Sfaturile date „falselor fecioare” din Evul Mediu: cea mai simplă metodă prin care femeile ascundeau pierderea virginităţii

Sfaturile date „falselor fecioare” din Evul Mediu: cea mai simplă metodă prin care femeile ascundeau pierderea virginităţii

Imagine din arhiva Brithish Library.

Numeroase scrieri din Evul Mediu arată cât de preţuită era virginitatea femeilor în secolele trecute, dar şi cum, o dată pierdută, acestea încercau să ascundă soţilor lor faptul că nu mai erau fecioare. O serie de reţete ciudate erau folosite de femei în dorinţa de a-şi masca pierderea virginităţii.

Virginitatea era extrem de preţuită în Evul Mediu, iar tradiţia ca soţii să nu facă dragoste înainte de căsătorie era deseori respectată cu sfinţenie. Pentru femeile care călcau strâmb, dar nu voiau să îşi dezamăgească partenerii de viaţă, autorii din secolele trecute ofereau numeroase sfaturi şi reţete.

O fecioară era recunoscută, potrivit unor scrieri medievale citate de Kathleen Coyne Kelly în cartea „Virginitatea şi testarea castităţii în Evul Mediu” (Performing Virginity and Testing Chastity in the Middle Ages), prin următoarele însuşiri: „ruşine, modestie, frica, un mers fără cusur şi vorbire, aruncând ochii în jos înaintea oamenilor şi faptele oamenilor", informa cercetătoarea Kathleen Coyne Kelly, în cartea „Virginitatea şi testarea castităţii în Evul Mediu”, citată de medievalists.com. În afara aspectului exterior, care deseori putea fi unul înşelător, cel mai frecvent semn al virginităţii unei femei era himenul rămas intact, care sângera după contactul sexual.

Soluţia pentru mascarea deflorării
O versiune a Trotula, o colecţie medicală din secolul al XII-lea, oferea o serie de opţiuni pentru femeile care voiau să îşi facă soţii să creadă că erau încă virgine.

„De aceste remedii va avea nevoie orice fată care a fost înşelată să-şi deschidă picioarele şi să-şi piardă virginitatea, mânată de nebunia pasiunii, de dragostea secretă, de promisiuni. Când îi va veni timpul să se căsătorească, pentru a-şi ţine bărbatul departe de aflarea adevărului, fecioara falsă va avea grijă să îşi înşele soţul după cum urmează: va lua zahăr alb, albuş de ou şi alaun (n.r.: compus chimic cu proprietatea de a opri sângerarea şi contracţia vaselor de sânge) şi le va amesteca în apa de ploaie, în care a fost fiert busuiocul cerbilor sau alte plante medicinale similare. Va înmuia o cârpă moale în această soluţie, cu care îşi va spăla părţile sale intime.

Cea mai bună dintre toate metodele de înşelare este următoarea: în ziua dinaintea căsătoriei, femeia va trebui să îşi pună cu atenţie o lipitoare pe labii, având grijă ca lipitoarea să nu se strecoare din greşeală. Sângele va curge şi o mică crustră se va forma în acel loc. Din cauza fluxului de sânge şi canalul îngustat al vaginului, astfel, când va avea relaţii sexuale fecioara falsă îşi va putea înşela soţul”, se arată în documentele medievale, citate de Kathleen Coyne Kelly, potrivit medievalists.com.

Autoarea Kathleen Coyne Kelly adăuga faptul că alte un alt truc folosit de femeile din Evul Mediu care voiau să acundă faptul că nu mai erau virgine, era acela de a aranja ca nunta să aibă loc în timp ce se aflau la menstruaţie. Unele femei se lăsau înlocuite pe ascuns, în noaptea nunţii, cu o fecioară, sperând că soţii nu îşi vor da seama de înşelăciune.

Caterina Sforza (1463-1509), una dintre cele mai celebre contese din Italia secolului al XV-lea a fost autorea unor lucrări care cuprindeau sfaturi şi reţete pentru bunăstarea vieţii sexuale. Contesa prezenta o poţiune pentru „redarea” virginităţii, recomandându-le femeilor să distileze salvie şi apă într-un alambic, iar apoi în timp, să aplice amestecul rezultat în vagin.

Cum afli dacă o femeie mai este virgină
Autorii medievali au oferit reţete dintre cele mai ciudate prin care oamenii urmau să afle dacă viitoarele lor soţii mai erau virgine. Examinarea urinei era una dintre metodele folosite. O fecioară „va urina cu un şuierat subtil care durează mai mult decât al unui băiat mic", informau autorii medievali, citaţi de medievalists.com. Dacă o femeie este acoperită cu o bucată de pânză şi apoi pusă sub fumul de cărbune, în cazul în care este fecioară, nu va percepe mirosul cărbunelui, din fumul inhalat. Dacă va absorbi cărbunele pus într-o băutură şi nu va simţi nevoia de a urina este virgină, concluziona Niccolo Falcucci, un medic italian al XV-lea, ale cărui lucrări au fost citate de medievalists.com.

Una dintre soluţiile ciudate folosită de medievali pentru aflarea virginităţii a fost dată de un Ioan de Treviso, un autor din secolul al XIV-lea, care indica folosirea unui magnet. Magnetul plasat sub perna unei fecioare o va face să îşi îmbrăţişeze brusc soţul, în timp ce dacă aceasta va sări din patul conjugal, trezită de o viziune înfricoşătoare, însemna potrivit autorului medieval că nu i-a fost credincioasă.

O reţetă era oferită de contesa Caterina Sforza, în lucrarea sa Experimenta: „Cum să aflăm dacă o femeie este fecioară sau coruptă: Luaţi amoniac şi îl dizolvaţi în apă, apoi daţi-i poţiunea să o bea. Dacă este vrigină, poţiunea nu va avea niciun efect. În cazul în care este coruptă, va urina imediat”, scria Caterina Sforza, potrivit medievalists.com.

Cât de preţioase erau fecioarele
Sultanul Ibrahim I a stăpânit Imperiul Otoman între anii 1640 – 1648, iar domnitorul Moldovei, Dimitrie Cantemir, relata că sultanul îşi dedicase viaţa desfrâurilor şi în fiecare săptămână, îi era adusă o virgină pentru a fi deflorată. „Ibrahim era dedat voluptäţii. Se zice cá toată viaţa şi-o petrecea în plăceri senzuale. Şi când natura stoarsă nu-l mai ajuta recurgea la băuturi iritante şi alte mijloace ca să-şi reînoiască puterile pentru plăcerile venerice. Toate Vinerile, ceiace la Turci e Sâmbăta, le consacra zeiţei Venus. Punea pe Marele Vizir sau alt slujbaş înalt să-i aducă câte o virgină frumoasă imbrăcată în cele mai elegante haine. Pereţii camerei lui de dormit erau de jur împrejur cu oglinzi, să se poată vedea singur în diferitele poziţii ale actului său brutal. Pernele lui sunt umplute cu fulgii cei mai fini ca patul destinat pleicerei lui împărăteşti sà fie cu atât mai preţios. În grădina Palatului, numită Ghassi, aduna de multe ori toate concubinele lui, le făcea sä se desbrace cu totul şi se desbrăca şi el în pielea goală, necheza ca armăsarii şi se arunca între ele; acestea, la porunca lui, trebuiau să se apere cu mâinele, cu picioarele, până când răpea pe una ori alta şi o siluia”¸ scria Dimitrie Cantemir, în „Istoria Imperiului Otoman”.

Sângele fecioarelor şi tinereţea contesei
Alte relatări istorice despre soarta unor fecioare o au în prim-plan pe Elisabeta Bathory, contesa ungară înrudită cu principii transilvăneni care au domnit în jurul anului 1600. Elisabeta Bathory (1560 - 1614), deţine recordul celui mai mare număr de victime atribuite unui singur criminal. Ar fi omorât 650 de femei, majoritatea fecioare, iar unul dintre motivele atrocităţilor comise era cel de a se îmbăia în sângele lor, cu scopul de a-şi menţine frumuseţea eternă.

Băile în sângele fecioarelor au avut loc nu doar la recomandarea vrăjitoarelor ei, dar şi din cauza obsesei sale pentru a-şi menţine aspectul tineresc, susţin unii istorici. „La început, Elizabeth a fost instruită de vrajitoare ei că scăldatul în sângele unei tinere fete o va ajuta la păstrarea frumuseţii şi tinereţii ei. Dar, pe măsură ce timpul a început să lase urme în aspectul ei, în ciuda acestor băi în sânge de fecioară Elizabeth a fost consiliată de vrajitoarele ei (în mod specific de Majorova, aşa cum este indicat de Penrose), să se scalde în sânge similar cu propria ei origine, în sângele unor tinere de viţă nobilă. Elisabeta, cu ajutorul vrăjitoarelor sale, a fost capabilă să le atragă pe domniţe în castelele ei, sub premisa că acestea vor primi o pregătire specială în bune maniere”, potrivit unui studiu publicat de Cristina Santos, la Brock University (Canada). Legenda contesei care a căutat tinereţea şi frumuseţea veşnică a fost creată în jurul anului 1720 de iezuitul Ladislau Turcoczi şi a fost publicată în topografia Ungariei. Povestea a fost considerată credibilă, fiind scrisă de cineva cu un nivel ridicat al cunoştiinţelor, dar nu este confirmată documentar.


Vă recomandăm şi:

Reţeta ideală pentru pofta de sex şi vigoarea bărbaţilor din Evul Mediu. Ce alimente banale formau atunci „viagra“

Un savant din secolul al nouălea, cunoscut prin lucrările sale în întreaga Europă medievală, a fost autorul unora dintre cele mai populare reţete menite să trateze problemele de natură sexuală din cuplu. Remediile lui Al-Jazzar preced inventarea viagrei moderne.

Reţete pentru refacerea virginităţii şi orgasme fără sfârşit. Secretele contesei care a revoluţionat viaţa sexuală în Evul Mediu

Femeile din Evul Mediu aflau cum pot redeveni fecioare, dacă foloseau poţiunile misterioase ale contesei Caterina Sforza. Celebra autoare a unei lucrări ştiinţifice didicată performanţelor sexuale şi modului de redobândire a virginităţii, a intrat în istorie datorită reţetelor sale controversate.

Credinţe despre viaţa sexuală în Evul Mediu: de ce femeia trebuia să sară de şapte ori în spate după fiecare act sexual

Credinţele care priveau viaţa sexuală a oamenilor din secolele trecute au fost cu totul neobişnuite. O dovedesc documentele vechi, care cuprindeau studii de anatomie şi recomandări despre relaţiile sexuale, folosirea unor afrodisiace şi despre metodele contraceptive ale strămoşilor noştri.

Obiceiurile românilor din secolul al XIX-lea: „Abstinenţa este atât de aspră încât nu poţi cumpăra cu aur nicio cană de lapte“

În urmă cu un secol şi jumătate, James Oscar Noyes, un medic american în armata sultanului, vizita teritoriile României şi descria în amănunt viaţa locuitorilor lor. Cel mai mult l-au şocat ritualurile religioase pe care românii le îndeplineau cu stricteţe şi modul de viaţă al preoţilor de la sate.

Elisabeta Szilagyi, regina din Hunedoara. Zece mituri despre „mama-eroină“ care l-a făcut pe Matia Corvin rege al Ungariei

Elisabeta Szilagyi, soţia lui Ioan de Hunedoara şi mama regelui Matia Corvin, a jucat un rol importat în istoria poporului român, chiar dacă povestea „reginei din Hunedoara“ este presărată de controverse.

Castelul Corvinilor ascunde un mare secret: o criptă veche de şase secole, construită pentru Ioan de Hunedoara

Un număr impresionant de legende circulă despre Castelul Corvinilor din Hunedoara, însă multe dintre ele sunt ştiute de foarte puţini dintre vizitatorii monumentului. Una dintre ele, documentată de arheologi, este cea a criptei în care, cel mai probabil, urma să fie înmormântat Ioan de Hunedoara. Încăperea se află sub capela castelui.

Cele mai ascunse secrete ale Castelului Corvinilor: domniţa decapitată, beciul celor uitaţi, omul găsit mort în fântână

Castelul Corvinilor a fost nominalizat printre destinaţiile turistice de excelenţă din întreaga lume, potrivit site-ului tripadvisor.com, care a evaluat recenziile trimise de străinii care au vizitat monumentul. Turiştii au fost fascinaţi de castel, însă cei mai mulţi nu îi cunosc tainele înfiorătoare


 

citeste totul despre: