FOTO: După 22 de ani, Constanța Tudor și-a strâns fiul pierdut în brațe, la Oradea
0În această dimineața Oradea a devenit pentru câteva ore orașul unde visele se împlinesc. O mama și un fiu s-au strâns în brațe după 22 de ani în care soarta i-a ținut la distanță. Reîntregirea familiei a fost posibilă în momentul în care poliția a redeschis dosarele copiilor pierduți înainte de 1990
În luna septembrie 2009, Inspectoratul de Poliţie Bihor a solicitat informaţii despre tânărul în caz, iar în aprilie 2010 a fost invitat pentru a-şi da acordul în vederea efectuării testului ADN. Probele s-au prelevat în luna mai. În urma testelor, s-a dovedit că Dan este fiul Constanței Tudor. „Nu credeam că o să-l mai văd vreodată. S-a transformat într-un bărbat frumos", spune mama, în lacrimi. „În seara în care mi-au luat probele pentru ADN, am visat că o să o regăsesc", a mărturisit fiul. Momentul mult așteptat al revederii, s-a petrecut îm casa socială în care Dan trăiește în prezent. „Sunt fericită că mi-a descoperit copilul. Au fost momente în care am crezut că a murit, sau că a ajuns cerșetor", spune Constanța. Deși abia s-au întâlnit, cei doi deja și-au planificat viitorul. „Mă voi întoarce acasă, în Giurgiu, pentru că nu vreau să-I stric rostul", declară Constanța. „Pentru început mă voi duce la ea în fiecare concediu", spune și Dan.
Pierdut în tren
După ce și-a găsit copilul, Constanța mai are un singur vis, să aibă un nepot, mai ales că în viață, n-a avut parte decât de un copil. „Dan a fost singurul meu copil. Era foarte îndrăgostit de trenuri, așa l-am și pierdut. L-am lăsat în grija unei mătuși, în apropriere de gară și când am venit de la serviciu nu mai era. Acum am aflat că el s-a urcat în tren sper Oradea, gândindu-se că trenul îl aduce și înapoi", spune Constanța. „Copilul l-am găsit în mai 1988. Era în gară și avea mari deficiențe de vorbire. Singurul lucru pe care-l putea spune era Dan Dan. Așa i-a rămas și numele", spune și Ștefan Goția, reprezentantul DGASPC Bihor. Dan s-a dovedit ambițios și și-a învins handicapul. A fost internat la căminul din Cighid, apoi într-o casă de tip familial. A făcut o școală profesională, profil zidărie și acum este angajat la o firmă de construcții. Visul lui de acum este să fie înregistrat cu numele de familie real și să se bucure în liniște de mama lui. Pentru a-și arăta recunoștința față de minunea produsă în viața sa, bărbatul și-a așteptat mama cu un cadou de suflet. O icoană și o carte de rugăciuni care să le reamintească de șansa pe care au primit-o.
Se încarcă comentariile...
