Secretele Castelului Corvinilor. Zece lucruri mai puţin cunoscute despre monumentul fascinant al Hunedoarei
0
Castelul Corvinilor din Hunedoara are o istorie de peste şase secole, iar în prezent este unul dintre cele mai vizitate monumente din România. Turiştii din toate colţurile lumii i-au trecut pragul şi au rămas impresionaţi de frumuseţea şi de legendele care circulă pe seama lui, însă multe dintre secretele fortăreţei au rămas necunoscute publicului larg.
O mulţime de poveşti fascinante şi adevăruri despre Castelul Corvinilor rămân necunoscute turiştilor. Iată zece lucruri mai puţin ştiute despre monumentul din Hunedoara, care a ajuns cunoscut în întreaga lume, datorită arhitecturii sale impresionante şi a legendelor care circulă pe seama lui.
1. Ioan de Hunedoara şi Matia Corvin au copilărit în castel
Cel mai importante personaje din istoria Castelului Corvinilor sunt voievodul Ioan de Hunedoara (n. 1407 - d. 1456) şi fiul său Matia Corvin (n. 1443 – d. 1490), rege al Ungariei. Atât Ioan de Hunedoara, cât şi Matia au copilărit în cetatea ce urma să fie transformată după 1440 într-un castel impunător.
„Ioan de Hunedoara s-a născut probabil la curtea regală şi a copilărit la Hunedoara, în castelul pe care părintele său Voicu l-a primit ca danie după naşterea lui. Pe moşia Hunedoarei şi-a petrecut deci copilăria marele erou. A cunoscut de mic viaţa ţăranilor din acele părţi, şi-a cunoscut rudeniile, printre cnejii şi micii nobili din acele locuri, a văzut pe munţii care sţrăjuiau în zarea de miazăzi castelul părintesc focurile ce dădeau semn sinistru, în noapte, despre apropierea unor armate turceşti, a putut vedea chiar răniţii unor lupte ce s-au dat cu turcii, în părţile Haţegului, pe la 1421”, scria Camil Mureşan, în volumul Ioan de Hunedoara şi vremea sa, publicat de Editura Tineretului în 1957.
„Primele date despre această familie le găsim într-un document din 1409, prin care regele Sigismund donează cetatea Hunedoarei lui Voicu, fiul lui Şerb, fraţilor săi şi fiului său Ioan. Întâia informaţie indirectă despre cetatea din Hunedoara, care intra în anul 1409 în proprietatea Huniazilor, datează din 1364, când este amintit într-un document un castelan al castrului Hunedoara”, relata istoricul Virgil Vătăşianu, într-un articol denumit Castelul Corvinilor din Hunedoara, publicat în revista culturală „Boabe de grâu”.
2. Cum arăta castelul în vremea lui Ioan de Hunedoara
Arhitectul Ştefan Moller a condus lucrările de restaurare a monumentului în perioada 1907 – 1918. A cercetătat în amănunt castelul şi a stabilt că în secolul XIII – XIV, cu mulţi ani înainte ca Ioan de Hunedoara să decidă transformarea castrului din Hunedoara într-un castel, acesta era compus doar dintr-un zid de piatră în formă eliptică şi un turn donjon, folosit ca locuinţă a castelanului.
„Restul terenului înconjurat de zidul de 1,40 metri forma o curte mare, unde în vreme de bejenie se adunau locuitorii Hunedoarei cu mici cu mare şi toată averea mişcătoare, pentru a găsi adăpost împotriva duşmanilor. Accesul la această cetate se făcea prin două porţi mici, una situată spre răsărit, alta spre sud-vest. Prima a fost înzestrată cu un turn de apărare, dar în 1619 a fost astupată din ordinul principelui Gabriel Bethlen”, scria istoricul Virgil Vătăşianu. În vremea lui Ioan de Hunedoara are loc extinderea întăriturilor castelului şi este ridicat turnul Nje Boisa (Nu te teme), denumit astfel datorită faptului că din garnizoana cetăţii făceau parte ostaşi sârbi. Ioan de Hunedoara a construit, peste prăpastia prin care curge râul Zlaşti, podul pe care se intra prin noua poartă a castelului. În anii următori se construieşte capela castelului, cu ajutorul unor meşteri francezi, este săpată fântâna adâncă de aproape 30 de metri şi se amenajează şi mai multe încăperi.
