Aventurile alpinistului Ticu Lăcătuşu într-o expediţie în munţii Chinei: oferta specială refuzată şi „răzbunarea“ raţei de Beijing

Ticu Lăcătuşu şi Cristi Gruia în expediţia Kun Lun FOTO: Facebook/Ticu Lăcătuşu

La revenirea în ţară din expediţia făcută cu partenerul Cristi Gruia în Munţii Kun Lun, alpinistul Ticu Lăcătuşu a povestit cum au decurs ultimele zile ale aventurii din China.

Cea mai recentă expediţie întreprinsă de alpinistul Constantin Lăcătuşu a fost şi „cea mai solicitantă şi tensionată“, după cum mărturisea acesta după revenirea acasă. Ticu Lăcătuşu şi partenerul său Cristi Gruia au fost angrenaţi în perioada iunie - iulie într-o expediţie în munţii Kun Lun, din Nord-Vestul Chinei, o zona situată la graniţa cu Pakistan, Afganistan şi Tadjikistan, plină de riscuri şi situaţii neprevăzute.

Pe lângă relatările transmise în timpul ascensiunii, condiţionate de vreme, semnal şi costurile enorme ale comunicaţiilor, Ticu Lăcătuşu a descris pe larg ultimele zile ale expediţiei după ce a revenit acasă.  

„Ultima săptămână a expediţiei a fost şi cea mai tensionată. După ce, pe 1 iulie, coborâsem din Camp 3 (6.900 m) direct în tabăra de bază (4.400 m), chinezii ne-au informat, pentru prima dată, că permisul pentru Muztagh expiră pe 5 iulie! Având însă un voucher deja plătit până pe 14 iulie în Base Camp ne-am văzut de ale noastre“, a relatat alpinistul.

Pe 6 iulie, cei doi români au reuşit să escaladeze vârful Muztagh Ata (7546 m), iar la coborâre chinezii au încercat să le mai ofere, contra-cost, o oportunitate de cucerire a încă unui vârf de 7000 de metri: 

„Din cei 11 alpinişti de pe permisul nostru, a mai urcat doar un german asistat de un ghid. Din cealaltă echipă străină din tabăra de bază, echipa elveţiană, nu a urcat nimeni. Noi am fost singura expediţie independentă, fără ghizi şi şerpaşi, care a reuşit. În final, chinezii ne zic că ne pot totuşi oferi încă un vârf de 7.000 m, pentru 5.000 euro, special pentru noi, dar avem de mers cam 7 km până la baza lui, fără niciun fel de suport din partea lor. Mult prea târziu“.

Surprins de avalanşă

Expediţia Kun Lun 2018 susţinută de Heildeberg Cement şi Rifil a adus o victorie pe cel mai înalt vârf din grupul Muztagh, Muztagh Ata (7546 m), un pisc cucerit  în premieră de o echipă de alpinişti români (Ciprian Lolu şi Horea Popescu) în anul 2015.

Condiţiile de ascensiune au fost o provocare pentru cei doi alpinişti români, cu o vreme schimbătoare şi în ziua vârfului, 6 iulie. În acelaşi timp, pe munte mai erau în expediţie chinezi asistaţi de 39 de şerpaşi aduşi din Nepal. 

„În timp ce noi urcăm spre C3, chinezii coborau. Prognoza meteo nu era favorabilă. Câţiva chinezi erau cam terminaţi, nu se mai puteau ţine pe picioare. Şerpaşii îi trăgeau cu coarda ca pe nişte sănii. Unul dintre şerpaşi trece pe lângă mine cu un chinez-sanie şi îmi zice: «He is dead» («E mort, trad. n.n.») şi continuă să-l tragă la vale. Mi s-a părut că nu era chiar mort de tot şi i-am zis şerpaşului să aibă grijă. Chinezii ne salutau şi se uitau curioşi la schiurile noastre“, povesteşte Lăcătuşu.

Aşa cum se spune deseori în acest sport, coborârea poate fi mult mai periculoasă decât urcuşul, iar Ticu Lăcătuşu a avut parte de senzaţii tari provocate de o avalanşă.

„În prima parte, coborârea a fost infernală. Vizibilitate de 5 metri, urmele de la urcare acoperite complet. Nici nu puteam aştepta oprirea ninsorii fiindcă se lăsa întunericul. Trebuia nimerit un traseu corect şi sigur, mai ales că în ambele laterale aveam seracuri şi chiar abrupturi ameninţătoare. La un moment dat, nemaivăzând nimic, mă opresc. Văd zăpada de lângă schiuri nemişcată, dar când mă uit în lateral la vreo 3 metri observ că de fapt coboram împreună cu masa de zăpadă. Eram în conul unei avalanşe incipiente şi coboram fără nici un control. Am făcut un salt în lateral şi am ajuns iarăşi pe zăpada stabilă. Faza s-a mai repetat o dată, apoi a fost în regulă“

În pofida dificultăţilor de tot felul, am demonstrat că o echipă mică, cu o logistică minimală poate duce la bun sfârşit un proiect ski-alpinistic destul de complex, la peste 7500 m altitudine, doar cu forţe proprii – Ticu Lăcătuşu

Pe drumul de întoarcere, cei doi alpinişti români au mai avut parte de o experienţă inedită. În Kashgar, la masa de rămas-bun, agentul chinez le-a recomandat românilor, printre altele, „raţa de Beijing“.

„La 5 ore de la ospăţ eram amândoi cu stomacul pe dos şi cred că am vomat toate raţele din Beijing în următoarea noapte de dezhidratare intensă, aşa că ne-am revenit rapid la silueta alpină post-expediţie şi m-am întors acasă cu minus 7 kg“, concluzionează alpinistul.