Viaţa pe ruinele toxice ale combinatului din Hunedoara, locurile unde nici iarba nu mai creşte de 20 de ani

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Peste 100 de hectare de teren din fosta platformă siderurgică a Hunedoarei continuă să prezinte riscuri mari pentru sănătatea localnicilor. În locurile contaminate de poluanţii fostului combinat, oamenii scotocesc după fierul vechi, din care îşi asigură costurile existenţei. Întreg judeţul suferă însă de disconfortul siturilor poluate.

Pe o întindere de peste 100 de hectare pe care au funcţionat uzinele unuia dintre cele mai mari centre siderurgice din România nu a mai crescut niciun copac de aproape două decenii.

Întreaga zonă post- industrială care mărgineşte municipiul Hunedoara este ocupată cu ruine şi dărâmături, printre care se strecoară foşti muncitori ai combinatului, oameni fără locuri de muncă, pensionari săraci şi romi, în căutarea fierului vechi. Vasile, un fost oţelar, pensionat pe caz de boală, a trăit în ultimele două decenii doar din vânzarea resturilor de fier vechi pe care le-a strâns zi de zi şi le-a adus la un centru de colectare a fierului vechi. Bărbatul cu haine ponosite poartă cu el un ciocan, o ţeavă metalică pe care o foloseşte pe post de cleşte şi un sac de rafie rupt, în care încarcă marfa smulsă dintre dărâmături. Praful care se ridică deasupra zonei industriale, amestecat în trecut cu aerosoli nocivi ca dioxidul de sulf, fenoli şi funingine i-a afectat plămânii şi l-a îmbolnăvit.

Locul fără viaţă de la marginea Hunedoarei
„Este o zonă contaminată în care vara nu găseşti niciun strop de verdeaţă, iar atunci soarele încinge bolovănişul amestecat cu fier şi vezi aburi ieşind din el. E un loc toxic, care ar fi putut să fie curăţat, însă nu s-a făcut pentru că sub dărâmături fundaţiile uzinelor fostului combinat se afundă zeci de metri sub pământ. Cine ştie ce se mai găseşte sub ele, zeci de tone de fier şi de altfel de metale, cărămizi şi materiale valoroase”, a relatat căutătorul de fier vechi. Vasile se mulţumeşte ca după o zi întreagă de adunat sârme să le vândă la un centru de colectare, cu preţul de 20 – 30 de lei. A povestit că un nepot i-a murit în timp ce căuta fier, după ce un zid de beton s-a prăvălit peste el.

image

„Nu cred că o să apuc ziua în care aceste locuri periculoase pentru sănătatea noastră, care până în anii 1960 reprezentau cea mai mare realizare industrială a ţării, să poată redeveni folositoare pentru noi, în afara faptului că putem scormoni aici după fier”, a mai spus pensionarul. Într-un alt perimetru al fostului combinat, Ioan (67 de ani), şi el fost siderurgist, scotoceşte în fiecare zi cu un târnăcop, pentru ca din fierul vechi cules să îşi completeze cu 200 – 300 de lei, pensia de 1.200 de lei.

„Nu mi-am imaginat că locul combinatului va deveni un adevărat iad, în care sărmanii să se istovească pentru câţiva lei”, afirmă pensionarul.

Ruinele fostului combinat siderurgic din Hunedoara şi platforma industrială a fostului combinat „Victoria” din Călan, unde se produceau componente din fontă, se numără printre zonele cele mai periculoase pentru mediul înconjurător din judeţ.

„Ele au fost ecologizate parţial, pentru că atunci când au fost realizate proiectele, din diferite motive – litigii asupra suprafeţelor şi asupra depozitelor de steril – nu s-au putut include toate terenurile”, a precizat Georgeta Barabaş, director al Agenţiei de Protecţie a Mediului Hunedoara. În cazul platformei siderurgice din Hunedoara, din 138 de hectare ale sitului aflat în administrarea unei societăţi înfiinţate de Consiliul Local, 20 au fost ecologizate. O zonă de circa 100 de hectare care aparţine combinatului siderurgic Hunedoara va trebui, de asemenea, ecologizată.

image

Alături de fostele platforme siderurgice din Hunedoara şi Călan, riscuri pentru starea de sănătate a comunităţilor prezintă şi haldele de steril din zona Hunedoarei şi a Devei, siturile exploatărilor carbonifere din Valea Jiului, de minereuri feroase din Teliuc şi Ghelari, de minereuri complexe din preajma Devei şi depozitele termocentralelor de la Mintia şi Paroşeni. „Aceste situri poluate afectează populaţia mai ales în perioada primăverii şi a verii, când depunerile de particule sunt ridicate şi luate de vânt, iar praful lor ajunge spre localităţi”, afirmă Georgeta Barabaş, reprezentanta Agenţiei de Protecţie a Mediului Hunedoara.