„Ioan Corvin a zidit un castel pe un munte înalt, pe care îl mângâie râuri liniştite; acesta este atât de întărit şi prin măiestria clădirii şi prin situaţia sa naturală, încât nu se înspăimântă de nici un atac de partea vrăjmaşilor”, relata cronicarul Antonio Bonfini, în secolul XV.
3. Misterul frescelor din vremea Eliszabetei Szilagyi
Ioan de Hunedoara moare în 11 august 1456, la scurt timp după ce armatele sale au învins oastea sultanului Mehmet al doilea Cuceritorul, care atacase Belgradul. Castelul său a rămas în grija soţiei sale Elisabeta Szilagyi, care însă în următorii ani a oprit lucrările la castel. Le-a reluat, susţin istoricii, după ce fiul său Matia a urcat pe tronul Ungariei, la doar 15 ani, în 1458. Cu ajutorul unor meşteri din Italia, a continuat extinderea castelului, într-un stil renascentist. Sunt pictate mai multe încăperi şi este renovată Aripa Matia, iar blazoanele Corvinilor sunt aşezate la loc de cinste. Multe dintre decoraţiuni nu s-au mai păstrat până în prezent, dar o frescă misterioasă poate fi văzută astăzi pe arcada de la etajul Aripii Matia a castelului. Istoricii au încercat să explice însemnătatea ei.
„În jurul deschiderii logiei erau zugrăvite grupuri de figuri dintre care se mai păstrează trei: primul grup reprezenta o femeie cu mărul regatului în mână, iar în faţă o figură bărbătească, ţinând un obiect rotund, nedefinit. Grupul al doilea era format dintr-un bărbat care oferea femeii un inel cu sigil, asemănător inelului cu blazonul Huniazilor, în timp ce femeia făcea un gest de refuz. Al treilea grup înfăţişa o femeie, înfăţişată de această dată cu capul îmbrobodit, semn că era mamă, reprezentată de altfel şi cu pântecul proeminent, şi ţinând în mână un cerc cu două verighete, iar în faţa ei bărbatul, făcând de data asta un gest de refuz. Pe un stâlp alăturat se mai vede un copil, cu mărul regatului în mână, iar o filacteră se desfăşura deasupra capului, purtând o inscripţie ştearsă, pe care Ştefan Moller credea că ar putea să citească numele Iohannes”, explica Virgil Vătăşianu. Imaginile au fost interpretate de istoric ca reprezentarea legendei originii lui Ioan de Hunedoara, conform căreia el ar fi fost fiul din flori al regelui Sigismund al Ungariei.
4. Cele trei incendii care au cuprins castelul
Potrivit istoricilor, de-alungul existenţei lui, Castelul Corvinilor a fost cuprins de trei incendii mari. Cel mai mistuitor a avut loc în 13 aprilie 1854, la ora 23, fiind cauzat cel mai probabil de un trăznet. Incendiul a distrus acoperişul din şindrilă al castelului şi restul structurii din lemn, tocuri de uşă, geamuri, grinzile de susţinere ale plafoanelor din lemn şi ale scărilor de lemn care predominaseră până atunci în castel.
„Încăperile castelului sunt în mare parte distruse, fie de incendiul care l-a mistuit în urmă cu câţiva ani, fie din cauza neglijării lor care i-a urmat acestuia. Sala mare şi camerele alăturate, coridoarele frumoase sunt sortite prăbuşirii şi se află într-o stare periculoasă”, scria la zece ani de la incendiu, publicistul englez David Ansted, în cartea „A short trip in Hungary and Transylvania in spring of 1864”. De acest incendiu a scăpat numai uşa închisorii, veche de cinci secole, fiind considerată singura uşă originală din lemn a castelului.
„Castelul a mai fost ameninţat de două ori să cadă pradă flăcărilor, o dată în 1534, când Emeric Czibak îl asediază, şi a doua oară în 1601, când soldaţii lui Mihai Viteazul incendiază orăşelul Hunedoara. Cu toate acestea, castelul nu păstrează urme perceptibile ale vreunei devastări”, scria Virigil Vătăşianu.
5. Refugiaţii Răscoalei lui Horea, Cloşca şi Crişan
În toamna anului 1784, Castelul Corvinilor a devenit loc de refugiu pentru familiile nobililor din Ţara Haţegului şi de pe văile Streiului şi Mureşului, puse în pericol de răsculaţii conduşi de Horea, Cloşca şi Crişan. Potrivit unor documente istorice, mii de oameni s-au baricadat în castel, de teama răsculaţilor. Potrivit unei mărturii care a aparţinut nobilului care a administrat castelul în 1784, 3.000 de oameni au venit să se adăpostească.
