Iaşi: Portret/Dan Spînu: Liderul ieşenilor în ingineria de sunet

Iaşi: Portret/Dan Spînu: Liderul ieşenilor în ingineria de sunet

Deşi predă în învăţământul universitar din 2005, asistentul a introdus deja două cursuri noi, de procesare a sunetului cu ajutorul calculatorului şi de regie de sunet.

Talentul muzical crede că l-a moştenit de la mamă, care cânta foarte bine la pian. În clasele I-IV Dan Spînu a studiat vioara, dar se remarca mai curând la partea teoretică. În clasa a V-a s-a dus însă la Liceul Naţional din Iaşi, la profilul matematică-fizică, perioadă în care a cântat totuşi, ca amator, în formaţii rock.

Prima facultate aleasă a fost cea de Tehnologia Construcţiilor de Maşini, pe care recunoaşte că a făcut-o chiar din pasiune. Dar după absolvire, în 1992, constatând că „fabricile şi uzinele se închid una câte una, mi-am zis că e timpul să fac din pasiunea pentru muzică o profesie“, afirmă profesorul.

Astfel că a dat admitere la Conservator, unde a avut norocul să prindă înfiinţarea unei secţii de Jazz şi Muzică Uşoară, coordonată de profesorul Romeo Cozma. Secţia nu era orientată numai pe interpretarea de jazz, ci mai ales pe cunoaşterea în profunzime a acestuia, pe compoziţie, analiză muzicală etc. Între timp, Dan Spînu şi cânta, la chitară bass, în Ansamblul de Jazz al Universităţii de Arte „George Enescu“. A câştigat Trofeul „Teiul de aur“, în 1995, la secţiunea compoziţie şi a luat Premiul I la Concursul Naţional Studenţesc de Creaţie pe teme de Jazz „R. Oschanitzki“, în 1996.

Basist, compozitor şi orchestrator în Cannabis

După absolvire, Dan Spînu a intrat în Cannabis, o formaţie de blues şi rock. „Cu trupa am avut o activitate bogată, cântam săptămânal, şi asta timp de trei ani“, îşi aminteşte ieşeanul. Au mers în toată Moldova, apoi în Ardeal, în Bucureşti. Au participat în 2001 chiar la Festivalul Mamaia, cu o piesă compoziţie proprie Dan Spînu. Un an mai târziu trupa s-a destrămat întrucât trei dintre membrii ei au emigrat în Canada.

Membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România, inginerul de sunet şi-a cultivat constant şi pasiunea de compozitor. Astfel, a realizat muzica originală, sub formă de muzical, la două piese de teatru, puse în scenă de Teatrul Naţional din Iaşi. Începând cu anul 1999 şi-a materializat calităţile de compozitor, aranjor şi inginer de sunet în mai multe albume, de genuri muzicale diverse, apărute la casele de producţie Soft RECORDS şi ROTON.

Între 2004 şi 2006 a avut o activitate de inginer de sunet la Casa de Cultură a Studenţilor, soldată cu numeroase albume de muzică populară cu Orchestra „Doina Carpaţilor“. Înregistrări regulate a avut şi cu Orchestra Filarmonicii de Stat Iaşi, Orchestra de Cameră a Filarmonicii Iaşi, Cvartetele „Voces“, „Ad libitum“, Trioul „Arsis“, Corul „Gavril Muzicescu“, Orchestra, corul şi soliştii Operei de Stat Iaşi (printre care şi dublul album aniversar-50 de ani de la înfiinţarea Operei Iaşi), înregistrări şi transmisii în direct de muzică de jazz în cadrul ediţiilor Festivalului de Jazz „R. Oschanitzky“ Iaşi. A fost solicitat de asemenea să orchestreze un album de tangouri vechi româneşti „şi chiar a fost un proiect provocator“, recunoaşte ieşeanul.

Timp de şapte ani (2001-2008) a fost regizor-muzical la Radio Iaşi. La Conservator a început să predea în calitate de colaborator din 2005, iar din 2008 ca asistent, adică o dată cu înscrierea la doctorat, pe care-l face în Compoziţie, în domeniul muzical-ului, o temă foarte puţin abordată în România.

A introdus studenţilor două cursuri noi, intitulate „Procesarea sunetului asistat pe calculator“ şi „Regie de sunet“. „Mă documentez foarte mult. Domeniul compoziţiei este neinstituţionalizat în România. Nu există prin urmare nici literatură în limba română“, afirmă profesorul, care speră ca în viitorul apropiat Iaşiul chiar să înfiinţeze o secţie specială pentru producţia muzicală cu ajutorul calculatorului şi ingineria de sunet, prima din ţară. Deocamdată, acest vis e numai în faza de proiect.

Întrebări şi răspunsuri
Nu vă tentează să vă întoarceţi pe scenă?
Nu e vorba de tentaţie. Nu mai cânt pentru că în Iaşi sunt prea puţini instrumentişti buni, cam toţi merg spre Bucureşti. Practic, în afara Capitalei nu se poate trăi din muzică. Şi de la noi au plecat cei mai buni acolo.

Aţi introdus cursuri noi studenţilor, cum reuşiţi să vă documentaţi?
Singur încerc să fac rost de cărţi în limba engleză, sunt abonat la toate publicaţiile online în domeniu. Învăţ programele noi, apoi adaptez cursurile, le actualizez. Foarte mult mă ajută şi pregătirea ştiinţifică de inginer. Practic, cele două facultăţi pe care le-am făcut se completează.

Ce-i place
Profesorul este pasionat de muzică, în special de jazz, rock şi simfonică, şi de tehnologia audio. Pentru el, cele două pasiuni sunt deopotrivă profesie, şi crede că nu sunt deloc domenii cu o structură simplă sau cu o arie de cuprindere restrânsă.

Ce nu-i place
Dan Spînu se simte deranjat de neseriozitatea oamenilor, de superficialitatea afişată, de amatorism în sensul lui depreciativ şi, în general, de lucrurile făcute „de mântuială“.

Profil
Născut. 22 noiembrie 1967, Iaşi.
Studii. Doctorand al Facultăţii de Compoziţie, Muzicologie, Pedagogie Muzicală şi Teatru.
Familie. Căsătorit, are doi copii.