Oradea: Portret/ Dan Poinar, colonelul pasionat de proiecte

Dan Poinar a îndrăgit armata pentru tot ce a oferit ţării şi oamenilor. Cu cultul responsabilităţii în sânge acum elaborează proiecte de dezvoltarea judeţului.

Alegerea carierei militare a fost normală pentru Dan Poinar. A crescut în apropierea cazărmilor. „Îi urmăream prin gard pe soldaţi la instrucţie. Mi-au plăcut ordinea, disciplina, determinarea, camaraderia pe care le vedeam între ei”, povesteşte nostalgic Dan Poinar. Concurenţa la liceele militare era cea mai dură în anii ‘70-‘80, dar a acceptat provocarea. În timpul liceului a optat pentru antiaeriană, o armă foarte tehnică. „Învăţasem cu tata să fac aero-modele, la Palatul Pionerilor. Am fost de câteva ori campion naţional la rachete, în timpul gimnaziului”, povesteşte el. În liceu, iar apoi în facultate la Braşov, a ajuns să cunoască această armă foarte bine. S-a îndopat cu electronică şi radiolocaţie. După absolvire a fost repartizat la cea mai nou înfiinţată unitate militară din Bucureşti, la care a început şi primul din cele peste treizeci cursuri de perfecţionare la care a participat. După aproape doi ani, a ajuns din nou la Oradea, la Divizionul 58 din Regimentul 21 mecanizat.

Armată şi presă

După 1990, a devenit ofiţer de relaţii cu presa la Comandamentul Brigăzii 11 Mecanizată Carei. A fost o perioadă interesantă şi provocatoare. „Am avut parte de câteva cursuri cu specialişti din Statele Unite, Marea Britanie şi Bucureşti, iar asta m-a ajutat să înţeleg ce vrea presa şi cum să le ofer informaţii. De dragul presei mi-am luat telefon mobil, că doar învăţasem că trebuie să fiu disponibil la orice oră din zi sau din noapte”, spune el zâmbind. Iar presa orădeană l-a luat în serios, sunându-l uneori la ore imposibile. Pentru a face armata vizibilă, a provocat şi organizat o serie de evenimente, ajutând jurnaliştii şi publicul să îşi schimbe măcar o parte din prejudecăţile despre armată. Nu a fost scutit de evenimente neplăcute, dar a reuşit să le transmită astfel încât media să nu se isterizeze. „Am avut un caz de sinucidere. Am fost foarte deschis cu presa şi a fost mai bine”, îşi aminteşte el.

Civilia, o altă provocare

În 2000, a fost numit şeful Cercului Militar. A început să organizeze evenimente pentru a face instituţia mai vie. După începerea procesului de reformă a armatei, Dan Poinar a trecut în rezervă, în 2001. În 2003, în urma unui examen, a fost angajat la proaspăt înfiinţatul Birou al Euroregiunii Bihor Hajdu-Bihar. Avusese mai multe oferte de serviciu, dar le refuzase pentru că nu voia să fie dat nimeni afară pentru a-i face lui loc. „Încă nu sunt adaptat la civilie. E greu să lucrezi fără orizonturi, să vezi cum se pierd oportunităţi”, spune el.

Profil:
Născut
La 23 iunie 1961, Oradea
Studii:
Şcoala militară de ofiţeri activi de rachete şi artilerie antiaeriană Braşov, doctorand la Facultatea de Istorie, Geografie şi Relaţii Internaţionale Oradea
Familie
Căsătorit, două fete
Experiență
Consilier superior la Serviciul Programe, Prognoză, Dezvotare Regională şi Integrare Europeană din Consiliul Judeţean Bihor

Ce-i place:
„Îmi place să citesc şi să merg la munte cu cortul”, spune Dan Poinar. Îi plac oamenii direcţi, natura, florile, animalele. Îi place sportul, mulţi ani practicând baschet de performanţă, iar apoi triatlon militar. Îi place mâncare ardelenească. E pasionat să le transmită copiilor şi tinerilor dragostea de ţară, iar prin Asociaţia Cultul Eroilor, pe care o conduce, organizează multe evenimente la care îi implică pe juniori.
Ce nu-i place:
„Nu-mi plac făţarnicii, iar uneori am reacţii necontrolate faţă de ei”, spune el. Nu-i plac profitorii.

Întrebări şi răspunsuri:
- Armata nu a fost un loc de îndobitocire?
- DP – Nu. E adevărat că nu există pădure fără uscături, dar nu prostia este caracteristică armatei. Armata e caracterizată de ordine, disciplină, camaraderie şi alte calităţi frumoase.
- Cum aţi cunoscut cultura asiatică?
- În liceu la Alba Iulia, am avut un profesor extraordinar, Dumitru Mincu. El fusese în Tibet şi ne-a dezvăluit câteva din tainele acestei culturi.
- V-a ajutat la ceva?
- DP- Profesorul nostru ne-a învăţat despre puterea extraordinară a creierului uman. Combinând aceste cunoştinţe cu câteva exerciţii de meditaţie şia rte marţiale, am învăţat să ne controlăm organismul.