Două proiecte de ecologizare derulate cu fonduri de la UE

În ultimii doi ani, în Hunedoara circa 40 de milioane de lei au fost investite în transformarea a 20 de hectare din fosta platformă siderurgică a municipiului într-un parc de afaceri. Lucrările au demarat în primăvara anului 2014 şi au fost finalizate zilele trecute, printr-o investiţie co-finanţată din fonduri europene, prin Programul Operaţional Regional 2007 – 2013. Au fost ecologizate terenurile pe care a funcţionat cocseria, unde ajungeau cele mai mari cantităţi de substanţe chimice nocive rezultate din procesul de ardere al cărbunelui. În ultimii ani, în zona pe care încă din secolul al XIX-lea au avut loc activităţi industriale, zeci de construcţii au fost demolate, dar sub dărâmături solul şi galeriile au rămas contaminate.Ecologizarea celor 20 de hectare de teren din vechea platformă industrială a Hunedoarei a fost primul astfel de proiect derulat în Hunedoara.

image

Peste 40 de hectare din teritoriul fostului combinat de la Călan au fost incluse într-un proiect ce prevede ecologizarea zonei şi înlăturarea efectelor poluării solului şi a apei. Derulat de Consiliul Judeţean Hunedoara, cu finanţare de la Uniunea Europeană, proiectul în valoare de peste 20 de milioane de euro a fost finalizat în cea mai mare parte. Mai multe dintre haldele de steri din judeţul Huendoara au fost incluse în proiecte de ecologizare, însă lucrările s-au derulat cu mari întârzieri şi nu au fost finalizaate.

„În ce priveşte, cele peste 100 de hectare din fosta platformă siderurgică din Hunedoara, sperăm că vom putea accesa fonduri de la Uniunea Europeană, pentru a demara ecologizarea lor. Dacă acest lucru nu va fi posibil, vom căuta alte mijloace de curăţare a zonei. Astfel de activităţi sunt foarte costisitoare”, susţine primarul Hunedoarei, Viorel Arion.

Pericolul depozitelor de plumb din Hunedoara
De doi ani, în Hunedoara sunt trei depozite de substanţe periculoase, care aparţin unor societăţi private. Peste 2.000 de tone de reziduuri de plumb au fost depozitate în municipiu de firme din Hunedoara, Oţelul Roşu şi Teliucu Inferior. Reprezentanţii societăţilor care au achiziţionat, transportat şi depozitat în Hunedoara reziduurile de plumb care urmau să fie procesate au fost amendaţi în urma unui control al Gărzii de Mediu, cu sume între 30.000 de lei şi 60.000 de lei. Sancţiunile au venit după ce operatorii comerciali nu au anunţat Agenţia de Protecţia Mediului, aşa cum prevede legea în cazurile activităţilor comerciale cu substanţe periculoase.

image

„Aproximativ 400 de tone de reziduuri de plumb erau depozitate pe sol în zona Poarta Zgurii din Hunedoara, pe malul râului Cerna. Am prelevat probe de sol de până la 40 de centimetri adâncime, şi în urma analizelor s-au înregistrat valori cuprinse între 73 de miligrame de plumb pe kilogramul de sol şi 17.160 de miligrame de plumb pe kilogramul de sol, în condiţiile în care valoarea normală este de 20 de miligrame de plumb pe kilogramul de sol. Sunt şi depăşiri de 800 de ori”, relata Georgeta Barabaş, directorul Agenţiei de Protecţia Mediului Hunedoara. Proprietarii terenurilor pe care au fost depozitate deşeurile de plumb au fost obligaţi să izoleze zona respectivă şi apoi să ecologizeze terenul după ce materialele vor fi luate de pe acesta. Însă până în prezent, susţine reprezentanta APM Hunedoara, materialele nu au fost luate din Hunedoara, iar riscul de contaminare este ridicat.

