Iaşi: Liviu Antonesei: Disidentul care trăieşte prin literatură

Iaşi: Liviu Antonesei: Disidentul care trăieşte prin literatură

Profesor şi cercetător, autor al aproape 20 de cărţi şi al peste 6.000 de articole scrise în presa din ţară şi străinătate, realizator de emisiuni radio şi TV, intelectualul ieşean se numeşte „scriitor”

A fost învăţat să citească de bunica dinspre tată, când avea doar 4-5 ani, pe Biblie şi pe ziarul „Scânteia“. Prin clasa a II-a, Liviu Antonesei a ajuns şi „scriitor“ de romane, cu nemţi, partizani şi cowboys, însă numai pentru 2-3 ani, căci descoperirea diverselor jocuri şi sporturi (a practicat atletism, handbal, fotbal, scrimă, tir, box) l-au îndepărtat de scriitură. Sentimentul că este diferit de ceilalţi copii a apărut în acelaşi timp cu primele lecturi şi încercări de a scrie. Liviu Antonesei ştia încă de atunci că va deveni scriitor şi că această preocupare trebuia ţinută ascunsă de ironiile tovarăşilor de joacă.

Scriitor, politician, profesor

Revenirea la lectură s-a petrecut abia în facultate, în acest sens întâlnirea cu Biblioteca Centrală Universitară din Iaşi fiind decisivă. În scris debutează însă târziu, în 1988, cu volumul de eseuri „Semnele timpului“. Peste doi ani, cartea „Căutarea căutării“ primeşte Premiul pentru Poezie al Uniunii Scriitorilor din România.

Opera lui Liviu Antonesei va cuprinde ulterior aproape 20 de cărţi de eseuri, povestiri, poezie, peste 100 de studii de specialitate, peste 6.000 de articole, eseuri şi cronici care au apărut în presa culturală sau în cotidiene. A fost tradus în antologii din numeroase ţări. A ocupat funcţii importante la diferite reviste, de la „Opinia Studenţească“ la „Timpul“, pe care o supervizează şi în prezent.

A fost de asemenea realizator de emisiuni la radio şi TV, a făcut parte şi din lumea politică, de la disident în timpul dictaturii ceauşiste la prim-secretar de tip nou al judeţului Iaşi. După terminarea facultăţii a practicat logopedia, au urmat apoi atribuţiile de cercetător ştiinţific, iar după Revoluţie a intrat în învăţământul universitar, unde este în continuare profesor.

Personalitate complexă şi paradoxală pentru mulţi, scriitorul recunoaşte că: „să scrii comentarii despre politica românească şi poezii de dragoste la interval de câteva ore poate fi destul de derutant pentru multă lume“. Liviu Antonesei nu ţine să fie identificat cu vreo generaţie de scriitori. Nu-l interesează să facă parte dintr-o grupare literară, ci spune că vrea să-şi urmeze pur şi simplu destinul, care nu se opreşte la ce a creat până acum.

Crede cu tărie
în planurile sale literare

Ar dori să apuce să-şi scrie romanele pe care le are proiectate în minte, ba chiar pe unele schiţate sumar pe hârtie. Crede că e suficient doar să înceapă pentru ca romanul să se scrie. „Sunt destul de încăpăţânat ca să ştiu asta“, completează scriitorul. În laboratorul de creaţie trebuie să existe ţigări, cafea şi un computer cu fonturi româneşti. În rest, poate să scrie în orice parte a zilei, în orice spaţiu, doar să treacă de obstacolul titlului şi al primelor fraze.

Nu-şi pierde nădejdea că planurile sale literare vor fi duse la capăt. „Poate voi ajunge un sfânt, un erou, un geniu, sau poate voi deveni o canalie sau un nebun!”, încheie cu umorul specific scriitorul.

Întrebări şi răspunsuri

Care sunt cărţile care se vor adăuga în viitor celor deja scrise?
L. A.: Încerc să finalizez un volum de poezii, de dragoste, desigur! Apoi, aş vrea să încep unul din cele 4-5 romane la care mă gândesc de câţiva ani. Probabil va fi vorba de „Listă pentru Spielberg”, un roman de dragoste cu acţiunea situată în Cracovia, Londra şi România.  

Vă preocupă posteritatea în plan personal sau/şi literar?
L. A.: Fiind un om credincios, cu posteritatea personală nu am probleme, într-un fel sau altul ea va veni la un moment dat! Cât o priveşte pe cea literară, ar fi curată pierdere de vreme să mă gândesc. Cine crede că îşi poate „aranja” acest fel de posteritate se înşeală amarnic. Ea depinde de prea multe, de la valoarea propriei opere la metamorfozele gustului public.

Ce-i place
Liviu Antonesei este în primul rând un îndrăgostit de viaţă. Apoi, vin de la sine alte realităţi de care se bucură: să scrie, să fumeze, să asculte muzică bună, să se plimbe prin Cracovia, să înoate sau să lenevească pe o plajă din Creta. Iubeşte canişii, atât de mult că şi-ar dori ca într-o altă viaţă să fie unul, şi delfinii, pentru că-s inteligenţi şi jucăuşi.

Ce nu-i place
Scriitorului, deşi grafoman, nu-i place să muncească. Şi totuşi, e „cel mai harnic leneş din lume”. Dispreţuieşte ideologiile şi adepţii acestora. „Detestă cordial” politicienii din România şi se simte totodată deranjat de vulgaritatea şi agresivitatea unor conaţionali.

Profil

Născut
25 aprilie 1953, comu-na Vlădeni, judeţul Iaşi

Educaţie
a absolvit Facultatea de Istorie şi Filosofie în 1976, specializarea Sociologie-Psihologie; este doctor în Ştiinţele Educaţiei din 2001

Experienţă
din 1990 este cadru didactic al Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea
„Al. I. Cuza” Iaşi 

Familie
căsătorit, are o fiică stabilită în SUA şi doi nepoţi