„Demonul akediei“ sau „demonul amiezii“ este cel despre care se spune că îi atacă pe călugări şi pe pustnici la orele mijlocii ale zilei, storcându-le energia, încercând să-i deturneze de la scopurile lor şi aducându-le o stare de melancolie. Un înţeles similar îl dă expresiei şi scriitorul american Andrew Solomon, în volumul „Demonul amiezii. O anatomie a depresiei“, doar că în acest caz este vorba despre un cu totul alt demon.

acum 4 zile · comentarii (18)

Toată lumea e convinsă că, în avionul care îl aduce din Japonia, ministrul Justiţiei a scris deja cererea de revocare a Codruţei Kovesi şi o va trimite la Cotroceni de pe faxul aeroportului. Temeiuri ar fi să credem asta: de pe partea cealaltă a globului, imediat după detonarea scandalului „Probe fabricate la DNA Ploieşti”, Toader a anunţat că decizia e luată şi nu mai sesizează Inspecţia Judiciară. Însă între timp s-au mai întâmplat chestii.

acum 5 zile · comentarii (52)

„Timpul productiv e unul în care nu ne mai autosabotăm, o lăsăm baltă şi cu «pentru că putem» şi cu pîra externă, nu ne mai stricăm singuri ratingul de ţară, şi agreăm un viitor al anticorupţiei consensual, fără demiteri, revocări şi arestări azi, în care să salvgardăm drepturile tuturor şi construim o tranziţie de la anticorupţia represivă la reforma statului – servicii, fisc, audit, investiţii, tot ce amînăm de atîta vreme”

acum 5 zile · comentarii (0)

Ca orice altă obsesie, discernământul corespunde suferinţei unei privări originare… Supracompensare a unei absenţe – întreaga religie occidentală a deciziei şi a hotărârii derivă din negarea subreptice a dizabilităţii noastre fundamentale. Căci viaţa – în întreg şi în parte – este, în mod evident, rezultatul unei, unor ne-hotărâri…

acum 5 zile · comentarii (0)

Taximetristul e nervos de dimineaţă. „Pe unde să vă duc, doamnă, că e blocat tot oraşul! Merg jumate de Iaşi ca să duc clienţii unde-mi cer, ei ţipă la mine că vreau să-i fur şi că o iau special pe traseele mai lungi. Am crezut că scăpăm de pelerini măcar de azi, că s-a terminat cu Sfânta, dar au rămas tot aici. Au lăsat ăştia moaştele şi astă-noapte afară, ca să mai facă nişte bani. Pai, ce, le strică încă vreo cinci mii de euro?”.

acum 2 ani · comentarii (78)

„Scrisoare Deschisă către ieşeni, ăia care m-aţi votat ca proştii de trei ori. Dragii mei cretini şi isterici, înainte de toate, vă rog să primiţi scuzele mele, în care, vă spun de pe acum, nu cred nici eu. Dar, chiar şi aşa, vă rog să le primiţi, la fel cum aţi înghiţit ca fraierii, timp de 12 ani, toate minciunile pe care vi le-am îndrugat.

acum 3 ani · comentarii (19)

Multe tâmpenii s-au răspândit, dragi români, în ultimele zile, pe plaiurile mioritice. Cazul primarului de Iaşi, care şi-a spionat, ameninţat şi bătut fosta iubită, folosindu-şi slugile din Poliţia Locală şi banii cetăţenilor de rând, a scos din nou toată mizeria politico-jurnalisto-coruptă de sub preşul ţărişoarei.

acum 3 ani · comentarii (30)

„Ştii ce mi-o făcut? Mi-o trimis doi borfaşi la masă, eram cu un tip şi din ăştia, prieteni ai Cordunenilor, şi i-o zis să plece într-o oră din Iaşi, că fata asta nu e singură”. Sună bine, nu? O fi cool, onorată instanţă, să-ţi vină nişte golani la masă, în buricul târgului, să-ţi spună să dispari rapid din oraş? Din oraşul lor!

acum 3 ani · comentarii (130)

Imaginaţi-vă că aţi intra într-un oraş al României sosind acolo cu aşteptările create de cartea de istorie. Cam aşa am intrat eu în Sibiu în anul 2007, când oraşul era capitală culturală europeană. Nu puteţi avea acum această şansă, aşa că vă ofer, cu ochii minţii, drept propunere, oraşul în care locuiesc, Iaşi.

acum 3 ani · comentarii (9)

În urmă cu două zile, dl Gheorghe Nichita, primarul cu care ne-a „blagoslovit” în 2003, cu vreo şase luni înainte de termenul alegerilor locale, dl Constantin Simirad (în schimbul poziţiei de ambasador al României în Cuba, primit la schimb de la PSD), a avut o nouă (şi, aş garanta, nu va fi ultima!) ieşire comică. Prin care demonstrează, cu asupra de măsură, că nu este politician.

acum 4 ani · comentarii (2)

Matei nu mă mai ţine de mână. E mare. Băiat mare! Zburdă-n stânga mea. Zburd şi eu cu el, într-un joc imaginar pe care doar noi doi îl ştim. Mergem spre Sfântă. Îmi povesteşte despre misiuni posibile şi imposibile, despre eroi din lumi numai de el ştiute, despre cât de tare e, mamă, jocul ăsta!

acum 4 ani · comentarii (92)
Postari Recente