image

Cât de poluată a fost Hunedoara în anii de prosperitate ai combinatului
Vestită în anii 1970 pentru combinatul siderurgic în care lucrau peste 20.000 de oameni, Hunedoara se evidenţia şi ca oraş poluat. Un studiu realizat de specialiştii de la Institutul de Meteorologie şi Hidrologie, păstrat de Arhivele Naţionale – Judeţul Hunedoara, arăta că în Hunedoara, nivelul de poluare cu praf era de până la 12 ori mai mare decât limita admisă, potrivit normelor vremii. De asemenea, poluarea cu gaze nocive provenite din combinat avea un nivel ridicat, chiar dacă se încadra între limitele admise. Studiul a fost realizat în perioada 1969 – 1970, în care combinatul siderurgic din Hunedoara se afla în topul cele mai performante centre industriale din ţară. Specialiştii au executat timp de doi ani măsurători asupra stării de poluare a aerului, în zona Hunedoarei, Devei, a Călanului şi a oraşului Simeria. În anii 1970, zona Hunedoarei era afectată de mai multe surse de poluare: Combinatul Siderurgic Hunedoara, Uzina de semicocs Victoria Călan, nodul de cale ferată Simeria, Termocentrala Mintia, ele fiind amplasate de-alungul văilor şi râurilor Cerna, Mureş şi Strei.

image

În Hunedoara gama de poluanţi era diversă, cuprinzând gaze şi aerosoli nocivi: dioxid de sulf, hidrogen sulfurat, monoxid de carbon, dioxid de carbon, fenoli, funingine. Autorii studiului afirmau că răspândirea poluanţilor putea fi bine caracterizată urmărind comportarea a doi trasori: dioxidul de sulf pentru gaze şi depunerile gravitaţionale pentru aerosoli. „De altfel SO2 constituie şi un gaz important din punct de vedere al noţiunii nocive, iar depunerile gravitaţionale reprezintă factorul principal care caracterizează disconfortul”, se arată în cercetare. Oraşele Simeria şi Călan şi împrejurimile termocentralei Mintia înregistrau valori crescute de SO2 în atmosferă, dar mai reduse ca în Hunedoara. Călanul era poluat din cauza uzinei de semicocs, iar Simeria din cauza termocentralei Mintia şi a circulaţiei feroviare intense. Sudul oraşului Călan şi Deva erau mai puţin poluate. Municipiul Deva nu avea surse importante de poluare pe teritoriul ei, iar poluanţii de la Mintia erau emişi la înălţime. Concentraţiile de dioxid de sulf erau, totuşi, sub limita sanitară admisă, afirmau realizatorii studiului publicat de Institutul de Meteorologie şi Hidrologie. Măsurătorile privind praful arătau că în perimetrul combinatului din Hunedoara se depăşea cu şase grame pe metru pătrat limita admisă.


Vă recomandăm şi:

Oraşul care i-a uimit pe americani: „Ţăranii şi-au lăsat pământul şi muncesc în uzine. Îi vezi dansând rock and roll şi jazz în restaurantul combinatului“

Hunedoara anilor 1950 i-a uimit pe jurnaliştii de la The New York Times, prin rapiditatea cu care a ajuns de la o aşezare modestă, cu 5.000 de locuitori, la un oraş sistematizat, înfloritor, în care trăiau 50.000 de oameni, şi cu un combinat care producea anual un milion de tone de oţel. Un oraş al extremelor, în care populaţia rurală era nevoită să se adapteze repede.

Cât de poluată a fost Hunedoara în „Epoca de Aur”: gazele toxice şi praful îi îmbolnăveau pe localnici, în timp ce Deva se bucura de aer curat

Combinatul siderurgic din Hunedoara a fost, nu doar unul dintre „motoarele” industriei grele din România, dar şi principala sursă de poluare pentru oraşul care avea în perioada regimului comunist 80.000 de locuitori. Un studiu realizat în anii 1970 arăta Hunedoara era cel mai poluat oraş din zonă, în timp ce locuitorii Devei se bucurau de aer curat, în ciuda învecinării cu Termocentrala Mintia.

Nicolae Ceauşescu în Hunedoara anilor 1970. Fotografiile care spun povestea deceniului de succes al combinatului

Nicolae Ceauşescu a vizitat Hunedoara de mai multe ori între anii 1966 şi 1989. Vizita din toamna anului 1972 a fost imortalizată într-o serie de fotografii inedite care îl au în prim plan pe fostul preşedinte comunist, dar prezintă şi combinatul în anii în care complexul siderurgic era considerat un adevărat motor al economiei României.

Hunedoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite