Oradea: Sergiu Boldor, menestrelul de pe Corso

Absolvent de pedagogie muzicală, fotoreporter câteva luni, Sergiu Boldor înfrumuseţează dup-amiezele orădenilor cu vioara lui şi le transmite doruri şi bucurii.

Sergiu Boldor a făcut cinci ani de vioară pentru că aşa au vrut părinţii lui. “Nu mă atrăgea vioara în perioada aceea”, povesteşte el cu regret. S-a reîntors la muzică în clasa a IX-a, tot din cauza părinţilor. “În 26 martie 2000, tata m-a dus cu forţa la un concert al Phoenix-ului la Zalău. Mi-a schimbat viaţa pentru totdeauna”, spune el. Cel mai mult l-a impresionat Mani Neumann, violonistul trupei. A hotărât să se apropie din nou de muzică şi instrumente, dar a optat pentru chitară. “Am făcut chitară un semestru cu Cristi Niculaş”, povesteşte tânărul. Semestrul acela i-a reîmprospătat cunoştinţele de bază şi l-a ajutat să gândească singur muzical. În clasa a XI-a s-a înscris la Şcoala Populară de Artă din Zalău, de data aceasta la vioară. Profesorul său Ştefan Iorga l-a influenţat şi încurajat foarte mult. Următorul pas a fost cel firesc, a ales facultatea de muzică, deşi mama nu a fost foarte încântată. “Aveam două opţiuni: Clujul sau Oradea. Am ales Oradea pentru că aici este formaţia rock preferată, Celelalte Cuvinte”, spune el simplu. Acum face parte din echipa Cuvintelor, ocupându-se de partea tehnică, şi este fericit că nu a mai pierdut niciun concert al trupei. “Am învăţat şi învăţ enorm de mult de la Călin şi de la ceilalţi membri ai trupei”, spune Sergiu. După ce a absolvit pedagogia muzicală, s-a gândit să continue. “Aveam de ales între teatru şi muzică. Dacă alegeam teatrul, aş fi neglijat din nou vioara”, explică Sergiu. Fiind la a doua facultate, a fost admis pe locurile cu taxă. S-a angajat ca fotoreporter la un cotidian local. “Am fost opt luni fotoreporter. A fost frumos, dar foarte greu. Am ajuns să studiez la vioară după zece noaptea. Era prea mult”, spune el. Soluţia aleasă a fost demisia.

Artă în stradă

Sergiu Boldor cântă pe Corso de o lună. A obţinut autorizaţia de la primărie şi poate fi auzit în fiecare dup-amiază. L-au inspirat artiştii văzuţi în centrele capitalelor europene, dar şi cei văzuţi în Vama Veche. Acolo a şi cântat prima dată pe stradă. Cântă şi încântă trecătorii cu piese clasice, dar şi folk, jazz sau romanţe. Unele sunt triste, altele mai vesele, depinde cum se simte şi ce stare îi transmit trecătorii. “Sunt trecători care văd şi apreciază arta stradală. Alţii o asociază cu altceva”, spune el din experienţă. Când constată că oamenii sunt mişcaţi de muzica lui este fericit. “Săptămâna trecută s-a oprit cineva şi mi-a filmat toată reprezentaţia”, spune el. Se opreşte din cântat după o oră sau două, după ce a cântat tot ce avea pe suflet şi a simţit mai mulţi oameni atinşi de muzică.

Profil:
Născut
La 1 august 1985, Zalău
Studii
 Facultatea de Muzică, Oradea, pedagogie muzicală
Student anul I la interpretare muzicală - vioara
Familie
Necăsătorit

Ce-i place:
„Îmi iubesc vioara. O cheamă Eva. E relaţia mea cea mai stabilă”, spune Sergiu. Îi place să dea nume lucrurilor dragi. Îi place să cânte şi să asculte muzică bună şi adoră să călătorească. „Îmi place să mănânc pâine cu roşii pe malul mării şi să vând vederi pe Corso”, continuă el. „Îmi place să stau noaptea la teatru şi să beau vin cu prieteni”.
Ce nu-i place:
„Nu-mi place felul în care privesc unii oameni arta stradală”, spune el. Nu-i place violenţa verbală. Pe cea fizică o evită. Nu-i place miştocăreala ce se extinde în România.

Întrebări şi răspunsuri:
- Te vezi cântând pe stradă toată viaţa?
- SB – Nu. Este o etapă a tinereţii. Mi-ar plăcea să predau vioară. Nu mă văd cântând într-o filarmonică.
- Ce spune familia despre noua ta ocupaţie?
- SB – Mama e traumatizată că fac asta.Sora mea a promis că nu mai vorbeşte cu mine. Dar tot mama şi sora mea rămân.
- Cum te simţi când vin prieteni să te asculte?
- SB – Foarte bine, mai ales dacă le prinde bine ce cânt.
- Cum ai ajuns în echipă cu echipă cu Cuvintele?
- SB – Prin Marius Pop, fiul lui Călin. M-au acceptat şi este super.