Binomul Ponta - Băsescu şi jurnaliştii de tip slugă. Cazul Nichita şi alţi mafioţi

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Multe tâmpenii s-au răspândit, dragi români, în ultimele zile, pe plaiurile mioritice. Cazul primarului de Iaşi, care şi-a spionat, ameninţat şi bătut fosta iubită, folosindu-şi slugile din Poliţia Locală şi banii cetăţenilor de rând, a scos din nou toată mizeria politico-jurnalisto-coruptă de sub preşul ţărişoarei.

Am citit şi am ascultat cam tot ce au avut de spus nişte domni şi doamne care ne conduc, dar, mai cu seamă, am urmărit o haită întreagă de ziarişti despre care ştiam că sunt corupţi, lingăi, oportunişti şi mediocri, cum încearcă din toţi rărunchii să spele cadavrul unui mare baron local. Poate ultimul mare baron local PSD, tovarăşu’ Gheorghe Nichita, care se mai plimba, pe nedrept, liber de dosar penal, pe holurile primăriei unui mare oraş.

Dar, să le luăm pe rând. Tovarăşu’ Nichita, primarul-interlop care a pus o şleahtă întreagă de miliţieni din Poliţia Locală Iaşi şi alţi borfaşi să-i spioneze şi terorizeze, pe banii oraşului, fosta amantă nu a ieşit cu nimic din tiparele judecăţii unor ziarişti obscuri, unii chiar cu pretenţii de zei ai presei româneşti. Şi au început băieţii rafala de prostii, minciuni şi intoxicări, aruncate pe ecrane sau prin spaţiul virtual, cu care ne-au obişnuit, până acum, şi în alte cazuri cu nume mult mai grele decât al mafiotului ales primar al Iaşiului. De exemplu, în cazul doamnei Udrea, despre care tot felul de experţi şi de guru ai presei ne spun că fosta blondă de la Cotroceni este, de fapt, o biată femeie, arestată pe nedrept, cum altfel?, de binomul SRI-DNA.

Aşa am fost luminaţi de unuii indivizi cu pretenţii de ziarişti că, dacă un primar din ţărişoara asta a noastră foloseşte Poliţia Locală, banii proştilor care plătesc taxe şi impozite sau baza de date a statului privind informaţiile confidenţiale ale cetăţenilor, este, de fapt, o făcătură a binomului SRI-DNA, care vrea să facă praf imaginea unor bieţi şi naivi politicieni, doar pentru că s-ar afla în tabăra adversă.

Tot aşa am aflat şi că, dacă acelaşi primar-interlop foloseşte golani ca să-şi ameninţe fosta iubită, dacă foloseşte metode mafiote pentru a goni oameni din oraşul pe care l-a confiscat, dacă pune la cale planuri psihopate, pe banii proştilor ca noi, ca să-şi rezolve cele mai josnice probleme personale, este o chestie, aşa, puerilă, demnă, cel mult, de nişte poveşti siropoase de amor, nu de un dosar al DNA. Că ce să caute, dom’le, procurorii anticorupţie să-l ancheteze pe primarul suferind al Iaşiului?

Alţi domni, tot cu pretenţii de jurnalişti, au început nişte pledoarii halucinante, în apărarea baronului moldovean, din care aflăm că acesta, sărmanu de el, era îndrăgostit, era bolnav de iubire, era distrus că fusese părăsit şi că, doar dacă nu suntem oameni, dacă nu avem şi noi inimă şi nu am suferit niciodată din amor, nu înţelegem sufletul sensibl, de poet, al tovarăşului Nichita.

Ce nu ne spun, dragi români, toţi aceşti indivizi care ne mint că sunt jurnalişti este că primarul de Iaşi, baronul PSD Gheorghe Nichita, a ajuns pe mâinile DNA nu doar pentru că aşa zice avocatul său, Marius Striblea, că este firesc. Nu doar pentru că aşa zice şi magistratul Tribunalului Bucureşti, care a judecat cazul, că este corect. Ci pentru că aşa zice legea. Care lege? Aia privind înfiinţarea şi funcţionarea DNA.

