Topul denunţurilor bizare care îi aduceau pe români în faţa călăilor Securităţii. Un salut banal, pe lista neagră a turnătorilor
0O mulţime de note informative secrete, păstrate în arhive de la sfârşitul anilor 1940, arată cum vieţile românilor au putut fi distruse în acei ani pe baza unor denunţuri dintre cele mai banale, la Securitate.
Gesturi banale dar considerate nepotrivite, bancuri spuse la beţie între prieteni ori simple întâlniri cu persoane considerate „duşmani ai poporului, ai muncitorilor şi ai regimului democrat” au trimis nenumăraţi români în beciurile Securităţii anilor 1950, după ce au făcut obiectul denunţurilor lansate de informatorii zeloşi.
Dosarele birourilor de Securitate din primii ani de la instaurarea regimului comunist, păstrate la Arhivele Naţionale - judeţul Hunedoara, oferă o listă întinsă de denunţuri neobişnuite pentru care românii ajungeau în faţa anchetatorilor şi riscau ani de închisoare. Iată câteva dintre cele mai ciudate:
Românul care nu a vrut să-şi salute tovarăşii
Un paznic la fabrica de cărămidă din satul Răcăştia (Hunedoara) a devenit ţinta Securităţii, după ce a refuzat să răspundă salutului unui militar, folosind cuvântul „tovarăşe”. „În seara zile de 16 martie 1949, mă aflam de servicu împreună cu caporalul Gheorghe Arcomiţă, iar la poarta Răcăştie am întâlnit un muncitor căruia i-am dat Noroc, tovarăşe! Numitul s-a adresat cu Domnule, spunând că el nu poate fi tovarăş cu nimeni. Noi i-am spus că domnii sunt la puşcărie, iar numitul a început să spună ce el este mai democrat ca noi, fiind sindicalist, şi că de actualul Guvern nu-i convine, că mai bine era în trecut”, a fost o parte a denunţului caporalului Ion Dragomir, împotriva lui Mihai Grecu. O declaraţie similară a oferit-o şi celălalt militar, iar bărbatul de 51 de ani, ţinta denunţurilor, a fost ridicat şi adus la anchetă. Nu a recunoscut că le-a spus militarilor „Domnilor”. „Nu recunosc că am zis nici că Vin ai noştri, pleacă ai noştri şi nici nu am adus învinuiri actualului regim, cu atât mai mult că eu sunt om sărac şi nu puteam zice astfel de vorbe”, declara paznicul.
Germanul arestat după un cântec
În mai 1948, muncitorul german Ioan Furman, de la Uzinele Hunedoarei, a fost arestat de autorităţi sub acuzaţia de activitate politică hitleristă subversivă şi agitarea celorlalţi germani din uzine, cu scopul sabotajului. Colegii l-au pârât Securităţii că a drăcuit furnalul în care lucra şi le-a spus că ar fi distrus colosul de mii de tone, folosind o ţeavă găsită la fier vechi. „De multe ori sabotează producţia aducând fel de fel de zvonuri între muncitori, spune că nu-i place regimul de azi pentru că acest regim i-a luat averea, casele şi tot ce posedă”, informa denunţătorul Ioan Daniliuc. Furman a fost adus la Securitate şi reţinut. Nu a recunoscut acuzaţiile activitate hitleristă şi sabotaj, dar le-a spus anchetatorilor că un cântec l-a trimis la Securitate. „Le-am spus că îmi plac cântecele de tot felul, indiferent de ce limbă, şi am cântat cântarea Nu mai vrem ciocoi să robim. Atunci un muncitor a întrebat cum, la cine robim, iar un brigadier a răspuns că muncim pentru refacerea ţării desculţi, dezbrăcaţi şi flămânzi. Mai declar că părinţii mei sunt refgiaţi, au lăsat averea şi sunt cu speranţă că o vor primi înapoi”, relara Furman.
Crâznicul care a vrut să ajute un preot
Leopold Carol, un miner din Teliuc, crâznic la biserica romano-catolică din localitate, a fost reţinut de Securitate şi anchetat, apoi pus sub urmărire în din noiembrie 1951 şi până în iulie 1952, după ce a cerut celor câţiva enoriaşi ai bisericii rămasă fără preot să dea bani şi alimente pentru a-l ajuta pe fostul preot, alungat din sat. „Numitul este un element răspânditor de zvonuri în rândul ţăranilor şi muncitorilor din comuna Teliuc, cu toate că este membru de Partid. Nu caută să lămurească muncitorii şi ţăranii şi creează anumite greutăţi partidului, fiind de religie romano-catolică. El caută să agite populaţia care face parte din această religie să facă colecte pentru a ajuta pe preotul de la Radna. Numitul a întocmit o listă şi a strâns bani pentru preot. Numitul este slab în memorie şi uşor de influenţat de căter reacţiune, pentru a-i servi în lupta contra regimului actual”, se arată în denunţul de la Securitate. În jurul minerului „au fost dirijaţi informatori”, arăta o notă din dosarul său de verificare, „pentru a ne ţine la curent cu manifestările pe care le provoacă, în slujirea reacţiunii în diverse forme”. Leopold a fost audiat şi a declarat că a vrut să strângă bani pentru fostul preot din Radna şi a încercat să ţină biserica satului deschisă, pentru cei 3 – 4 enoriaşi, după plecarea preotului. În urma anchetei, bărbatul nu a mai trecut pe la biserica de care avusese grijă, dosarul său fiind clasat după aproape opt luni de urmărire.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Autorităţile regimului comunist au depus eforturi mari ca imaginea regelui Mihai I să fie dată uitării de români în cel mai scurt timp după plecarea acestuia în exil. Documente secrete ale vremii, păstrate la arhive, prezintă un episod bizar care avea în prim plan femeile din Ţinutul Pădurenilor.
Bancurile politice din România anilor 1950 le puteau aduce ani de închisoare celor care le îndrăzneau să le rostească, chiar şi la beţie. A fost cazul unui maghiar din Hunedoara, care a vrut să îşi distreze prietenii cu o glumă făcută pe seama lui Petru Groza. Mai mulţi români au avut aceeaşi soartă, arată documentele Securităţii, păstrate la arhive.
Arhivele păstrează numeroase mărturii şi informaţii despre cum erau selectaţi şi informatorii Securităţii în primii ani de comunist. Un astfel de document oferea detalii despre „jurământul” unui securist din 1949.
Zeci de mii de români de origine germană au avut de suferit la sf\rşitul anilor 1940 în lagărele de muncă ale Uniunii Sovietice. Mărturiile lor şi documentele păstrate în arhive compun tabloul înfiorător al deportaţilor.
Se încarcă comentariile...