„Spaima şi zăpăceala nobililor refugiaţi şi a familiilor lor nu suntem în stare a o descrie. Mai mult de 3.000 de oameni de amândouă sexele se află în castel şi avutul lor adus aici spre situare depăşeşte desigur ca valoare 100.000 de florini. Tot avutul şi mijloacele noastre de hrană au fost puse la dispoziţia refugiaţilor nenorociţi şi strâmtoraţi", a mărturisit Iosif Leithner, într-o scrisoare prezentată în volumul Răscoala lui Horea, de David Prodan, publicat în 1979, de Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti.
6. A fost Vlad Ţepeş ţinut prizonier în castel?
Există o legendă potrivit căreia Vlad Ţepeş ar fi fost ţinut în temniţele Castelului Corvinilor timp de şapte ani. Legenda s-a perpetuat de-alungul timpului, devenind chiar şi subiect de reportaje şi documentare pentru jurnaliştii străini.
„Am descoperit că Dracula cel adevărat, chiar nefiind vampir, a trăit şi a păcătuit în aceste locuri, aşa cum se crede. Aici, în Hunedoara, castelul din secolul al cinsprezecelea se ridică din prăpastie şi străpunge cerul gri al iernii. Este aşa cum a scris Stoker: un loc al umbrelor, unde vântul suflă rece printre meterezele, şi printre ale cărui ferestre înalte şi înnegrite nu trec razele soarelui”, scria celebra ziaristă Alice Mosby, în reportajul „Transilvania - unde a trăit adevăratul Dracula?” publicat în 1969 în mai multe ziare americane. Nimic din legenda captivităţii lui Dracula nu este adevărat, susţin istoricii. Într-adevăr, domnul Ţării Româneşti a fost arestat la ordinele regelui Ungariei, Matia Corvin, iar din toamna anului 1462, Ţepeş va fi ţinut în captivitate lângă Buda, timp de 12 ani. Potrivit cronicarilor vremii, o scrisoare „de trădare” falsă, către sultan, pe care boierii i-au atribuit-o lui Vlad Ţepeş, ar fi stat la baza arestării domnitorului.
7. Cât de bântuit este castelul din Hunedoara
Potrivit istoricului hunedorean Ioan Bodochi, asocierea castelului din Hunedoara cu un loc bântuit provine atât din credinţele populare ale românilor, despre spiritele nemuritoare, cât şi datorită legendelor castelului din Hunedoara, un loc cu un trecut tumultos. O poveste înfiorătoare rămasă în istoria castelului este cea a pedepsirii Anei, soţia nobilului Ioan Torok, cel care a stăpânit la sfârşitul secolului al şaisprezecelea Castelul Corvinilor.
„Femeia a fost acuzată că şi-a înşelat soţul şi a fost executată. Potrivit legendei, moartea ei a avut loc în curtea Castelului. I-a fost bătut un piron în cap”, a relatat Ioan Bodochi. Istoricul susţine că la popularitatea castelului a contribuit şi povestea contelui vampir Dracula, scrisă de Bram Stoker la sfârşitul secolului XIX. Poveştile despre castelul din Hunedoara, care ar fi fost sălaşul unor spirite malefice, au început să ia amploare din urmă cu mai puţin de un deceniu, vreme în care monumental a primit vizita mai multor „vânători de fantome”, care i-au popularizat legendele înfiorătoare.
8. A fost castelul loc de tortură?
Două încăperi întunecoase aflate la intrarea în castelul din Hunedoara au o istorie aparte. Vechi din secolul XV, ele au avut până în 1785, după încetarea răscoalei lui Horea, Cloşca şi Crişan, rolul de camere de tortură pentru prizonieri.