Ce nu vă mai spun, dragi români, aceşti domni care ni se prezintă drept ziarişti este că mulţi dintre ei şi-au dus toată viaţa sub aripa unor politicieni corupţi până în măduva oaselor şi, acum, văzându-i pe toţi, rând pe rând, cum iau calea puşcăriei, le-a apărut subit disperarea zilei de mâine. Nu, nu disperarea zilei voastre de mâine, a românilor care muncesc până cad, care duc pe umeri povara acestei ţări parcă blestemată să nu mai scape de hoţi şi de corupţi. Ci disperarea zilei lor de mâine, a acelei zile în care, fără baronaşii lor de suflet, fără finanţatorii lor, fără stăpânii lor care le-au tot aruncat, ani după ani, câte un ciolan, vor fi, de fapt, nişte nimicuri. Aşa cum bănuim. 

P.S. 1: L-am auzit pe premierul Victor Ponta comentând cazul Nichita. Şi, recunoscând că nu ştie despre ce este vorba în dosar, ne-a transmis, totuşi, că Rezoluţia PSD privind retragerea funcţiei de partid pentru o persoană aflată în atenţia justiţiei se aplică pentru oricine. Deci, posibil, şi pentru Gheorghe Nichita, liderul PSD Iaşi şi vice la nivel naţioal.

Dar nu asta mi se pare important pentru noi, românii de rând, pe cine ţin ei în partidele lor şi ce funcţii îşi împart acolo unii altora. Ci altceva mai interesant ne-a spus domnul prim-ministru. Şi anume că, deşi nu ştie care-i treaba exact cu dosarul baronului de Iaşi, „se pune doar problema, în general, dacă şi pentru ce fapte arestăm preventiv oameni. După spionarea unei iubite, nu ştiam că pentru asta eşti arestat preventiv. Ca să nu spionezi o altă iubită sau ce?”.

Cu tot respectul, domnule fost procuror, actual premier al României, dar nici eu nu ştiam că primarul Iaşiului are voie, pe lângă să-şi spioneze sau terorizeze iubita, să se folosească de banii proştilor ca mine sau a celorlalţi ieşeni care cotizăm la bugetul oraşului şi-i plătim salariul, să facă filaje în interes personal sau, mai grav, să fure informaţii din bazele de date ale instituţiilor publice, tot în interes personal.

În cazul ăsta, domnule Ponta, bănuiesc că nu vi s-ar părea nimic grav nici dacă, orbit de gelozie, ministrul de Interne ar folosi Poliţia Română pe post de gardă de corp, care să se joace, după cum are chef, cu vieţile noastre, cu banii noştri, cu intimitatea noastră, cu siguranţa noastră de cetăţeni. De oameni care speră degeaba, aşa cum observ, că trăiesc într-un stat liber, în care cei care-i conduc îi apără, nu-i fură, nu-i spionează şi nu-i terorizează.  

P.S. 2: Observ, de ceva vreme, un atac fără precedent la adresa magistraţilor, din partea unor ziarişti despre care vă vorbeam şi mai sus, susţinuţi de tot felul de politicieni sau chiar de foşti şefi de stat. Nu-i chip să vezi un baron legat, că se pune imediat în mişcare o adevărată armată de domni şi de doamne, care vor să ne convingă că procurorii DNA, în special, calcă în picoare demnitatea oamenilor.

De pildă, fostul preşedinte Traian Băsescu ne spune că „de şase luni, în România, toată lumea descinde. DNA-ul descinde cu armate de mascaţi şi zeci de cameramani pentru a ridica un „guler alb”; (…) ANAF-ul descinde peste micile chioşcuri cu coloane de maşini şi armate de cameramani; (…) Oare singura modalitate de a guverna ţara este instituirea spaimei de descinderile instituţiilor statului? Atenţie, spaima vine în acelaşi timp cu ura. Trebuie să ne dorim o ţară în care instituţiile statului să fie în primul rând respectate şi mai puţin temute”.

Fiţi pe pace, domnule Băsescu, românii simpli, ăştia care am sperat degeaba, ani la rând, că vom trăi bine, ăştia care muncim, ăştia care ducem, aşa cum putem, ţara asta mai departe, nu avem niciun motiv să ne temem că dimineaţa, la 6.00, ne bat mascaţii şi televiziunile la uşă. În privinţa urii, domnule Băsescu, numai faptul că noi, aceiaşi români de rând, v-am ales pentru 10 ani să ne fiţi preşedinte este o dovadă suficientă că nu suntem capabili de astfel de trăiri.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite