Borca, în judeţul Neamţ şi, de câte ori a avut ocazia, a venit la şcoală cu plutele care circulau pe Bistriţa frecvent la vremea respectivă. „Am vrut să aduc un omagiu celor care au practicat plutăritul pe Valea Bistriţei, îndeletnicire aflată în centrul unei adevărate civilizaţii. De asemenea, am dorit ca persoanele mai tinere să vadă cum arată o plută adevărată, pentru ca uitarea să nu se aştearnă definitiv peste o parte a trecutului nostru“, a precizat Constantin Cojocaru.

Plutăritul a fost practicat sute de ani pe Bistriţa, din zona Vatra Dornei până la Galaţi, pe calea apei fiind transportate nu numai lemnele din care erau construite plutele, ci şi diverse alte produse încărcate pe ele. Plutăritul a continuat, o vreme, şi după închiderea barajului de la Bicaz, dar numai până la Potoci, de unde materialul lemnos era preluat şi transportat mai departe cu camionul.