„Din informaţiile provenite de la istoricii acelor vremuri, cel puţin bastionul a fost folosit ca loc de tortură. Exista un călău la castel, care se ocupa doar de execuţia capitală, dar avea şi atribuţii de a tortura prizonierii care îi erau aduşi. Se mergea până la jupuirea oamenilor de vii”, relata istoricul Ioan Bodochi. În prezent, fostele încăperi unde erau torturaţi deţinuţii sunt folosite ca spaţii expoziţionale
9. Cimitirul dacilor din grădina castelului
Arheologii au descoperit în imediata vecinătate a Castelului Corvinilor, pe Dealul Sânpetru, urme ale unor aşezări de peste trei milenii, iar săpăturile efectuate de specialişti în deceniile trecute şi la începutul anilor 2000, în grădina castelului şi pe "Dealul cu comori", din partea de NV a municipiului, au dus la descoperirea unui cimitir antic, cu 30 de depuneri în care se aflau rămăşiţele a peste 50 de defuncţi, cei mai mulţi fiind copii. Zona actualului castel a avut o importanţă strategică pentru daci şi apoi pentru romani.
“Pe Dealul Sânpetru s-a aflat un important centru dacic, în jurul căruia „pivotau” alte comunităţi. Dată fiind bogăţia şi necesitatea protejării bogatelor minereuri de fier este de aşteptat şi descoperirea unor cetăţi dacice în zonă. Sfârşitul locuirii pe Dealul Sânpetru şi încetarea practicării ritualurilor sacre din Grădina Castelului au avut loc, foarte probabil, cu prilejul războaielor daco-romane şi a instalării trupelor romane în zonă. Construcţia romană de pe Dealul Sânpetru şi inventarul descoperit în ea sunt dovezi concludente despre instalarea unor trupe romane acolo, acestea sesizând importanţa strategică a platoului în depresiunea Hunedoara”, se arată în lucrarea Vestigiile dacice de la Hunedoara, editată în 2007 de Biblioteca Brukenthal, în urma cercetărilor efectuate de Valeriu Sîrbu, Sabin Adrian Luca, Cristian Roman, Silviu Purece, Dragoş Diaconescu şi Nicolae Cerişer.
10. Statuia Sfântului Ioan de Nepomuk
O statuie impunătoare a sfântului Ioan de Nepomuk străjuieşte la intrarea principală în Castelul Corvinilor, în dreapta podului peste Râul Morii (Zlaşti). Prin tradiţie, sfântul este ocrotitor al podurilor, al celor care păstrează o taină şi al corăbierilor, iar Hunedoara este unul dintre puţinele oraşe din România în care se găsesc înfăţişări ale acestuia. Statuia prezintă interes în special pentru turiştii catolici şi reformaţi, care îi cunosc povestea preotului declarat sfânt în 1721. Ioan Nepomuk (n. 1345 - d. 1393, Praga) a fost un preot şi martir, născut sub numele „Johannes Welflin” în Pomuk, localitate din Boemia. Legenda spune că Ioan Nepomuk a fost schingiut şi omorât, la ordinul regelui, fiind aruncat în râul Vltava de pe „Podul Carol” din Praga, deoarece a respectat secretul sacru al spovedaniei şi nu a vrut să-i divulge regelui Wenzel păcatele mărturisite lui de soţia regelui. Se spune că apariţia a cinci stele de-asupra râului i-a dezvăluit reginei locul unde se află trupul prelatului.
Vă recomandăm şi:
Castelul Corvinilor din Hunedoara stârneşte fascinaţia străinilor din întreaga lume, datorită arhitecturii lui impresionante şi a legendelor întunecate despre el. În ultimii ani, a fost vizitat şi cercetat de căutători de fantome şi nu au fost puţini cei ce au susţinut că au simţit prezenţa unor spirite, care bântuie ungherele monumentului medieval.
Castelul Corvinilor, cel mai important monument istoric al Hunedoarei, este „vânat” de turişti din întreaga lume, pasionaţi de locuri care ascund legende întunecate.
Împrejurimile Castelului Corvinilor, locuri care în trecut au fost cea mai poluată zonă a municipiului, sunt ecologizate printr-un proiect finanţat din fonduri de la Uniunea Europeană, menit să schimbe cu totul înfăţişarea fostelor terenuri ale combinatului siderurgic din Hunedoara, pe lângă care trec turiştii care vizitează monumentul.
Ioan de Hunedoara a fost una dintre cele mai importante personalităţi din istoria poporului român. A fost numit „atletul lui Hristos”, de Papa Calixt al III-lea, pentru modul în care armatele sale au apărat lumea creştină de invaziile otomanilor, iar adversarul său cel mai de temut, Mehmed al doilea Cuceritorul, a spus, la moartea voievodului, că „lumea nu a mai cunoscut, niciodată, un asemenea om”.
Se încarcă comentariile...
